Originile limbilor europene, dezvăluite de ADN-ul antic
O echipă internațională de cercetători a reușit să urmărească originile limbilor germanice până în urmă cu aproximativ 4.000 de ani, aducând totodată noi perspective asupra strămoșilor vikingilor. Un studiu complementar oferă indicii importante și despre una dintre cele mai vechi enigme lingvistice ale Europei: originea limbilor celtice.
Cercetătorii, coordonați de specialiști de la Universitatea din Copenhaga, Universitatea Leiden și Universitatea din Göteborg, au analizat ADN-ul a peste 4.500 de indivizi din Antichitate, dintre care 712 genomuri au fost secvențiate pentru prima dată. Prin corelarea datelor genetice cu descoperirile arheologice și cercetările lingvistice, cercetătorii au reconstituit principalele valuri migratorii care au contribuit la formarea populațiilor și la răspândirea limbilor vorbite astăzi în Europa, informează un comunicat al Universității din Göteborg.
„Secvențele de ADN nu ne pot spune direct ce limbă vorbeau oamenii în trecut. Însă, punând laolaltă datele genetice din vechime cu dovezile lingvistice și arheologice, putem începe să înțelegem cum s-au răspândit și cum s-au transformat limbile de-a lungul miilor de ani”, explică Eske Willerslev, autor principal al studiilor și profesor la Institutul Globe al Universității din Copenhaga.
Cercetătorii au identificat un val migrator de amploare, necunoscut până acum, care a ajuns în Scandinavia în urmă cu aproximativ 4.000 de ani.
Noii veniți ar fi provenit din regiuni aflate în jurul Mării Baltice și s-ar fi răspândit rapid în Peninsula Scandinavă. Sosirea lor a avut un impact de durată asupra populațiilor din nordul Europei. Cercetătorii consideră că aceștia ar fi putut aduce cu ei formele timpurii din care aveau să evolueze limbile germanice de astăzi.
Descoperirile indică faptul că bazele lingvistice ale limbilor engleză, germană, neerlandeză și ale limbilor scandinave s-ar fi răspândit cu aproximativ o mie de ani mai târziu decât se credea până acum.
Noi indicii despre originile vikingilor
Studiile au scos la iveală și un episod neașteptat din istoria Scandinaviei.
Cu câteva secole înainte de începutul Epocii Vikingilor, populații provenite din teritoriul actual al Germaniei de nord au migrat în Danemarca și sudul Suediei. Această deplasare coincide cu apariția limbii nordice vechi (Old Norse), vorbită de vikingi.
„Marea surpriză a venit din analiza perioadei de acum aproximativ 1.600 de ani, când limba nordică veche a început să se contureze în Scandinavia. Populațiile venite din nordul Germaniei au înlocuit în mare măsură comunitățile locale din Danemarca și sudul Suediei. În același timp, au adus cu ele o nouă religie, în care Odin era zeitatea principală, precum și o cultură materială diferită, influențată de huni”, explică Kristian Kristiansen, profesor de arheologie la Universitatea din Göteborg.
Din punct de vedere genetic, noii veniți erau strâns înrudiți cu anglo-saxonii. Descoperirea ar putea explica asemănările de lungă durată dintre culturile vikingă și anglo-saxonă, de la tradițiile artistice comune până la limbile înrudite.
„Așadar, mulți dintre vikingii danezi și suedezi aveau rădăcini comune cu anglo-saxonii”, afirmă Kristian Kristiansen.
Noi perspective asupra originii limbilor celtice
Un al doilea studiu, bazat pe aceeași metodologie, abordează o altă controversă veche din istoria Europei: originea limbilor celtice. De mai bine de un secol, specialiștii încearcă să stabilească dacă acestea au apărut în regiunile de pe coasta atlantică a Europei sau mai degrabă în Europa Centrală.
Astăzi, limbile celtice se mai vorbesc în principal în Irlanda, Țara Galilor, Scoția și Bretania. În urmă cu aproximativ 2.500 de ani însă, ele erau răspândite pe teritorii întinse ale continentului.
Analiza ADN-ului antic indică o migrație a populațiilor din Europa Centrală, produsă în urmă cu aproximativ 3.000 de ani. Acestea s-au deplasat spre vest, ajungând în Franța, Marea Britanie, Irlanda și Peninsula Iberică. În opinia cercetătorilor, acest val migrator oferă cea mai plauzibilă explicație pentru răspândirea limbilor celtice.
Descoperirile contribuie la clarificarea unora dintre cele mai aprinse dezbateri din arheologia Epocii Bronzului, în special a celor legate de extinderea culturii câmpurilor de urne funerare (Urnfield) și de schimbările raporturilor de putere în Europa, explică Johan Ling, profesor de arheologie la Universitatea din Göteborg.
Migrațiile de amploare pornite din Europa Centrală pot fi puse în legătură cu extinderea culturii Urnfield, caracterizată prin noi obiceiuri funerare, așezări fortificate, tehnici avansate de prelucrare a metalelor și transformări în modul de desfășurare a războiului.
„Este cu adevărat remarcabil faptul că avem acum dovezi genetice ale unor migrații de amploare, procese care până acum puteau fi studiate în principal prin intermediul vestigiilor arheologice. Aceste date ne oferă noi posibilități de a înțelege schimbările politice și culturale care au modelat Europa în Epoca Bronzului târziu”, spune Johan Ling.
Scandinavia, un caz aparte
În același timp, studiul arată că extinderea culturii Urnfield a avut un impact relativ redus asupra Scandinaviei, unde cultura nordică a Epocii Bronzului a continuat să se dezvolte și să se extindă.
„Este deosebit de interesant faptul că Scandinavia urmează un tipar diferit de cel observat în mare parte a Europei de Vest. În aceeași perioadă, contactele cu Europa Centrală s-au modificat, în timp ce legăturile maritime cu regiunile de pe coasta Atlanticului au devenit tot mai importante. Noile descoperiri genetice reprezintă o piesă esențială în înțelegerea acestor transformări”, explică Johan Ling.
Urmărind când și în ce direcții s-au deplasat populațiile, cercetătorii au putut verifica ipoteze formulate de-a lungul timpului despre răspândirea limbilor europene și au reconstituit trecutul continentului cu un nivel de detaliu fără precedent.
„Aceste studii demonstrează ce putem obține atunci când genetica, arheologia și lingvistica sunt puse laolaltă. Întrebări la care generații întregi de cercetători nu au reușit să găsească răspunsuri pot fi acum abordate pe baza unor dovezi care, până nu demult, erau imposibil de obținut”, conchide Kristian Kristiansen.
Foto sus: Ales stenar (Pietrele lui Ale) din sudul Suediei, o monumentală construcție din piatră din Epoca Fierului, cu vedere la Marea Baltică, datând din jurul anilor 600–1000 d.Hr.(© GeoGenetics_UCPH / Nicolas Delgado Clausen)
Mai multe amănunte:
McColl, H. et al., Tracing the spread of Germanic languages using ancient genomics, Nature, https://doi.org/10.1038/s41586-025-09064-1 (2026).
McColl, H., Kroonen, G. et al., Tracing the spread of Celtic languages using ancient genomics, Nature, https://doi.org/10.1038/s41586-026-11198-9 (2026).
Mai multe pentru tine...
