30 de zicători medievale pe care ar trebui sa le știi

Evul Mediu nu a fost lipsit de umor, ironie și înțelepciune populară. Dimpotrivă, oamenii acelor vremuri apelau frecvent la proverbe și expresii memorabile pentru a comenta viața, societatea și moravurile zilei. Aceste zicători, păstrate în cronici, scrieri religioase sau documente juridice, par uneori ciudat de actuale. Multe dintre ele au fost reunite de Henry Thomas Riley, reputat traducător al cronicilor medievale, în lucrarea sa publicată în 1859 – Dictionary of Latin quotations, proverbs, maxims, and mottos.

Vă invităm într-o călătorie înțeleaptă și adesea amuzantă prin cultura expresivă a Evului Mediu, prin 30 de zicători pe care merită să le cunoaștem și astăzi:

Înțelepciune izvorâtă din viața de zi cu zi:

1. Morarul nu vede tot ce trece pe lângă moară în râu. – Un avertisment subtil că unele lucruri scapă chiar și celor vigilenți.
2. Nu este nevoie să îndemni un cal care aleargă deja în galop. – Când cineva își face bine treaba, îndemnurile devin inutile.
3. Nicio nenorocire nu vine singură. – Un adevăr dureros care pare universal și atemporal.
4. Odată stareț, întotdeauna stareț. – Puterea și prestigiul sunt greu de uitat, chiar și după ce au fost pierdute.
5. A bea ca un papă. – O ironie cu gust amar la adresa exceselor clericale.
6. Prin mult râs recunoști un prost. – Un proverb care trădează neîncrederea medievală în cei gălăgioși.
7. Gluga nu face călugărul. – Aparențele pot înșela – o lecție repetată de-a lungul secolelor. (din vechiul dicton latin Barba no facit philosophum) 
8. Un stomac bine umplut nu se apleacă ușor spre studiu. – Un comentariu deloc subtil asupra lenei post-prandiale.
9. Nu cade de pe pod cel care merge cu prudență. – Un îndemn clar către moderație și grijă în acțiuni.
10. Dacă trăiești cu cel șchiop, vei învăța să șchiopătezi. – Compania te influențează, pentru bine sau rău.

Despre meserii, obiceiuri și limitele omenești:

1. Nu oricine suflă din corn e și vânător. – Competența nu se rezumă la aparențe sau la zgomotul făcut.
2. A căuta acul în carul cu fân. – Expresia arhicunoscută își are rădăcinile în Evul Mediu.
3. Când cască unul, cască și altul. – Natura imitată a comportamentului uman.
4. Cuvânt cu cuvânt și literă cu literă. – O expresie folosită în context juridic sau teologic, pentru a sublinia fidelitatea absolută.
5. Vocea poporului este vocea lui Dumnezeu. – Vox populi, vox Dei – o idee care a inspirat, dar și înfricoșat conducătorii medievali.
6. Toată făina nu e din sacul tău. – Un mod elegant de a spune că cineva se laudă cu meritele altuia.
7. Pisica iubește peștele, dar se ferește să-și ude lăbuțele. – Dorințele neînsoțite de acțiune curajoasă sunt de prisos.
8. Ori e cleric, ori învață să fie. – O laudă adresată unui om foarte învățat.
9. De la liturghie direct la masă. – Un comentariu acid la adresa călugărilor considerați leneși sau lacomi.
10. Două lucruri tari nu fac un zid. – O reflecție profundă despre nevoia de echilibru și compromis în relațiile umane.

Din iubire, credință și înțelepciune:

1. Mai ispititoare e fata care miroase a cimbru sălbatic decât cea care poartă parfum de mosc. – O celebrare a simplității și naturaleței în fața excesului artificial.
2. În numele Domnului începe orice rău. – O critică amară a ipocriziei religioase, rostită, probabil, cu teamă.
3. Cei mai mari cărturari nu sunt neapărat cei mai înțelepți. – O separare între erudiție și înțelepciune practică.
4. „Ia, păstrează și ține” sunt vorbe plăcute de la un papă. – O reflecție ironică despre lăcomie și acaparare sub masca autorității.
5. Greșeala mea, Doamne. – În latină: Mea culpa, Deus. O expresie de pocăință, devenită formulă liturgică.
6. Crede-l pe Robert, cel ce vorbește din experiență. – Experto crede Roberto – o înțelepciune de necontestat, transmisă prin exemplu.
7. Dacă un om iubește o broască, va crede că broasca lui e o adevărată Diana. – Despre cum dragostea orbește și idealizează obiectul dorinței.
8. Miere în gură, vorbe ca laptele, fiere în inimă, înșelăciune în fapte. – Portretul perfect al ipocritului.
9. Unde sunt trei medici, sunt și doi atei. – O vorbă amară despre pierderea credinței în știință sau, poate, despre aroganța celor care cred că pot învinge moartea.
10. Un stomac gol n-are urechi. – O observație simplă dar profundă: foamea surdă la orice argument.

Aceste zicători, vechi de secole, continuă să transmită adevăruri universale, într-un limbaj uneori poetic, alteori aspru. Ele ne arată că omul medieval, în ciuda distanței istorice, gândea cu umor și luciditate despre lume, putere, dragoste și moralitate – la fel ca noi. Poate că s-a schimbat decorul, dar înțelepciunea rămâne aceeași.