Ana Comnena, prima femeie istoric din Istoria Universală

 Ana Comnena este astăzi o personalitate foarte puțin cunoscută, dacă nu chiar uitată din societatea bizantină, însă rolul pe care aceasta l-a jucat în Istoriografia Bizantină și Europeană a fost unul major. Aceasta a fost o prințesă bizantină din Dinastia Comnenilor, care în urma unor circumstanțe personale nefericite (despre care voi vorbi, pe larg, în cadrul acestui articol), devine prima femeie istoric din Istoria Universală și în același timp, scrie una dintre cele mai valoroase opere din Istoriografia Medievală, Alexiada.

 O reprezentare portretistică în stil oriental, din secolul al-XIX-lea a Anei Comnena (Sursa: https://www.alamy.com/stock-photo/anna-comnena.html?sortBy=relevant)

I.Începutul vieții Anei Comnena. Copilăria și tinerețea unei prințese din Imperiul Bizantin

 Ana Comnena se naște la 1 decembrie 1083, la Constantinopol (capitala Imperiului Bizantin), fiind fiica Împăratului Alexios I Comnenul și a Irinei Doukas.[1] Tatăl ei, Alexios I Comnenul devine împărat al Imperiului Bizantin în anul 1081, în urma uzurpării tronului, pe care îl preia din mâinile fostului împărat, Nikephoros Botaneiates, în timp ce mama ei, făcea partea din familia nobiliară Doukas.[2]

 Ana s-a născut în Camera Purpurie (acolo unde se nășteau, așa cum erau obiceiul, toți copiii, adică băieții ce urmau să conducă Imperiul Bizantin), ceea ce o făcea o ,,porfirogenetă” (adică, o moștenitoare a tronului), fapt care sublinia statutul ei regal. Mai mult decât atât, în lucrarea istorică scrisă de ea, Alexiada, Ana Comnena subliniază faptul că ea a fost “născută și crescută în purpură”. Potrivit descrierii Anei din opera pe care am menționat-o și mai sus, mama acesteia, Irina, imediat cum simți primele dureri, își făcu semnul crucii peste pântece și spuse: ”Mai așteaptă, copilașule, până ce se va întoarce tatăl tău”.[3] Mama Irinei, o femeie înțeleaptă și cu judecată, auzind aceste cuvinte, se mânie foarte tare și spuse: ”Și dacă bărbatul nu ți se întoarce decât peste o lună? Știi tu ceva despre asta? Și cum ai să faci ca să înduri suferințele?”.

 Întâmplarea dădu totuși dreptate tinerei femei. După trei zile, Împăratul Alexios se întorcea în capitală, tocmai la timp, pentru a o primi în brațe pe fiica ce i se năștea. Era prima dintre cei nouă copii ai împăratului, ceilați copii ai acestuia, fiind, în ordinea vârstei lor:Maria Comnena, Ioan al-II-lea Comnen, Andronic Comnen, Isaac Comnen, Eudochia Comnena, Teodora Comnena, Manuel Comnen și Zoe Comnena.[4]

 Încă din leagăn, pe capul micii prințese se pune diadema imperială, iar numele ei figura în aclamațiile rituale pe care le foloseau suveranii din Bizant pentru a se saluta. În același timp, aceasta este logodită cu tânărul Constantin Doukas, fiul împăratului detronat Mihail al-VIII-lea Porfirogenetul, căruia Alexie I Comnenul, uzurpându-i puterea, trebuise, din respect pentru dreptul legitim, să se angajeze a-i respecta drepturile eventuale (adică, cele la o reședință proprie, precum și cel de a face parte, încă, prin fiul său, din Familia Imperială Bizantină).[5]

 Deși era atent educată în studiul istoriei, matematicii, științei și al filozofiei grecești, părinții ei îi interzic să studieze poezia antică, deoarece consideră că este neindicat și chiar periculos pentru o prințesă să citească asemenea glorificări ale unor zei, considerați la vremea respectivă, decadenți. În ciuda faptului că aceasta îi fusese interzisă, Ana continuă să studieze poezia cu unul dintre eunucii ei de la curte, ea primind, astfel, o extraordinară educație și devenind una dintre cele mai învățate femei ale timpului ei.

II. Logodna și căsătoria Anei Comnena

 Pe undeva prin anul 1097, părinții Anei Comnena o căsătoresc pe aceasta cu Nikephoros Bryennios, un membru al Familiei Bryennios care fusese pe tronul Imperiului Bizantin înaintea tatălui Anei, Alexie I Comnenul.[6] Nikephoros era, la rândul său, un soldat și istoric.

 Mulți sunt de acord asupra faptului că mariajul a fost unul politic, creând o legitimitate (de conducere a Imperiului Bizantin) pentru familia tatălui Anei prin familia fostului împărat. Cei doi au fost un cuplu de intelectuali, Bryennios tolerând și chiar încurajând interesele academice ale Anei prin permisiunea de a participa la diverse cercuri intelectuale.[7] Cuplu a avut vreo câțiva copii (numărul acestora e în continuare necunoscut), dintre care mulți dintre ei au murit în copilărie. Dintre toți copii pe care cei doi i-au avut, doar numele a șase copii este cunoscut, aceștia fiind: Irina, Maria, Alexios, Ioan, Andronic și Constantin.[8] Doar Irina, Maria, Ioan și Alexios supraviețuiesc până la maturitate.

II.Lupta la tron și întâlnirea Anei cu cruciații

 În 1087, Ioan al-II-lea, fratele Anei, se naște, fapt ce va marca începutul unei dispute pentru putere. La 5 ani după nașterea sa, în 1092, acesta este desemnat împărat de către tatăl său.[9] Potrivit istoricului Nicetas Choniates, Împăratul Alexios I Comnenul îl “favorizează” pe Ioan, declarându-l împărat, în timp ce Împărăteasa Irina “aruncă întreaga ei influență de partea Anei” și încearcă continuu să-l convingă pe împărat să-l desemneze pe Nikephoros Byrennios, soțul Anei, în locul lui Ioan. În jurul anului 1112, Alexios se îmbolnăvește de reumatism, iar din acel moment, nu se mai poate mișca.[10] Ca atare, el predă guvernarea imperiului în mâinile soției sale, Irina, iar aceasta, în schimb, predă administrarea acestuia lui Bryennios.[11] Istoricul Choniates afirmă că, în vreme ce Împăratul Alexios zăcea pe moarte în apartamentul său imperial, Ioan sosește și ia în secret inelul de împărat din mâna tatălui său, în timpul unei îmbrățișări”, la fel de dură ca doliul”. Totodată, Ana a lucrat în favoarea tatălui ei, în timpul suferinței acestuia. În 1118, Alexios I Comnennul moare. Un preot îl proclamă pe Ioan drept împărat a Imperiului Bizantin.

 Până la urmă, Ana, care crescuse cu convingerea că avea să domnească având drept deplin, întrucât fiind măritată de părinții ei cu un aristocrat, și ea și mama ei credeau că avea să fie succesoare împreună cu el, eșuează în tentativa de a prelua puterea împreună cu soțul ei, Bryennios, întrucât acesta refuză să mai susțină planul Anei și să-l detroneze pe Ioan. Ca atare, tentativa ei de preluare a puterii eșuează, iar aceasta este nevoită să părăsească propria ei proprietate regală, primită ca dar de nuntă de la tatăl ei, plecând în exil la Mănăstirea Kecharitomene, ce fusese fondată de mama ei.[12]

 În aceeași perioadă, în viața Anei, se întâmplă un eveniment extraordinar de important, unul ce va avea consecințe emoționale și culturale și va contribui în mod decisiv la evoluția carierei ei de istoric și anume... întâlnirea cu cruciați franci (francezi și germani), aceasta având loc în timpul Primei Cruciade (1096-1099), când aceștia se îndreptau spre Ierusalim, pentru a prelua orașul din mâinile musulmanilor. În timpul călătoriei spre Ierusalim, hoarda zdrențuită de pelerini franci ajunge, până la urmă, la Constantinopol, iar Alexios (imaginea de deasupra) îi hrănește și mână grăbit mai departe, spre Sultanatul Rum.

Apoi sosesc Bohemond de Hauteville și armatele princiare, ce vor fi la rândul lor, primite în Marele Palat din Constantinopol de Împăratul Alexios și fiica sa, Ana, între aceasta și Bohemond înfiripându-se o idilă de moment (dar care se va termina la fel de repede pe cât a început, odată cu plecarea acestuia de acolo, spre Ierusalim).[13] Văzându-se confruntat cu aceste armate, împăratul “se străduia să grăbească trecerea[lor către Asia], prin tot felul de mijloace și constrângeri”. Cât despre simplii pelerini franci veniți primii la Constantinopl, odată ajunsă de partea cealaltă, gloata țărănească se întâlnește cu arcașii călare ai Sultanului de Rum, Kilij Arslan (Leul Sabie), care masacrează 17.000 dintre ei.[14]

III.Exilul, crearea Alexiadei și moartea Annei Comnena

 În urma tentativei eșuate de preluare a puterii, așa cum am spus și mai sus, Ana Comnena își părăsește propria proprietate regală, retrâgându-se la Mănăstirea Kecharitome, unde scrie cea mai importantă lucrare istorică a ei și anume, Alexiada. În această lucrare, scrisă în greaca veche, Ana Comnena oferă o imagine a vieții religioase și intelectuale din cadrul Imperiului Bizantin, precum și a relațiilor politice și războaielor dintre Alexios și țările din vestul Europei, reflectând concepția bizantină asupra funcției imperiale și a importanței acesteia în buna administrare a Imperiului Bizantin.[15]

Totuși, pe cealaltă parte. pe cât de bine este scrisă lucrarea din punct de vedere literar, aceasta suferă de o cronologie defectivă, precum și de excesiva adorație pe care Ana o arată față de tatăl ei, Alexios I și faptele acestuia din timpul domniei sale, însă este extraordinar de valoroasă pentru caracterizările făcute de aceasta liderilor Primei Cruciade, precum și alte altor personalități istorice pe care ea le-a întâlnit de-a lungul vieții. Totodată, în cadrul Alexiadei, sunt menționați și românii (sub numele de “daci”, pe care Ana îl atribuie acestora), ea menționându-i pe aceștia de nu mai puțin de 5 ori în cadrul lucrării ei, însă faptul dacă ea se referea la românii de astăzi sau la alt popor romanic de la nord de Dunăre e încă neclar, unii istorici moderni identificându-i pe aceștia cu românii, dar alții văzându-i drept alte popoare, ei fiind identificați de autorul unei traduceri cu maghiarii.[16]

 În cele din urmă, Ana Comnena moare în anul 1153, la 69 de ani, ea devenind prin toate operele ei istorice, dar mai ales prin Alexiada, cea mai importantă operă a acesteia, una dintre figurile de referință ale Istoriografiei Bizantine și Europene din Evul Mediu, fiind un intelectual de seamă al vremurilor ei, un istoric care a reușit să transmită informații neprețuite despre Imperiul Bizantin și despre lumea medievală văzută din perspectivă bizantină.

Bibliografie

I.Surse secundare (cărți și articole)

1.Montefiore, Simon Sebag, Lumea.O istorie de familie, Editura Trei, Colecția Istorie, București, 2024

II.Surse web

1.    https://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_Comnena

2.    https://en.wikipedia.org/wiki/Anna_Komnene#

3.    https://www.britannica.com/biography/Anna-Comnena

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_Comnena

[2] Ibidem

[3] Pentru replica Irinei Doukas vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_Comnena

[4] Ibidem

[5] Ibidem

[6] https://en.wikipedia.org/wiki/Anna_Komnene#

[7] Ibidem

[8] Ibidem

[9] Ibidem

[10] Ibidem

[11] Ibidem

[12] Ibidem

[13] Simon Sebag Montefiore, Lumea.O istorie de familie, Editura Trei, Colecția Istorie, București, 2024, Actul 7, Cap.2 (, , Selgiucizi, Comneni și Familia Hauteville”), Subcap., , Cruciații:Uriașii și fiica împăratului”, p.331

[14] Ibidem

[15] https://www.britannica.com/biography/Anna-Comnena

[16] Ibidem