Calendar 9 martie 1967: Svetlana Allilueva, fiica lui Stalin, s-a refugiat în SUA via ambasada americană din India
141 î.Hr. - A început domnia de 54 de ani a împăratului Wu (Liu Che) din dinastia Han.
1454 - S-a născut exploratorul italian Amerigo Vespucci (d. 1512).
1796 - Napoleon Bonaparte s-a căsătorit cu Josephine de Beauharnais, văduva unui ofițer francez executat.
1831 - Regele Ludovic Filip I al Franței a înființat Legiunea Străină.
1842 - „Nabucco”, a treia operă a lui Giuseppe Verdi, a avut premiera la Milano.
1888 - A murit kaiserul Wilhelm I al Germaniei (n. 1797)
1890 - S-a născut Viaceslav Molotov, ministru de Externe al URSS, principalul semnatar, din partea sovietică, al pactului de neagresiune sovieto-german din 1939 (d. 1986)
1916 - Primul Război Mondial: Germania a declarat război Portugaliei.
1934 - S-a născut cosmonautul sovietic Iuri Gagarin, primul om care a zburat în spațiu (d. 1968).
1943 - S-a născut șahistul american Robert Fischer (d. 2008).
1944 - A murit biologul Grigore Antipa (n. 1867)
1959 - Păpușa Barbie și-a făcut debutul la Salonul de jucării de la New York.
1967 - Svetlana Allilueva, fiica lui Stalin, s-a refugiat în SUA via ambasada americană din India.
Svetlana s-a simţit mereu singură, după cum ea însăşi avea să mărturisească mai târziu, sentiment ce avea să se accentueze după moartea tatălui. Partidul a continuat să-i plătească subsidii generoase şi i-a acordat libertate deplină de mişcare – se înţelege, în interiorul Uniunii Sovietice. I-a fost retrasă însă maşina pe care o avea la dispoziţie, precum şi accesul la biblioteca personală a lui Stalin, la care ea ţinea foarte mult. Mai târziu, Svetlana povestea că toate volumele fuseseră achiziţionate de tatăl său, din veniturile proprii, obişnuind să citească mult. La rândul ei, Svetlana era o cititoare pasionată, cochetând chiar cu scrisul.
Ea nu a reproşat niciodată avantajele pierdute după moartea lui Stalin, dar s-a plâns mereu de singurătatea pe care a resimţit-o. „Nimănui nu-i păsa de mine”, avea să se confeseze mai târziu. Cei mai mulţi prieteni o părăsiseră după moartea lui Stalin, majoritatea din motive politice, însă nici la adresa acestora nu a exprimat vreodată vreun reproş. În anii următori, Svetlana şi-a crescut singură copiii, lucrând ocazional la o editură din Moscova ca traducător de limba engleză.
În octombrie 1963, fiind spitalizată, a avut ocazia să-l cunoască pe Brijesh Singh, un indian ce activase în perioada interbelică în rândurile Cominternului iar la momentul respectiv lucra pentru aceeaşi editură, ca traducător de limba hindusă. Brijesh era o fire blajină, caldă, mereu veselă, deşi mult mai în vârstă decât Svetlana. Când s-au cunoscut, el avea 53 de ani, ea, 39, însă ambii cunoscuseră experienţa unor căsnicii ratate. „Când l-am cunoscut, o nouă viaţă s-a deschis pentru mine”, avea să mărturisească fiica lui Stalin mai târziu. Deşi bolnav de plămâni, Brijesh nu s-a plâns niciodată de suferinţa lui, pe care a îndurat-o în tăcere, ci i-a povestit despre India şi despre cultura ţării sale, oferindu-i o prietenie dezinteresată.
Cere azil politic Ambasadei americane din New Dehli
Brijesh Singh a murit în 1967, iar Svetlana a considerat ca o obligaţie a sa să meargă în patria lui natală, pentru a-i depune cenuşa în Gange, după obicei. Această dorinţă avea să se lovească însă de prudenţa autorităţilor sovietice, care au refuzat să-i elibereze paşaport. Svetlana nu s-a lăsat învinsă, ci a intervenit pe toate canalele, inclusiv la premierul Alexei Kosîghin. Acesta a încercat să o convingă să renunţe la idee, dar în cele din urmă a aprobat o viză de două săptămâni.
Ajunsă la New Delhi, Svetlana a rămas câteva zile la Ambasada sovietică, sub o atentă supraveghere, fiind lipsită până şi de telefon. Ambasada i-a reţinut inclusiv actele de călătorie. În cele din urmă a plecat spre orăşelul Kalakankar, locul de baştină al lui Brijesh, pentru a lua parte la ceremonia funerară, sub atenta supraveghere a unei însoţitoare de la ambasadă.
Svetlana s-a adaptat uşor condiţiilor modeste de viaţă din familia Singh. Se povesteşte cum în fiecare dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, mergea desculţă pe malurile Gangelui, se scălda în fluviu, după care se îndrepta către templul din localitate, unde petrecea mai mult timp în meditaţie. Revenită acasă, o ajuta pe sora lui Brijesh Singh la pregătirea micului dejun. Când viza i-a expirat, funcţionarii Ambasadei sovietice din New Dehli au început să exercite presiuni asupra ei pentru a reveni în ţară, însă Svetlana a continuat să tergiverseze. Se pare că la acel moment decizia sa de a nu mai reveni în Uniunea Sovietică fusese deja luată.
Pe diferite canale, ea a sondat disponibilitatea autorităţilor indiene de a-i oferi azil politic, însă fără succes. Autorităţile indiene nu erau interesate să o apere în faţa Moscovei, pentru a nu compromite relaţiile sovieto-indiene. Noi intervenţii la premierul Kosîghin au rămas fără rezultat. Mai târziu, Svetlana avea să afirme că Hrucşiov i-ar fi dat voie să rămână în India, dacă ar mai fi fost la putere, fiindcă o privise întotdeauna cu simpatie şi înţelegere. De când venise însă Kosîghin la putere, lucrurile se schimbaseră.
În aceste condiţii, Svetlana a decis să acţioneze pe cont propriu. Ea a revenit la New Dehli şi s-a prezentat la Ambasada sovietică, cu intenţia aparentă de a reveni în ţară. Pentru aceasta, ea a cerut actele şi, după ce i-au fost returnate, a luat un taxi sub pretextul că merge la aeroport, dar s-a oprit la Ambasada americană, unde a cerut azil politic. Statele Unite au fost de acord cu cererea, dar, pentru a menaja susceptibilităţile guvernului indian, Svetlana Allilueva a fost trimisă cu un avion în Italia, iar de acolo a plecat în Elveţia, unde a primit aprobarea formală a azilului politic.
1976 - Patruzeci și două de persoane au murit în dezastrul telecabinei Cavalese, din nordul Italiei, cel mai grav accident de telecabină din istorie.
