Sesizare penală a IICCMER privind tratamentele neomenoase aplicate în perioada comunistă în „Spitalul pentru copii neuropsihici cronici Siret”

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a înaintat un denunţ către Parchetul General cu privire la săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase aplicate în timpul regimului comunist copiilor aflați în Spitalul pentru copii neuropsihici cronici Siret. Denunţul face referire la perioada 01.01.1980 – 22.12.1989 în care au murit 340 de minori.

Localizat în partea de nord a României, Spitalul de copii neuropsihici Siret, numit sugestiv în limbajul localnicilor Orfelinatul Groazei, a fost înfiinţat 1956 prin ordin al ministrului Sănătăţii, fiind printre primele unităţi medicale din România comunistă dedicată afecţiunilor neurologice infantile.

În perioada 1956 – 2001 au fost internaţi la Siret 8586 copii, dintre aceştia pierzându-şi viaţa nu mai puţin de 1500. Din raţiuni de timp şi resurse umane limitate, ştiind că investigaţia este de mari proporţii, atât pentru IICCMER cât și pentru Parchetul General, s-a ales pentru început perioada anilor `80. Pentru perioada de referinţă pentru care IICCMER a înaintat denunţul, cuprinsă așadar între 01.01.1980 – 22.12.1989, s-au înregistrat 340 decese, cu un maxim în anul 1981 de 81 de copii decedaţi, în timp ce în 1991, în noile condiții create prin implicarea unor organizații filantropice, registrele de stare civilă consemnează doar 2 decese.  

Foto (sus): Captură video youtube din documentarul «Lungul drum spre casă (I) - Cum sună povestea copiilor abandonați în "lagărul" de la Siret?”»

Un aspect important este legat de faptul că numărul declarat al deceselor scade considerabil începând cu anii 1983 şi 1984, (numai 12 decese în 1984), ca urmare a transferului masiv de copii către alte unităţi din ţară. Registrul spitalului consemnează transferul a peste 750 de copii în numai câteva zile de la finele lunii noiembrie 1983. Investigaţiile IICCMER vor continua pentru a putea determina traseul fiecărui copil transferat în acea perioadă. 

Majoritatea deceselor aveau loc în lunile de iarnă, cauzele acestora (vezi detalii în dosarul de presă anexat) fiind, într-o proporţie covârşitoare, afecţiunile pulmonare, urmate de epilepsii, afecţiuni cardiace, renale, hepatice, gastrointestinale etc. Pe grupe de vârstă, cele mai multe decese au fost consemnate în dreptul grupei 1-4 ani (mai mult de jumătate), urmate de grupele 5-10 ani, 11-18 ani şi peste 18 ani. O analiză asupra locului de proveniență al copiilor decedați demonstrează faptul că o mare parte a acestora proveneau din localități din judeţul Suceava sau judeţe învecinate, dar şi din zone mai îndepărtate precum Bucureşti, Bihor, Timiş, Dâmboviţa, Constanţa etc.   

Contextul istoric declanşator a fost creat în anul 1966, când regimul comunist din România a iniţiat una dintre cele mai restrictive politici demografice pronataliste. Creşterea forţată a populaţiei, strict cantitativă, fără respectul față de om și fără asigurarea tuturor condițiilor decente de viață, a avut printre consecințe creșterea mortalității materne şi infantile, creşterea fără precedent a numărului de copii născuţi cu malformaţii congenitale grave, cu afecţiuni fizice şi psihice, cu diverse boli moştenite sau dobândite după naştere, mii de copii ajungând orfani şi un număr impresionant fiind abandonaţi. 

Minorii ce necesitau protecție din partea statului erau împărţiţi în trei categorii: „recuperabili”, „parțial-recuperabili” și „nerecuperabili”. Diferențierea era făcută între o categorie de minori pe care statul încerca să-i „recupereze”, total sau parţial, pentru integrarea ulterioară în producţie, şi o categorie de copii în care statul nu era dispus să investească şi pe care nici măcar nu dorea să-i recunoască. Reabilitarea, chiar şi parţială, a acestor copii, care ar fi putut fi ulterior integraţi în muncă, solicita cheltuieli importante, la care statul contribuia doar parţial. Părinţii erau nevoiţi să acopere o parte din costurile îngrijirii copiilor, indiferent de situaţia lor materială. Nu puţine sunt cazurile în care familii monoparentale, cu venituri minime, sunt nevoite să plătească până la jumătate din acestea pentru întreţinerea minorului în cămin. Mai dificilă era situaţia minorilor orfani de ambii părinţi, lipsiţi de bunuri materiale sau rude, pentru care bugetul asigurărilor sociale nu avea prevăzute sume şi nici baza legală prin care să poată acoperi aceste cheltuieli. Pentru ideologia comunistă, doar omul sănătos intra în discuție, „rebuturile” fiind ascunse și, la limită, evacuate. 

În urma analizei actelor de deces și a certificatelor constatatoare de moarte, efectuată de experții IICCMER și de o echipă de specialişti în medicină legală, s-a constatat că, pe de o parte, au existat rate crescute de mortalitate în cazul unor patologii ușor de prevenit sau de diagnosticat precoce şi de tratat corespunzător, iar, pe de altă parte, au existat cauze de moarte care susțin, prin specificul lor, concluziile cu privire la existența unui regim caracterizat prin tratamente neomenoase aplicate minorilor din spital.

Ca urmare a descoperirilor făcute, IICCMER a înaintat o sesizare penală către Parchetul General, a doua dintr-o serie de sesizări care vizează crime sistemice și sistematice petrecute în perioada comunistă, având în vedere toate ramificaţiile administrative, profesionale şi politice. Potrivit cadrului legal de funcționare, IICCMER este abilitat să efectueze investigaţii științifice cu privire la crimele, abuzurile şi încălcările drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist şi să sesizeze organele în drept.

Reamintim că IICCMER a depus şi anul trecut, exact de Ziua Copilului, un denunţ (nr. 281/P/2017) referitor la săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase aplicate în timpul regimului comunist copiilor aflați în Căminele spital pentru minorii nerecuperabili din Cighid şi Păstrăveni, respectiv în Căminul pentru minori deficienți nerecuperabili din Sighetu Marmației. Conform informațiilor primite de IICCMER, aspectele sesizate sunt cercetate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu alte cuvinte, s-a început urmărirea penală in rem, cu privire la faptă. Având în vedere dimensiunile de mari proporții ale ambelor denunțuri, IICCMER continuă să sprijine eforturile Parchetului General prin date și investigații științifice.

IICCMER a adunat din spaţiul on-line mărturii privind condiţiile de viaţă de la Spitalul pentru copii neuropsihici cronici Siret, precum şi din alte instituţii (cămine-spital):

• România irecuperabilă - Orfelinatele groazei: mii de copii erau bătuți, legați și înfometați! - https://www.youtube.com/watch?v=Uxei6vr697k&t=57s

• Lungul drum spre casă (I) - Cum sună povestea copiilor abandonați în "lagărul" de la Siret? - https://www.youtube.com/watch?v=0qpQ1SMThRM

• LUNGUL DRUM SPRE CASA (1) - "In premiera": Povestea lui Petrica, copilul adoptat de la Siret - https://www.youtube.com/watch?v=GNqYk55Ar-c

• LUNGUL DRUM SPRE CASA (2) - "In premiera": Povestea lui Petrica, intalnirea cu mama dupa 16 ani - https://www.youtube.com/watch?v=H2WLxnhW_aw

• In premiera: INFERNUL COPIILOR UITATI (Drama copiilor abandonati in spitale) - https://www.youtube.com/watch?v=umk1TWRTDfs

• Conditiile in care traiau copii cu handicap in Romania dupa moartea lui Ceausescu - https://www.youtube.com/watch?v=4sAirxyOZIo&t=1s

• Mărturii din Cighid – Lagărul de exterminare a copiilor din România

https://www.youtube.com/watch?v=2ibdv7bfHnw

• Izidor Ruckel -povestea adoptiei sale din "lagarul" de copii de la Sighet

https://www.youtube.com/watch?v=w6bH1P0qQhs

• http://www.life.ro/fine-living/trends/tot-ce-va-imaginati-mai-rau-si-mai-monstruos-pe-lumea-asta-a-avut-loc-acolo-la-spitalul-siret-adina-marcela-o-connor-director-executiv-al-fundatiei-o-noua-viata-17058792