2-3 august 1975: Convorbirile Ceaușescu – Ford (I)

Relațiile româno-americane au cunoscut în anii ’70 o creștere substanțială, fapt dovedit de vizitele la nivel înalt care au avut loc din 1969, continuate în 1973 și 1975. Ele au fost dublate de contacte la nivelul guvernului, Parlamentului, a relațiilor economice și culturale. Un exemplu în acest sens este crearea Consiliului economic româno-american (cu ocazia Acordului încheiat în Camera de Comerț și Industrie a României și Camera de Comerț a SUA la 4 decembrie 1973, la Washington), fiind primul de acest gen înființat între o țară socialistă și SUA. 

Obținerea clauzei națiunii celei mai favorizate în 1975 (Congresul SUA votează la 28 iulie 1975 introducerea clauzei națiunii celei mai favorizate în relațiile economice cu România), a reprezentat – mai ales pentru condu - cerea de atunci a României – momentul de vârf al relațiilor româno-americane. De asemenea, poziția României față de relațiile cu URSS (de atunci) și blocul comunist, precum și de problemele apărute în agenda internațională – războiul din Vietnam, China, Orientul Mijlociu, problema germană, dezarmarea, securitatea europeană, au făcut ca SUA să găsească în partea română un interlocutor și un partener de încredere, desigur în limitele de rigoare.

Declasificarea documentelor Departamentului de Stat

Plecând de la faptul că în 2008, Departamentul de Stat a declasificat o serie de documente din perioada Nixon – Ford, care au fost făcute publice recent, fiind publicate și în România de către un cotidian central („Evenimentul zilei” din 6 februarie 2009, nr. 5432, - „Documente declasificate în SUA. Ceaușescu a cerut rachete de la americani”), este vorba despre anii 1974 – 1975, acestea scot la iveală așa cum am arătat mai înainte existența unor relații foarte bune între cele două state (în ciuda sistemelor politice diferite), vizita secretarului Departamentului de Stat, Henry Kissinger, în noiembrie 1974 la București, urmată de cea a lui Nicolae Ceaușescu din 11 iunie 1975 la Washington, apoi vizita lui Gerald Ford la București în august 1975, sunt exemple în acest sens. 

Sosirea președintelui Ford pe aeroportul Otopeni

… și a Arhivelor românești 

Documentele românești, aflate la Arhivele Naționale vin să confirme în mare parte concluziile rezultate din documentele declasificate recent de Departamentul de Stat al SUA.  

Este vorba despre notele convorbirilor din 2-3 august 1975 de la București și Sinaia, între Nicolae Ceaușescu și Gerald Ford, președintele SUA, după demisia forțată a lui Richard Nixon în 1974, ca urmare a afacerii „Watergate”. Singurul lucru care nu confirmă deocamdată sursele americane, anume cere - rea de armament american făcută de România (membră a Tratatului de la Varșovia) în 1974 – 1975, și este de la sine înțeles că ele nu puteau să apară în cadrul unor convorbiri oficiale, fie ele considerate strict secret de importantă deosebită, ci numai pe anumite canale neoficiale, care nu implicau factori politici la nivel înalt.

Pe 2 august 1975, la București, convorbirile româno-americane au avut loc la Palatul Consiliului de Stat, unde, pe lângă Nicolae Ceaușescu și Gerald Ford, au participat Manea Mănescu – primul-ministru, George Macovescu – ministrul Afacerilor Externe și Henry Kissinger secretarul Departamentului de Stat al SUA.  

Discuțiile s-au axat pe aspectele relații - lor bilaterale dintre cele două țări, problematica europeană pe marginea Acordurilor de la Helsinki (iulie 1975), necesitatea încheierii unui Tratat de Pace, care „să pună pe picior de egalitate toate statele, inclusiv Germania”, problema Iugoslaviei – după moartea lui Tito, doctrina Brejnev (a suveranității limitate). 

Documentele americane redau discuția dintre cei doi șefi de stat în trenul București – Sinaia (ora 9.00 și 10.25), ceea ce deocamdată nu apare în documente românești, pentru ziua de 3 august 1975.

Orientul Mijlociu și discuțiile Ford – Ceaușescu

A doua notă redă discuția care a avut loc la castelul Peleș din Sinaia (orele 11.50 – 13.00) 3 august 1975, unde au participat aceia și interlocutori ca și la București. Tema actuală a discuției a constituit-o Orientul Mijlociu, relațiile dintre Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei, precum și cu statele arabe din zonă, în special cu Egiptul și Siria.

Nicolae Ceaușescu atrage atenția că în urma discuțiilor pe care le-a avut cu președinții Egiptului, Siriei și cu ministrul de externe israelian, în cazul unui nou conflict între ele, va atrage prezența în zonă a trupelor SUA și URSS, însă Kissinger reacționează spunând că „noi nu vom accepta prezența trupelor sovietice într-o zonă ... vitală pentru aprovizionarea noastră cu petrol”.

Președintele Ford afirmă că „ar fi bine dacă ar putea să facă apel la cei 500.000 de americani de origine română ca să ne ajute împotriva celor 6 milioane de evrei din SUA”, fiind completat de Kissinger, că niciun președinte american „nu a urmat până atunci o asemenea politică de tratament egal față de arabi și față de Israel”.

Nicolae Ceaușescu este pentru o soluție politică și diplomatică în locul uneia militare, opinie împărtășită și de interlocutorii americani. Demararea unor discuții directe cu palestinienii, cu Arafat în special, deși partea americană se arată reticentă datorită existenței mai multor facțiuni în cadrul mișcării palestiniene.

Discuția se încheie cu promisiunea că România va încerca să continue demersurile atât cu partea israeliană, cât și cu partea arabă, mai ales cu Arafat, în vederea găsirii unei soluții, iar SUA vor ține seama și de drepturile legitime ale palestinienilor.

A treia notă - cu privire la criza economică internațională

A treia notă cuprinde convorbirea care a avut loc pe 3 august 1975, în trenul special, pe traseul Sinaia – București, între aceiași interlocutori, cu o mică excepție – generalul-locotenent Brent Scowcroft, adjunct al asistentului Președintelui SUA pentru problema securității naționale, care a fost apoi înlocuit de Henry Kissinger, la discuții.

De data aceasta, problemele atinse au fost cele legate de criza economică internațională provocată de creșterea prețurilor la petrol și la materii prime. Nicolae Ceaușescu a propus ca la discuțiile pe marginea acestei crize, mai degrabă energetice decât economice, să participe un număr cât mai mare de țări, și nu doar cele dezvoltate din punct de vedere economic.

Partea americană, prin vocea președintelui SUA, Gerald Ford, este de acord cu soluția părții române, mergând pe principiul interdependenței „fie că se realizează în grup, pe plan bilateral sau într-un cadrul global, orice acțiune, care contribuie la înlăturarea unor situații tragice, credem că este salutară”.

Astfel, textele acestor note de convorbiri completează pe de o parte sursele americane (recent declasificate de Departamentul de Stat), iar pe de altă parte contribuie la creionarea unei imagini cât mai reale a relațiilor ro - mâno-americane din acea perioadă a războiului rece.

I. Germania, un Tratat de pace și integritatea Iugoslaviei

Notă de convorbire privind întâlnirile tovarășului Nicolae Ceaușescu cu președintele Statelor Unite, Gerald Ford (2 – 3 august 1975)

2 august 1975

Strict secret

de importanță deosebită

La 2 august 1975, au avut loc convorbiri oficiale, la Palatul Consiliului de Stat, între tovarășul Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Socialiste România, și Gerald Ford, președintele Statelor Unite ale Americii. La convorbiri au participat Manea Mănescu, prim-ministru al guvernului și George Macovescu, mi - nistrul Afacerilor Ex - terne, precum și Henry Kissinger, secretarul Depar ta - mentului de Stat al SUA.

Gerald Ford: După cum spuneam și în cuvântul de ieri, domnule Președinte, sînt foarte bucuros că avem posibilitatea să dezvoltăm comerțul bilateral, de la țară la țară. În această privință Dumneavoastră ne-ați dat o mare mână de ajutor.
Tov. Nicolae Ceaușescu: Aș dori să vă urez încă o dată bun venit în România. Apreciez că, într-adevăr, relațiile dintre țările noastre cunosc o dezvoltare bună. Prin intrarea în vigoare a legii Comerțului și a Acordului nostru bilateral, sperăm că schimburile comerciale, în special, se vor dezvolta și mai mult. Practic, avem acum un mare număr de acorduri, avem un cadru juridic bun și un spirit bun. Trebuie să spun că am primit deja câteva zeci de telegrame din partea conducerii unor firme americane și din partea unor membri ai Congresului în care aceștia își exprimă satisfacția în legătură cu intrarea în vigoare a Acordului comercial. Este, desigur esențial și aici să se acționeze de către întreprinderi românești și firme americane pentru a pune în valoare acest Acord, care creează o bună bază juridică. Din partea guvernelor s-au realizat multe și mai sunt, desigur, unele lucruri care pot fi soluționate în viitor. Unele sunt oarecum unilaterale din partea Statelor Unite, cum ar fi acordarea de preferințe vamale generalizate. Noi nu putem acorda Statelor Unite asemenea preferințe. În al doilea rând, este vorba de ceva convenit deja în principiu și anume încheierea unui eventual Acord pe termen lung de cooperare. De asemenea, să încurajăm realizarea acordurilor existente în domeniile științific și cultural și a acțiunilor concrete aflate în studiu sau deja în negociere. Trebuie să spun că, după părerea mea, cu Statele Unite am realizat un șir de acorduri bune, iar prin intrarea în vigoare a Acordului comercial avem, practic, condiții foarte bune de con - lucrare pe baze reciproc avantajoase. Am și discutat cu colegii mei și am ajuns la concluzia că nici nu mai avem ce solicita din partea Statelor Unite.
Gerald Ford: Noi cerem numai prietenia Dumneavoastră, domnule Președinte și continuarea contribuției importante pe care o aduceți la înfăptuirea înțelegerilor și acordurilor pe care le-am încheiat ieri la Helsinki.

Credite, clauze, dobânzi…

Henry Kissinger: În ceea ce privește Acordul pe termen lung, domnule Președinte, am ținut o vreme lucrurile pe loc pentru a nu crea confuzii în cadrul Congresului până la aprobarea clauzei națiunii celei mai favorizate. Acum nu mai sunt dificultăți în calea Acordului pe termen lung, asupra căruia există deja înțelegere de principiu. Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Pentru a încheia problemele bilaterale, doresc să exprim speranța că, în cadrul relațiilor economice, pornind de la situația României, ca țară în curs de dezvoltare, în afara facilităților la care m-am referit, vor exista și unele înlesniri în domeniul financiar pentru care cred că se aplică unele prevederi ale legislației Statelor Unite.
Gerald Ford: Vorbiți de EXIMBANK și alte instituții financiare.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Mi se pare că, în privința EXIMBANK, prin Acordul comercial aceste lucruri au fost oarecum clarificate. Mă refeream la faptul că Statele Unite au o practică – care nu este rea câteodată de a acorda credite cu dobânzi foarte mici, pe termen lung.
Gerald Ford: Aveți în vedere programul de ajutor pentru țările în curs de dezvoltare?
Henry Kissinger: Problema creditelor cu dobândă redusă este greu de rezolvat, ținând seama de nivelul actual de dezvoltare al României. Noi am examinat această problemă și în trecut, dar acum o vom reexamina din nou, la reîntoarcerea în țară. Oricum, cred că problema este de natură să întâmpine dificultăți în Congres, care ar putea aprecia că România a depășit stadiul de dezvoltare pentru care sunt destinate creditele cu dobândă redusă. Putem, însă, sprijini România în cadrul unor instituții internaționale, cum este Banca Mondială (F.M.I. – B.I.R.D.) și prin EXIMBANK. De asemenea, putem încuraja și investițiile particulare, deși în acest caz nu este vorba de dobânzi reduse.
Gerald Ford: În România funcționează sucursale ale unor bănci americane, ca Chase Manhattan?
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Cred că am putea obține un nou succes în Congresul SUA, dacă creditele ar fi legate de realizarea unor obiective concrete în agricultură, combaterea inundațiilor, amenajări pentru irigații și navigații. Este vorba de lucrări de lungă durată, iar creditele nu ar avea un caracter general, ci ar fi legate de realizarea unor proiecte concrete.
Henry Kissinger: Acum, după ce l-ați convins pe senatorul Jackson, încrederea pe care o avem în forțele Dumneavoastră a crescut și mai mult. De fapt, l-ați tratat la fel de dur cum ne tratează și el pe noi.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: I-am spus că de pe o asemenea poziție nu poate fi un candidat valabil la președinție.
Henry Kissinger: Am putea examina problema creditelor pentru agricultură. Până acum nu ne-am ocupat prea mult de această problemă.
Gerald Ford: Vă gândiți la utilaje agricole, combine și altele, pentru a spori productivitatea?
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Avem în vedere, în primul rând, lucrări de irigații, ameliorări funciare, desecări, combaterea inundaților.
Gerald Ford: Cred că pentru asemenea proiecte Banca Mondială ar fi cea mai potrivită.
Henry Kissinger: În programul nostru de ajutor pentru străinătate dispunem acum de mai multe fonduri pentru dezvoltarea agriculturii. Până acum, nu am examinat această problemă în privința României.
Gerald Ford: O vom examina, domnule Președinte.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: În rest, noi vom face totul pentru ca să avem relații cât mai bune și să asigurăm o extindere cât mai largă a colaborării cu firmele americane în domeniul economic.

Probleme ale politicii internaționale

Henry Kissinger: Politica noastră generală, domnule Președinte, a fost de a situa România cu doi pași înainte de celelalte țări în relațiile noastre cu statele socialiste. La Conferința de securitate europeană multe țări est-europene au venit la domnul Președinte Ford cu sugestii pentru îmbunătățirea relațiilor. V-ar reveni să faceți noi propuneri pentru a vedea ce putem face noi pentru a menține România în această situa - ție. Aceasta se poate realiza fie prin ambasadorul dumneavoastră la Washington, fie prin ambasadorul nostru de aici, care are instrucțiuni să acționeze în sprijinul dezvoltării colaborării bilaterale. Poate că, atunci când va veni domnul Macovescu la sesiunea specială a ONU și va ține un discurs antiimperialist, vom putea lua contact împreună pentru a discuta concret ce este de făcut.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: După câte știu, și dumneavoastră vă pronunțați pentru lichidarea vechilor stări de lucruri și pentru instaurarea unei ordini noi.
Gerald Ford: Probabil că la Helsinki am discutat cu mai mulți șefi de state și guverne din Europa de Est decât din Vest.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Aceasta înseamnă că aveți o poziție mai avantajoasă în Europa. În orice caz, nu este un motiv să vă supărați atunci când se vorbește în spirit antiimperialist. Astăzi, problemele sunt privite mult mai larg.
Henry Kissinger: România nu reprezintă problema cea mai spinoasă pe care o avem noi la Națiunile Unite.
Gerald Ford: În timpul călătoriei pe care o vom face mâine cu trenul, aștept cu nerăbdare să avem prilejul de a discuta și alte probleme decât cele ridicate astăzi.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: În ceea ce privește problematica europeană, s-a vorbit atât de mult la Helsinki, încât acum cuvintele nici nu mai au prea mare importanță. Ceea ce va fi cu adevărat important este acțiunea de realizare, modul în care fiecare stat se va conduce după ceea ce a declarat și a semnat.
Gerald Ford: Am impresia, domnule Președinte, că va avea loc un efort cinstit de a aduce faptele la înălțimea cuvintelor. Desigur, poate că sunt prea optimist, dar după o perioadă de 2 ani s-a stabilit, totuși, o scadență. Aș dori să văd că se va face ceea ce s-a promis.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Eu, de felul meu, sunt optimist. De data aceasta, însă, nu sunt chiar prea optimist. Problemele care rămân de soluționat sunt foarte serioase și necesită o activitate mai largă și soluții care depășesc cadrul celor convenite la Helsinki. Aș putea să mă refer la problemele economice cu caracter general, dar despre aceasta vom mai găsi timpul să discutăm. Dar, în primul rând, problemele care au rămas nesoluționate în Europa sunt destul de serioase. Dr. Kissinger a mai avut prilejul să audă unele păreri ale noastre în această privință, pe care aș dori să vi le împărtășesc și dumneavoastră.
Gerald Ford: Vă rog.

Ceaușescu și - Problema Germaniei

Tovarășul Nicolae Ceaușescu: În primul rând, este vorba de faptul că, la 30 de ani după război, Europa continuă să trăiască într-o stare de armistițiu. Chiar și în unele declarații făcute la Helsinki s-a spus că trebuie să trăim în continuare în spiritul Acordurilor de la Potsdam. Desigur, până la încheierea păcii, țările care au ieșit victorioase au toate drepturile la Berlin și în Germania, țară cu care nu s-a încheiat un tratament de pace. Aceasta comportă avantaje, dar și foarte multe riscuri. Cred că nu este un secret pentru nimeni că sunt puțini germani care aprobă sau care sunt entuziasmați de această situație. Hitler, după cum știți, a venit la putere tocmai datorită situației create pentru Germania în urma primului război mondial.
Gerald Ford: Adevărat!
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Acum există, desigur, o anumită situație politică, un anumit raport de forțe pe plan mondial. Dar această situație nu va fi veșnică, iar, după părerea mea, nici nu va fi de lungă durată. Desigur, nu spun ceva nou pentru dr. Kissinger, iar ceva v-am spus și dumneavoastră la Washington, dar situația de astăzi, când Statele Unite și Uniunea Sovietică dețin principala forță militară, în special nucleară, nu este de neînlocuit. Or, pentru soluționarea problemelor din Europa este nevoie de lichidarea situației actuale, este nevoie de un Tratat de Pace care să pună pe un picior de egalitate reală toate statele, inclusiv Germania. Aceasta este una din problemele care ni se par esențiale pentru viitorul Europei. Dumneavoastră știți - iar evenimentele din ultimii ani o demonstrează – că anumite situații se schimbă foarte rapid.
Gerald Ford: Cum propuneți, domnule Președinte, să fie rezolvate aceste probleme: pe bază bilaterală sau într-un context mai larg?
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: În primul rând, ar fi necesar ca aceste probleme să fie abordate de cele 4 puteri și Germania, deoarece sunt legate de semnatarii Acordurilor de la Potsdam și de situația din Germania.
Henry Kissinger: V-aș putea întreba ce anume vă îngrijorează cel mai mult în Europa, când spuneți că situația se poate schimba?
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Vă sunt bine cunoscute schimbările care au loc chiar în Europa din punctul de vedere al poziției deținute de diferite state. A trăi sub imperiul Acordurilor de la Potsdam înseamnă menținerea dreptului de intervenție în orice moment. Aceasta este problema esențială.
Henry Kissinger: Ați dori o soluționare pentru problema germană?
Gerald Ford: Unificarea?
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Deocamdată, un Tratat de Pace …
Henry Kissinger: …cu Germania.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Și lichidarea de fapt a stării de lucruri rezultate după Potsdam, realizarea unei situații cu adevărat normale în Europa, excluderea dreptului de a se interveni în treburile altor popoare, altor state.
Henry Kissinger: Ce se întâmplă cu Berlinul?
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: În cadrul Tratatului de Pace și Berlinul va trebui să-și găsească soluționarea. Cât timp situația din Berlin va depinde numai de bunăvoința celor 4 mari puteri, oricare dintre ele va considera că are dreptul să ia, într-un moment sau altul, o anumită inițiativă. Cred că mulți au reținut acele declarații făcute la Helsinki, privind dreptul de a asigura o poziție specială, în Germania și la Berlin, pentru cele 4 mari puteri.
Henry Kissinger: Și noi am făcut unele declarații în acest sens.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Da, dar au făcut și alții. Fără îndoială, păstrarea acestei stări de lucruri menține o anumită nesiguranță și pericolul constant al unui focar de încordare în Europa.
Henry Kissinger: Ce ați dori să vedeți în cuprinsul unui asemenea Tratat?
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Este greu de spus acum ce ar trebui să prevadă anume. În primul rând, trebuie să se ajungă la concluzia că trebuie pus capăt situației existente. Ca orice tratat de pace, acesta va trebui să lichideze orice drepturi ale unor state asupra altor state. Desigur, nu vorbesc de pace în sens leninist: „fără reparațiuni și fără anexiuni teritoriale”. Aceasta aparține trecutului. Chiar cu reparațiuni, chiar cu despăgubiri, dar să fie pace.
Henry Kissinger: În tradiție umanistă.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Nu, în tradiție realistă!

Ford, Ceaușescu și Kissinger la Sinaia

Ce se va întâmpla cu Iugoslavia?

Henry Kissinger: Ce se poate întâmplă în Iugoslavia, dacă se va dovedi că și Președintele Tito este un muritor? Spun aceasta nu ca fapt, ci ca ipoteză.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Însuși președintele Tito a dat răspuns la această ipoteză cu câteva luni în urmă. Iugoslavia are destule forțe politice care să asigure continuarea actualei politici.
Henry Kissinger: Nu ar putea cădea în cazul unei intervenții străine?
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Cred că ceea ce am semnat la Helsinki exclude intervenția străină.
Gerald Ford: Aceasta este intenția.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Cred că o intervenție directă, în actualele condiții, ar fi greu de realizat și, în orice caz, ar întâmpina o rezistență foarte puternică în Iugoslavia. Cred că nimeni nu dorește așa ceva.
Henry Kissinger: Cu condiția să nu izbucnească un război civil în Iugoslavia, iar una dintre părți să ceară ajutor din afară.
Gerald Ford: Problema este dacă forțele interne sunt suficient de puternice pentru a asigura continuitatea unui guvern central.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Cred că există forțele necesare care să asigure această continuitate. O încercare de forțe este greu de prevăzut, dar sunt, desigur, diferite căi pe care se poate exercita o anumită influență economică și politică.
Henry Kissinger: Noi suntem profund interesați în păstrarea integrității teritoriale și independenței Iugoslaviei.
Gerald Ford: Am avut senzația că mareșalul Tito arată extrem de bine la Helsinki.
Henry Kissinger: Da, dar are 83 de ani!
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Și eu consider, desigur, că este necesar ca, într-adevăr, Iugoslavia să-și mențină integritatea și unitatea și, totodată, să asigure soluționarea problemelor pe care le are cu vecinii săi pentru a evita orice prilej de încordare.
Gerald Ford: Există vreo problemă bilaterală mai serioasă între România și Iugoslavia, domnule Președinte?
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Nu, noi avem relații foarte bune; nu avem nici un fel de probleme cu Iugoslavia. Ar fi foarte bine dacă s-ar da o mână de ajutor pentru lichidarea acestei stări de lucruri.
Henry Kissinger: Armata iugoslavă nu este cea mai înfricoșătoare din Europa.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Nici nu este necesar să fie vorba de o armată înfricoșătoare.
Gerald Ford: Am impresia, domnule Președinte, că v-ați referit la situația Iugoslaviei și pentru a sugera o ilustrare a modului cum poate fi prevenită o intervenție din afară, atunci când are loc o tensiune internă.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Sigur, aceasta se aplică și la Iugoslavia, dar și la alte țări din Europa. Eu revin, totuși la problema germană pentru a sublinia că menținerea situației actuale poate justifica orice fel de alte acțiuni. De altfel, Turcia a intervenit în Cipru, în baza unor acorduri din anii’60, prin care avea drepturi de garant al situației din insulă. Eu știu că se pune și problema poziții lor deținute de Statele Unite. Cred că o reconsiderare mai generală va duce la concluzia că pozițiile Statelor Unite nu sunt afectate prin înfăptuirea unei păci reale în Europa.
Gerald Ford: Noi vom saluta o pace reală.
Henry Kissinger: Cred că am înțeles ce are în vedere domnul Președinte Ceaușescu. Poate că acest lucru este valabil în ceea ce o privește pe una dintre superputeri. Noi nu vom folosi în nici un fel dreptul nostru de intervenție. Cu toate acestea, este greu de văzut cum trebuie să procedăm pentru ca o asemenea mișcare să nu ducă la retragerea noastră politică din Europa. și așa libertatea de manevră în Europa este destul de limitată. În prezent, multe lucruri depind încă de drepturile de tranzit pe care le avem în Germania răsăriteană. Deci, înțelegem ce aveți în vedere, dar nu văd, pentru moment, cum am putea adapta poziția noastră.
Gerald Ford: După cum văd, ați ridicat o problemă foarte serioasă, cu implicații foarte largi. Aș dori să mai discut cu secretarul de stat și poate că vom continua mâine această discuție. Cred că această chestiune este foarte importantă și doresc să o înțeleg mai bine, să-mi fie mai clare și observațiile secretarului de stat înainte de a relua discuția.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Voi menționa numai că prin aceasta nu am în vedere soluții pripite, în viitorii ani. Vor trebui, însă, găsite în viitor, asupra cărora este necesar să se reflecteze încă de pe acum. Altfel, s-ar putea să se întâmple să fim luați prin surprindere, fără a avea soluții, sau cel puțin perspectiva unei soluționări a problemelor.
Henry Kissinger: Cred că nu s-a prea întâmplat ca Președintele Ceaușescu să fie luat prin surprindere.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu: Nu!
Gerald Ford: Oricum, este întotdeauna bine să ai pregătite diferite alternative de acțiune față de toate situațiile care se pot ivi.

Convorbirile au început la orele 19.05 și s-au încheiat la orele 20.20. Au tradus Harry Barnes, ambasadorul SUA la București, și Sergiu Celac, șef sector la C.C. al P.C.R.

3 august 1975

Citește aici partea a doua a articolului.

*D.A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Secția Relații Externe, dosar 277, f. 1 – 26. (cotă provizorie).