Spital roman transformat în biserică bizantină, descoperit la Kaunos antic
Arheologii care activează în sud-vestul Turciei au scos la lumină unul dintre cele mai remarcabile exemple de continuitate arhitecturală din estul Mediteranei: un spital roman transformat ulterior într-o biserică bizantină în cadrul orașului antic Kaunos. Descoperirea aduce o lumină nouă asupra modului în care spațiile urbane din antichitate au fost adaptate pentru a răspunde nevoilor medicale, religioase și sociale în decurs de peste un mileniu.
Situl arheologic se află în apropierea vechiului port al Kaunosului, o zonă strategică care deservea odinioară comercianți, marinari, soldați și pelerini care se deplasau de-a lungul coastei cariene. Deși orașul este deja renumit pentru mormintele săpate în stâncă, teatrul bine păstrat, băile romane și podelele de mozaic, complexul recent identificat aduce o dimensiune diferită a vieții urbane – serviciile medicale organizate și integrarea lor ulterioară în arhitectura religioasă creștină.
De la vindecare la cult
Săpăturile în zona denumită „mănăstirea fortificată” sunt conduse de conf. dr. Ufuk Çörtük, de la Universitatea Muğla Sıtkı Koçman. Pe parcursul mai multor sezoane, arheologii au scos treptat la iveală o succesiune arhitecturală stratificată, începută în perioada Imperiului Roman. Prima fază, datată în secolele II–III d.Hr., consta într-un complex dreptunghiular aranjat în jurul unei curți centrale, flancat de mai multe camere.
Ceea ce diferențiază această structură de clădirile domestice sau administrative obișnuite este concentrarea remarcabilă a instrumentelor medicale descoperite în camere și curți. Scalpele, sondele, pensetele și alte instrumente chirurgicale indică o funcție medicală specializată. Cercetătorii consideră că complexul a funcționat inițial ca spital militar pentru trupele romane staționate în apropierea portului, înainte de a-și extinde rolul pentru a trata civili și călători care tranzitau portul aglomerat.
Spitalele romane de acest tip sunt relativ rare în Anatolia, ceea ce face exemplul de la Kaunos deosebit de semnificativ. Amplasamentul său sugerează că îngrijirea medicală era strâns integrată în viața comercială și maritimă a orașului, oferind tratament atât celor care soseau pe mare, cât și locuitorilor.
O transformare bizantină
Până în secolul al VI-lea d.Hr., funcția sitului s-a schimbat radical. Săpăturile au relevat construcția unei mari biserici creștine ridicată direct deasupra fundațiilor romane anterioare. Biserica, remarcabil de bine păstrată, prezintă un naos bine definit, absidă și elemente arhitecturale asociate designului ecleziastic bizantin timpuriu.
În loc să distrugă structura romană, constructorii bizantini au reutilizat zidurile și terasele acesteia, creând un monument stratificat care reflectă atât continuitatea, cât și transformarea. Arheologii interpretează această schimbare ca parte a procesului mai larg de creștinare a Asiei Mici, când spațiile civice și utilitare erau frecvent transformate în complexe religioase.
Biserica pare să fi făcut parte dintr-un ansamblu monastic mai larg, indicând că Kaunos devenise nu doar un oraș-port, ci și un centru spiritual în Antichitatea târzie. Această reutilizare a unui fost spital pentru cultul creștin poartă și o semnificație simbolică, reflectând schimbarea conceptelor de vindecare – de la medicina fizică la îngrijirea spirituală.
Mărturii ale utilizării pe termen lung
Povestea sitului nu se încheie cu Bizanțul. Descoperiri din perioade ulterioare demonstrează că complexul a continuat să atragă activitate până în epoca medievală. Printre cele mai notabile descoperiri se numără o monedă aparținând Beylikului Aydınoğulları, un principat turcesc care a stăpânit părți din vestul Anatoliei în secolele XIII–XIV.
Această dovadă confirmă că zona a rămas integrată în tiparele de așezare locale mult după ce Kaunos și-a pierdut importanța ca port clasic. În total, arheologii estimează că situl a cunoscut cel puțin patru sau cinci faze majore de utilizare, acoperind perioadele romană, bizantină și turco-islamică.
Kaunos în context istoric
Fondat în antichitate la granița dintre Caria și Licia, Kaunos a ocupat un punct cultural unic. Portul orașului se deschidea odinioară direct către Mediterană, deși colmatarea Delta Dalyan a împins treptat linia țărmului, contribuind la declinul său final. În ciuda acestui fapt, Kaunos a rămas locuit secole la rând, adaptându-se schimbărilor de mediu, precum și transformărilor politice și religioase.
Astăzi, situl este inclus pe Lista Tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind recunoscut pentru conservarea excepțională și semnificația istorică. Descoperirea spitalului roman transformat în biserică consolidează statutul Kaunosului ca studiu de caz esențial pentru înțelegerea continuității urbane pe termen lung în Anatolia.
O cronologie vie a Mediteranei antice
Cercetătorii descriu complexul recent descoperit drept o „cronologie vie”, care reflectă prioritățile schimbătoare ale societăților antice. De la medicina militară romană la viața monastică bizantină și, în cele din urmă, la prezența turco-islamică medievală, situl ilustrează modul în care arhitectura a fost reinterpretată de mai multe ori, fără a fi abandonată.
Pe măsură ce săpăturile continuă, oamenii de știință se așteaptă la noi informații despre viața de zi cu zi, practicile medicale și transformarea religioasă în Caria antică. Până atunci, spitalul-biserică de la Kaunos rămâne un martor rar și puternic al modului în care orașele Mediteranei antice s-au dezvoltat – strat cu strat – fără a-și pierde legătura cu trecutul.
