Ce s-a întâmplat cu Castelul Corvinilor după dispariția urmașilor lui Iancu de Hunedoara?

Pe parcursul primului deceniu al secolului al XVI-lea s-au stins treptat ultimii membrii ai familiei Corvinilor.

A fost tributul plătit pentru mărirea şi puterea la care s-au ridicat într-un interval de timp relativ scurt, asemeni unei lumânări ce arde cu putere doar pentru a se stinge mai curând, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.

Castelul Corvinilor, cu domeniul său, ajunge în proprietatea margrafului Gheorghe de Brandenburg, cel de-al doilea soţ al văduvei lui Ioan Corvin, Beatrice de Frangepan, după moartea acesteia în primăvara anului 1510 la doar un an de la căsătorie. Moartea ei a fost precedată de decesul copiilor săi, Cristofor(1505) și Elisabeta (1508), ultimele vlăstare ale Corvinilor.

Beatrice de Frangepan

Gheorghe de Brandenburg era nepot de soră a regelui maghiar Vladislav al II-lea, care după moartea Beatricei îi şi donează acestuia „cetatea Hunedoara cu domeniul aparţinător şi cu toate drepturile regale asupra lui”. Castelul Corvinilor rămâne în proprietatea nobilului german până în anul 1531, când, pe data de 17 Septembrie, se vede nevoit să-l predea regelui Ferdinand de Habsburg pentru a evita căderea acesteia în mâinile duşmanilor. Acest eveniment a avut loc pe fondul conflictului dintre cei doi regi ai Regatului, Ferdinand de Habsburg şi Ioan Zapolya, ce au domnit simultan în perioada 1526 -1541.

Gheorghe de Brandenburg îi era fidel lui Ferdinand iar castelanii cetăţii Hunedoarei îi erau fideli lui, într-o vreme în care de fidelitatea castelanilor depindea cel mai adesea însăşi păstrarea proprietăţii.

Dar vremurile nu îi erau favorabile. Deşi anterior înfrânt, Zápolya reuşeşte pe parcursul anului 1528 să-şi redreseze situaţia în Regat şi în Transilvania, la finele anului stabilindu-se la Lipova, de unde îşi întinde tot mai mult influenţa şi asupra domeniului Hunedoarei atrăgând de partea sa pe cneji şi pe locuitori, preluând astfel efectiv domeniul. Cetatea la acel moment, după cum reiese dintr-o dare de seamă din 7 martie 1529 a diaconului Andrei, castelanul cetăţii, era izolată total de domeniul său.

În aceste condiţii margraful se vede nevoit să încerce vânzarea sau schimbul proprietăţilor sale de la Hunedoara şi Gyula.

Pentru Hunedoara stabileşte un preţ de 60.000 de florini de aur ungureşti, iar dacă cumpărătorul nu dispunea de suficiente monede de aur plata se putea face şi sub formă de argintărie.

Cade la învoială cu Matia Armbruster, judele Sibiului, stabilindu-se un preţ de 50.000 de florini, dar în timpul negocierilor, datorită situaţiei tot mai dificile în care se găsea cetatea Hunedoarei care se afla sub asediul trupelor lui Zápolya, se vede nevoit să scadă preţul mai întâi la 40.000 apoi la 30.000 de florini.

Tranzacţia nu mai are loc, fie din cauza opoziţiei castelanilor cetăţii, fie datorită încheierii armistiţiului între Ferdinand de Habsburg şi Ioan Zápolya (17 Mai 1531).

Gheorghe de Brandenburg

În urma armistiţiului, asediul se ridică, dar situaţia financiară grea a cetăţii îl determină pe Gheorghe de Brandenburg să o predea împreună cu domeniul ei regelui Ferdinand. În documentul emis cu această ocazie (17 septembrie 1531) s-a prevăzut, printre altele, dreptul margrafului şi a urmaşilor săi de a reintra în posesiunea cetăţii.

Numai că în anul 1534 episcopul Czibak Imre asediază și cucerește cetatea Hunedoarei, care împreună cu domeniul ajunge în proprietatea lui Ioan Zápolya, care, mai apoi, pe 30 septembrie 1536, le donează lui Valentin Török.

Deși în anii care au urmat până la moartea sa, (27 decembrie 1543) Gheorghe de Brandenburg a depus eforturi pe lângă regele Ferdinand, regele Poloniei și alţi domnitori, pentru recuperarea posesiunilor sale de la Hunedoara, acestea nu au mai fost redobândite niciodată.

_{Foto sus: Castelul Corvinilor, desen din 1822 (© Wikipedia)}