Anna Karenina, de la extaz la agonie

Pe regizor, Joe Wright, îl ştim deja din producţii cinematografice impresionante:„Atonement” sau „Pride&Prejudice”. Keira Knightley, Jude Law, Aaron Taylor-Johnson, Kelly Macdonald sau Matthew Macfadyen sunt printre cei care vor da viaţă încântătorului roman tolstoian adaptat de Tom Stoppard, laureat cu Oscar pentru „Shakespeare in Love”.

Iubirea tragică dintre Anna Karenina şi contele Vronski, a cărei intensitate copleşitoare va avea efecte dezastruoase, este consumată într-un cadru teatral, care vrea să sublinieze falsitatea înaltei aristocraţii ruseşti a secolului al XIX-lea, o lume intolerantă a aparenţelor şi a normelor sociale. Multe scene se petrec în clădirea teatrului, pe scenă, în auditoriu sau în spatele cortinei, unde personajele îşi dezlănţuie sentimentele furtunoase. O astfel de abordare creează impresia de suprarealism;scenele de grup au ceva din ţinuta unui musical, iar accentul principal nu cade atât pe acţiune, cât pe profilul psihologic al personajelor.

Keira Knightley adaugă un plus de subtilitate şi maturitate personajului Annei, tânăra mamă şi soţie golită de veleităţile artistice şi redusă la o existenţă monotonă alături de ofiţerul Alexei Karenin, un personaj inteligent interpretat de Jude Law, ascetic şi rigid, opusul Annei. În momentul în care aceasta este nevoită să plece la Moscova din Sankt Petersburg, pentru a-şi ajuta fratele, pe neseriosul Oblonsky, să-şi salveze căsnicia, e prinsă ea însăşi, printr-o ironie a sorţii, într-o urzeală a iubirii, atunci când îl întâlneşte pe contele Vronsky (Aaron Taylor-Johnson), o prezenţă şarmantă. Între cei doi se aprinde o scânteie de nepotolit, care le va marca decisiv destinele.

Aşadar, noua interpretare a romanului, mai curajoasă şi creativă decât abordările anterioare, ne invită într-o atmosferă romantică, sensibilă, poate chiar cu iz fantastic, unde puterea de a iubi este explorată pe toate faţetele, de la extaz la agonie.