Ana Ipătescu, povestea neștiută a a femeii care a participat la Revoluția de la 1848 din Țara Românească

Ana Ipătescu a fost o femeie ce a participat la Revoluția de la 1848 din Țara Românească, o revoluționară care prin curajul și determinarea arătate în cadrul acestui moment, a devenit...o eroină și totodată, o personalitate marcantă în Istoria Modernă a României.

Copilăria și tinerețea Anei Ipătescu

Ana Ipătescu (ce avea la naștere numele Ghiulerasă) se naște la București, în anul 1805, în Mahalaua Olarilor, în familia negustorului Atanasie Ghiulerasă, ce făcea parte din burghezia incipientă de la sfârșitul Perioadei Fanariote (1716-1822).[1] Tatăl ei, ce fusese dregător domnesc și comandant în cavaleria ușoară, deținea o cafenea și făcea negustorie profitabilă. Deși mama ei vitregă nu o lăsase să aibă parte de o educație elementară, Ana beneficiază, totuși, de un nivel de educație elevat pentru standardele sociale ale vremii ei, la Școala Normală din București pe care a frecventat-o primind o educație temeinică.[2]

Un portret de la mijlocul secolului al-XIX-lea ce o înfățișează pe revoluționara Ana Ipătescu (Sursa: https://www.hetel.ro/ana-ipatescu-iubirea-care-da-curaj/)

În anul 1828, ea se căsătorește cu arendașul Dimitrie Ivancea (zis , , Ulieru”), dar de care se va despărți după doar 3 ani de căsnicie, în 1831.[3] Pentru ca situația să fie și mai rea, în același an îi moare și tatăl. Din cauza conjuncturii dificile în care se afla, aceasta se va recăsători din interes cu Nicolae Ipătescu. Ipăteștii au fost și ei o familie de revoluționari pașoptiști, dar Ana este prima despre care există informații certe asupra activității desfășurate în timpul Revoluției de la 1848 din Țara Românească. Datorită soțului ei, ce era funcționar la Departamentul Vistieriilor, a reușit să participe la o serie de întâlniri ale Societății Secrete , , Frăția”, unde i-a cunoscut pe câțiva dintre conducătorii care vor intra în guvernul revoluționar după izbucnirea Revoluției din Țara Românească, la 9 iunie 1848.

II. Ana Ipătescu și participarea ei la Revoluția de la 1848 din Țara Românească

La 9 iunie 1848 izbucnește Revoluția de la 1848 din Țara Românească (în urma adoptării de către revoluționarii munteni a programului revoluționar Proclamația de la Islaz), iar 2 zile mai târziu, pe 11 iunie, domnitorul Gheorghe Bibescu este silit să semneze , , Constituția” (programul Proclamației de la Islaz) și să recunoască Guvernul Provizoriu (condus de Mitropolitul Neofit și având printre membri personalități ca Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Golescu, C.A Rosetti, Nicolae Bălcescu și alții) fugind în exil, la Brașov. La 19 iunie 1848, însă, are loc lovitura contrarevoluționară a colonelilor I.Odobescu și I.Solomon, ce creează un moment de cumpănă, membrii guvernului provizoriu fiind arestați.[4] Inițial, mulțimea a bătut în retragere, însă o tânără femeie cu ochii căprui, acesta fiind…Ana Ipătescu, care năvălește cu două pistoale în mâini asupra gărzilor domnitoriului, fiind împușcată în piept, fiind însă doar rănită.[5] Astfel, revoluția este salvată, cel puțin pe moment…Curajul acesteia este elogiat, mai ales în presa occidentală, cotidianul bavarez , , Allgemeine Osterreichische Zeitung” prezentând momentul de la 19 iunie, astlfel:, , În acel moment de disperare, dinspre Podul Mogoșoaiei năvălește tânăra eroină Anica Ipătescu cu două pistoale în mână. Ea strigă din toate puterile «Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvați libertatea!»” (Allgemeine Osterreichische Zeitung”, 20 iunie 1848).

Astfel, aceasta participă direct, în fruntea mulțimii prorevoluționare bucureștene, la eliberarea guvernului revoluționar, arestat la 19 iunie (în urma complotului contrarevoluționar despre care am vorbit mai sus). Alături de Ana Ipătescu, documentele mai amintesc de un alt român participant la Revoluția de la 1848 și care a îmbărbătat mulțimea să elibereze guvernul provizoriu, pe cofetarul Toma Gheorghiu, care „năvăli cu bărbăție, vrând să intre în palat”, așa cum arată un document al vremii.[6] De asemenea, căpitanul A.Racotă a însuflețit poporul să se opună contrarevoluției, iar pompierii au fost și ei de partea maselor. În același timp, participarea soțului ei la mișcarea revoluționară a fost sancționată de Puterea suzerană cu detenția într-o închisoare din Imperiul Otoman.[7]

III.Sfârșitul vieții și moartea Anei Ipătescu

În 1850 (la 2 ani după arestarea soțului ei), Ana Ipătescu reușește să obțină, în mod spectaculos, eliberarea acestuia.[8] Imediat după acest episod, prezența sa publică intră într-un con de umbră, nimeni nemaiștiind ceva despre ea din acel moment. Și-a dorit să fie înmormântată la Mănăstirea Pasărea (aflată în apropierea Bucureștiului), însă piatra sa tombală nu a putut fi identificată.[9]

În cele din urmă, Ana Ipătescu moare, singură, în 1875, rămânând, însă, prin faptele sale, un simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească.

Bibliografie

Surse web

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_Ip%C4%83tescu

2. https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ana_Ip%C4%83tescu

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_Ip%C4%83tescu

[2] Ibidem

[3] Ibidem

[4] Ibidem

[5] Ibidem

[6] Ibidem

[7] https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ana_Ip%C4%83tescu