Echipajul unui avion de recunoaștere şi bombardament, Potez 63, se pregătește pentru o misiune fotografică deasupra Stalingradului, iarna anului 1942

Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română

📁 Al Doilea Război Mondial
Autor: prof. univ. dr. Valeriu Avram

Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil. Forțele militare române au fost greu încercate prin desfășurarea acțiunilor militare mult în adâncimea teritoriului inamic, la sute de kilometri față de teritoriul național, cu toate consecințele care au decurs din această stare de fapt, îndeosebi în ceea ce privește sistemul de aprovizionare cu muniții, alimente și carburanți a frontului, dar și cu dificultățile în menținerea moralului trupelor, după declanșarea contraofensivei sovietice, la 19 noiembrie 1942.

Cu toate greutățile inerente Frontului de Est, aviația G.A.L. („Gruparea Aeriană de Luptă”, corpul aerian românesc aflat pe frontul de la Stalingrad - n.r.) a sprijinit acțiunile Armatei a 3-a și a 4-a române, precum și cele ale Armatei a 6-a germane, cu rezultate remarcabile. Pe frontul Stalingradului, aviația română a executat 4.000 de ieșiri-avion, cu lansarea asupra dispozitivului inamic a 1.500 tone de bombe. Pierderile aviației române în anul 1942 au fost de: 653 de morți, din care 57 de ofițeri, 55 de subofițeri, 11 maiștri, 530 trupă1.

Documentele militare ale timpului, în special jurnalele de operațiuni ale flotilelor, grupurilor aeriene sau ale G.A.L, au apreciat contribuția aviației române în desfășurarea operațiunilor militare, mai ales la Stalingrad și Cotul Donului. Aviația de recunoaștere a executat numeroase misiuni, iar în lunile octombrie și noiembrie 1942, numărul recunoașterilor s-a dublat, ajungându-se la 7-9 misiuni pe zi. Lipsa aviației de recunoaștere de noapte a fost un mare neajuns, care nu a permis continuitatea cercetării aeriene.

În lipsa artileriei grele, aviația de bombardament a sprijinit direct atacul de la Stalingrad, avioanele P. 63 și He.111 au bombardat concentrările sovietice de trupe și blindate, trenurile în mișcare, atacând obiectivele de la mică înălțime. Avioanele IAR-39 s-au dovedit redutabile în atacuri asupra trupelor sovietice în mișcare, neadăpostite, atacând la joasă altitudine aerodromurile inamice. Misiunile au fost executat de pe terenuri de zbor înaintate, precum cel de la Bukovskaia.

În perioada 19-25 noiembrie 1942, avioanele de recunoaștere și bombardament ușor IAR-39 au acționat în sectorul Kletskaia și Valea Zuzgan. În toate acțiunile de bombardament și-a dovedit eficiența patrula de 3 avioane, fiind mai puțin vulnerabilă pentru artileria antiaeriană sovietică care a reacționat puternic.

Aviația de vânătoare română și-a dovedit capacitatea și în atacuri la sol, și în misiunile de vânătoare liberă, aviatorii din Flotila 2 Vt. au obținut 40 de victorii aeriene dintr-un total de 54.

Conform documentelor militare ale timpului, între anii 1941 și 1942, aviația militară română a executat 15.085 ieșiri-avion, lansând în liniile inamice 4.669,12 tone bombe. Aviația militară de transport a executat 5.488 ore de zbor, transportând 5.571 de ofițeri, subofițeri, curieri, 5.308 răniți, totalizând 10.979 persoane.

Aviația de vânătoare a obținut în luptă 653 de victorii aeriene sigure și 8 probabile, artileria antiaeriană română a doborât 367 avioane inamice sigure și 73 probabile. Aviația română a pierdut 122 de avioane, iar 284 de militari din Forțele Aeriene Regale Române au căzut la datorie (105 ofițeri și 84 de ofițeri)2.

Conform Ordinului nr. 11.539 al S.S.A, la 1 ianuarie 1943, Gruparea Aeriană de Luptă a primit denumirea de Corpul Aerian Român, unitățile de aviație au trecut în refacere mai întâi la Melitopol, apoi la Odessa, Tiraspol și Nikolaev, unde s-au completat pierderile și s-a efectuat instruirea personalului pe noul material volant intrat în dotare.

Bătălia de la Stalingrad a constituit un moment de cotitură în desfășurarea operațiunilor militare de pe Frontul de Est. Pentru Germania a însemnat abandonarea ofensivei și trecerea la retragerea forțelor sale și aliate, iar pentru URSS, deschiderea drumului spre victorie și spre porțile Europei.

Acest text este un fragment din articolul „Escadrile româneşti deasupra Stalingradului”, publicat în numărul 41 al revistei „Historia Special“, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 20 decembrie 2022 - 25 martie 2023, și în format digital pe paydemic.com.

Cumpără acum!
Cumpără acum!

Foto sus: Echipajul unui avion de recunoaștere şi bombardament, Potez 63, se pregătește pentru o misiune fotografică deasupra Stalingradului, iarna anului 1942 (foto: Colecția personală Valeriu Avram)

Note:

1  Arhivele Militare Române (AMR), fond 1377, ds. 542, f. 241

2 Ibidem, fond SSA, ds. 10990, f. 377

Mai multe pentru tine...