Urme din Epoca de Gheață: noi indicii despre viața oamenilor în Alaska, în urmă cu 14.000 de ani
Peste 80.000 de vestigii arheologice, descoperite în Alaska, oferă indicii prețioase despre viața comunităților umane de acum aproape 14.000 de ani. Unelte din piatră și os, resturi de animale vânate și obiecte cu forme neobișnuite indică faptul că oamenii traversau Beringia și exploatau ingenios resursele unui mediu dificil, în timpul ultimei ere glaciare.
Astăzi, strâmtoarea Bering separă Rusia de America de Nord și face legătura între Oceanul Pacific și Oceanul Arctic. În urmă cu zeci de mii de ani, însă, regiunea arăta cu totul diferit: nivelul mai scăzut al mărilor lăsa descoperită o întindere de uscat cunoscută drept Beringia, care conecta Asia de America de Nord. Format în urmă cu aproximativ 35.000 de ani, acesta a fost acoperit treptat de ape în urmă cu circa 12.000 de ani, lăsând în urmă dovezi ale prezenței oamenilor și animalelor care au trăit aici.
Un sit arheologic din Alaska, numit Shég' Xdaltth'i', contribuie acum la reconstruirea acestei istorii. Numele său înseamnă „ei au fost acolo” în limba populațiilor indigene din Alaska. Descoperirile realizate aici sunt prezentate într-un studiu publicat în revista Science Advances, semnat de o echipă internațională de cercetători, din care face parte Kelly Graf, profesor de antropologie la Universitatea din Kansas.
O tabără veche de aproape 14.000 de ani
Situl cuprinde trei niveluri de ocupare umană, datate în urmă cu 13.800, 13.000 și 12.700 de ani. Acestea oferă informații despre modul în care oamenii au ajuns în nordul continentului american și s-au adaptat unui mediu dificil, informează un comunicat al Universității din Kansas.
Amplasată pe o creastă cu vedere spre râul Tanana, zona era acoperită, în ultima parte a Pleistocenului, de vegetație specifică tundrei cu arbuști. Peisajul este diferit de cel actual, dominat de păduri de molid.
Cercetările arată că locuitorii regiunii vânau atât animale dispărute astăzi, precum mamuții, bizonii și caii, cât și reni, care continuă să fie o resursă importantă pentru comunitățile indigene din Alaska.
Peste 80.000 de vestigii arheologice
Săpăturile coordonate de Kelly Graf au scos la iveală peste 80.000 de vestigii, inclusiv unelte din piatră și os, resturi de animale și zone de activitate bine conservate. Una dintre descoperirile remarcabile este o nicovală mare din piatră, găsită într-o structură de locuire, înconjurată de oase de bizon puternic fragmentate și de pietre folosite drept ciocane.
Cercetătorii consideră că aceste obiecte erau utilizate pentru spargerea oaselor și extragerea măduvei, precum și, posibil, pentru obținerea grăsimii animale. Activitatea se desfășura în apropierea unui cuptor săpat în pământ, ceea ce oferă indicii despre organizarea activităților cotidiene și valorificarea resurselor alimentare.
Printre celelalte descoperiri se numără oase de păsări transformate în ace și numeroase vârfuri de piatră cu formă romboidală, care ar fi putut fi folosite ca vârfuri de arme.
Indicii despre deplasările dintre Asia și America
Vârfurile romboidale sunt deosebit de importante deoarece forme similare, datând din aceeași perioadă, au fost identificate în contexte nordice pe partea rusească a Beringiei. Această asemănare indică faptul că oamenii se deplasau între cele două regiuni, contribuind la conturarea unei imagini mai clare asupra mobilității populațiilor preistorice.
Pentru Kelly Graf, cercetarea arheologică nu se limitează la identificarea unor obiecte vechi, ci ajută la înțelegerea modului în care oamenii au răspuns provocărilor mediului și și-au dezvoltat strategiile de supraviețuire.
De la grupuri restrânse de vânători-culegători până la o populație mondială de peste opt miliarde de oameni, istoria speciei Homo sapiens ilustrează transformări remarcabile într-un interval relativ scurt la scară geologică. Descoperirile din Beringia oferă o perspectivă asupra începuturilor acestei evoluții.
Foto sus: Situl arheologic Shég' Xdaltth'i' (© Kelly Graf / University of Kansas)
Mai multe pentru tine...
