„Apa de aur“, scandaloasa înşelătorie de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cum erau păcăliţi naivii?
Escrocheriile nu sunt o invenţie a timpurilor moderne, iar înşelătoriile puse la cale de Constantin Andronic şi Sion Gherei au pasionat societatea românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cei doi au pus la cale afacerea cu „apa de aur“ care a falimentat, în epocă, mulţi naivi.
Cu metode mai puţin diversificate decât în prezent, dar la fel de profitabile, escrocii altor timpuri au profitat din plin de naivitatea omenească şi de dorinţa de îmbogăţire fără muncă. Un exemplu este afacerea „apa de aur“, care a făcut carieră la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Autorii acesteia au fost Constantin Andronic şi Sion Gherei, doi escroci cu mult tupeu care s-au îmbogăţit din banii luaţi de la victimele înşelăciunilor. „Apa de aur“ funcţiona, în mare, ca un lichid magic care putea dubla sau tripla orice avere şi care, în realitate, lăsa naivii fără sume foarte mari de bani.
În volumul „Bucureştii de altădată III (1884-1888)“, Constantin Bacalbaşa scrie despre cei doi escroci, ale căror metode au pasionat societatea românească a acelor timpuri.
Un escroc inteligent şi iubitor de lux
Constantin Andronic (născut cel mai probabil în 1851) provenea, culmea, dintr-o familie onorabilă. Tatăl său fusese director la Ministerul de Finanţe, iar unul dintre fraţii săi era funcţionar în Parlament, pe când Constantin Andronic era cunoscut în lumea bucureşteană ca un escroc înrăit. „Apa de aur“ nu a fost prima sa infracţiune: în 1870 fusese judecat pentru mai multe furturi cu efracţie, iar în 1879 pentru falsificare de bani. Devenise cunoscut şi după mai multe tunuri pe care le dădea în provincie prin organizarea de loterii. Andronic dispărea cu banii înainte de extrageri.
Era foarte inteligent şi trăia luxos, iar pentru a-şi asigura nevoile din ce în ce mai mari a pus la cale escrocheria cu apa de aur. Principalul său complice a fost Mihai Sion Gherei (zis Zodiaşu), dar la escrocherii participau şi alte persoane.
Scenariul complex al escrocheriei
Scenariul înşelăciunii era destul de elaborat. Viitoarea victimă, identificată de obicei în rândul negustorilor, crâşmarilor, dar şi al clerului, era ademenită la un „ghicitor“ care îi prezicea, printre altele, că îl aşteaptă un mare noroc bănesc de la „o persoană înaltă, cu ochi albaştri şi părul galben“, adică exact modul în care arăta Andronic. Peste câteva zile, victima era prezentată, ca din întâmplare, unei persoane care împrumuta bani cu dobândă mică, nimeni altul decât Andronic.
Escrocul avea în faţă un număr falsificat din „Monitorul oficial“ în care era brevetată invenţia „apei de aur“. Andronic spunea că a lucrat la Monetăria Statului şi a pus la punct o metodă de a fabrica napoleoni de aur la un cost de numai patru lei. Uneori, pentru a fi mai veridic, Andronic îşi lua un răgaz de câteva zile „pentru a merge la Budapesta“ şi a procura „apa de aur“.
La întoarcere, Andronic şi clientul său se întâlneau în casa „inventatorului“, unde, în timpul transformării banilor obişnuiţi în unii din aur erau „suprinşi“ de un „comisar de poliţie“ care era de acord să nu-i aresteze, în schimbul unei sume foarte mari de bani pe care victima o plătea cash sau în poliţe. De teamă şi ruşine, înşelatul nu reclama paguba autorităţilor, psihologie pe care de altfel miza şi Constantin Andronic.
Percheziţionaţi, arestaţi şi închişi
Dar tocmai modul luxos de viaţă al lui Andronic a atras atenţia autorităţilor. Acestea au făcut o descindere la locuinţa acestuia şi l-au arestat, la începutul lunii decembrie 1886. Afacerea a declanşat un scandal de proporţii, iar detaliile anchetei au pasionat societatea bucureşteană timp de aproximativ doi ani de zile. Constantin Bacalbaşa mai notează că Sion Gherei a fost arestat la Bacău abia peste un an, în decembrie 1887. În locuinţa acestuia, o cameră oferită în chirie de un moşier din localitate, la rândul său escrocat, s-au găsit „o duzină de monede, un mic drug de alamă pe care îl arăta victimelor ca fiind aur pentru monede, câţiva napoleoni şi un flacon cu o substanţă oarecare în el“.
Ancheta Poliţiei a durat câteva luni, fiind extrem de dificilă. Într-un final, Andronic, Gherei şi toţi complicii lor au fost judecaţi în cursul anului 1888 şi trimişi în închisoare.
