Vestigii vechi de peste 4000 de ani, descoperite în județul Harghita
Echipa de specialiști din cadrul Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni (MNCR) desfășoară săpături arheologice anual la situl de la Păuleni-Ciuc, Dâmbul Cetății, județul Harghita, ce au ca rezultat un patrimoniu valoros.
Recent, în acest sit arheologic au fost descoperite mai multe amforete și vase aparținând culturii Ciomortan-Costișa, cu o vechime de 4200-4100 de ani, perioada epocii bronzului mijlociu, anunță MNCR.
Cultura Ciomortan-Costișa (2100/2000 – 1900/1800 î. Hr.)
Atât cât rezultă din cercetările de până acum, pe parcursul perioadei timpurii a epocii bronzului (perioada cuprinsă aproximativ între a. 3.000 și 2.200 a. Chr.), așezarea de la Păuleni-Ciomortan nu a fost locuită.
O dată cu începutul perioadei mijlocii a epocii bronzului, în așezarea de la Păuleni-Ciomortan se stabilește o comunitate aparținând culturii Costișa (datând aproximativ din perioada cuprinsă între anii 2.200 și 2.000 a. Chr.).
După cum arată cercetările de până acum, acestui grup îi aparține meritul de a fi amenajat primele construcții de apărare ale așezării. Accesul din vest în așezare a fost barat de două șanțuri transversale.
Din vest, nord și est așezarea a fost apoi înconjurată de un val de un șanț în formă de potcoavă. Cercetările au adus date concludente privind modul de construire a valului de apărare. Inițial, purtătorii culturii Costișa au ridicat un val de dimensiuni mici compus din lut galben scos din șanț și o palisadă în fața acestuia.
După ce valul a fost bine tasat, construirea lui a fost întreruptă, fapt atestat de descoperirea unei vetre amenajate pe panta sa interioară. Apoi, în fața acestui val a fost construită o palisadă.
În timpul săpăturilor s-a observat foarte limpede că stâlpii acesteia au perforat straturile de locuire Ariușd-Cucuteni și respectiv Coțofeni. Deasupra valului a fost construită o structură din stâlpi de lemn, peste care apoi a fost ridicat valul de pământ.
Pe măsura tasării și alunecării acestuia, se adăugau periodic alte straturi de pământ, care se observă în secțiunea transversală a valului sub forma unor secvențe stratigrafice distincte. în prezent, diferența de nivel dintre coama valului și exteriorul așezării depășește 7 m. Această diferență a fost alcătuită de altitudinea naturală a promontoriului (cea. 3 m), de înălțimea valului construit (cea. 3 m) și de adâncimea șanțului de apărare.
Dacă admitem că în timp valul s-a tasat și parțial a alunecat (fiind greu de estimat cu cât s-a redus înălțimea valului din acesta cauză), trebuie să apreciem că așezarea reprezenta în acea perioadă o adevărata fortăreață, notează specialiștii din cadrul MNCR.
