Orheiul Vechi, muzeul de sub cerul liber al Moldovei
Există destinații în care, ori de câte ori ai merge, tot ai ce admira. Împrejurimile Orheiului nu fac excepție, unde totul respiră istorie.
La doar 60 de kilometri de Capitală, timpul parcă a rămas în loc. Cât cuprinzi cu ochii, vezi grote, peșteri, caverne și călugări sihastri. Pare că toată istoria Moldovei s-a adunat la Orheiul Vechi. Legenda spune că primii oameni s-au stabilit aici cu 40.000 de ani în urmă, iar de-a lungul timpului s-au perindat tracii, geții, dacii și alte neamuri.
E mijloc de săptămână, însă turiștii mișună la deal și la vale, explorând curioși frumusețea de pe marginea prăpastiei. Ici colea întâlnești mici comercianți de suvenire de piatră. Sunt niște copii care-și fac bani de buzunar convingând străinii să le cumpere „capodoperele" lor. „Ne-am obișnuit cu tot felul de călători.
Azi am văzut un grup de chinezi și alții care vorbeau o limbă asemănătoare cu germana. Ne bucurăm că ne vizitează, altfel am fi uitați de lume", ne povestește Lidia, o orheiancă de vreo 50 de ani pe care am întâlnit-o în cale.
Stânca dintre Butuceni și TrebujeniPrimul sat în care poposim este Butuceni. Până a ajunge la complexul Orheiul Vechi, zăbovim să admirăm mica localitate care duce cu gândul la vacanțele de vară la bunici. Nu lipsește niciun detaliu:ulițe înguste, case cu prispe colorate și scaune din lemn de la porțile gospodăriilor.
La o aruncătură de băț se întinde Trebujeniul, un sat cu doar câteva mahalale din lunca Răutului. Cele două localități sunt unite de afluentul bătrânului Nistru, care, de milenii, sapă în piatră și în pământ. Malul drept al râului este complet împădurit, zonă verde ascunde azi numeroase specii unice de plante rare. Deosebite sunt și peisajele din defileurile Ivancea, Morova sau Râpa Ciobanului, locuri mai puțin populare, însă știute pe de rost de către localnici. Valea Răutului este îndrăgită îndeosebi de alpiniști, datorită pantelor abrupte.
„Această bucată de pământ are o valoare impresionantă, siturile arheologice datând tocmai din paleolitic. Este o destinație vizibilă, dar și ascunsă, turiștii reușind să vadă doar o mică parte din tot ce tăinuiește zona. Mănăstirile de-aici reprezintă o arhitectură rupestră, la fel cum landșaftul este unul original, creat de albiile Răutului", este de părere istoricul Sergiu Musteață.
Mănăstrirea în piatră, atracția zoneiMănăstirea Butuceni este, cu siguranță, cel mai vizitat schit rupestru din țară. Cete de pici de grădiniță își așteptau nerăbdători rândul, urmate de un grup de studenți la Arheologie și câțiva italieni care vorbesc cu voce tare.
„Așa e mereu, doar lunea e liniște", menționează călugărul Eftimie, căruia n-am reușit să-i văd fața, pentru că umblă doar plecat. Lăcașul întunecos și strâmt adăpostește icoane vechi din lemn, un altar pe mijlocul încăperii și scoarțe moldovenești, așternute jos.
Peştera mănăstirii a fost săpată de 12 călugări ortodocşi în secolul al XIII-lea. „Au muncit mult, doar cu dalta și ciocanul. Toată lumea se întreabă de ce tavanul este săpat atât de jos. Calugării trebuiau să se obișnuiască să meargă smeriți în fața lui Dumnezeu", ne mai împărtășește bătrânul călugăr din peșteră.
Primul text gravat din BasarabiaExcursia noastră nu putea omite Chilia lui Bosie. Pe pereții acesteia se află un text în grafia chirilică gravat în secolul al XVII-lea de călugărul Bosie, considerat cea mai veche inscripție medievală din țară. Și în stâncile din dreptul satului Mașcăuți, localitate vecină cu Butuceni, pot fi întâlnite chilii de-ale călugărilor sihaștri. Nu oricine însă poate intra în aceste mici odăi, majoritatea fiind periculoase pentru simplii vizitatori.
Patrimoniul istoric și cultural al complexului Orheiul Vechi este completat și de Casa-muzeu „Curtea Țărănească", un imobil ce păstrează vii tradițiile și obiceiurile strămoșilor noștri.
Ruine băii tătăreștiAproape de malul Răutului se găsesc ruinele unor băi tătăreşti. Clădirile aveau pe timpul epocii Hoardei de Aur peste 800 de metri pătraţi, fiind prevăzute cu încălzire cu aer cald şi cu apă ce curgea prin ţevi de lut. Unele încăperi erau căptușite cu lespezi de marmură, iar înăuntru era prevăzută o sală pentru odihnă, amenajată cu scaune și o masă din piatră.
Fundamentul băilor tătărești s-au păstrat până în prezent. Anul trecut, Guvernul a alocat 120.000 de lei din fondul de rezervă pentru finalizarea lucrărilor de conservare a băilor tătărești.
Oferte neobișnuite pentru turiștiTrebujeni nu este doar o localitate care se poate lăuda cu o istorie și un landșaft original. Oamenii de aici, care și-au transformat locuințele în pensiuni, știu cum să-și ademenească clienții. Ludmila Buzilă, proprietara unei astfel de afaceri, spune că nu duce lipsă de turiști. Dovadă este albumul gros de peste 500 de foi, plin cu mesaje în diferite limbi din partea celor care i-a pășit pragul în cei opt ani de existență a pensiunii „Casa Verde".
„Azi urmează să cazeze un gup de 11 olandezi. Le-am gătit zeamă, fripturică, mămăligă, scrob și, desigur, vin de casă. Am invitat un grup folcloric, să le cânte și să-i învețe cum se dansează la noi. Turiștii sunt foarte curioși, mă ajută să prepar bucate, mă însoțesc în coteț să strângem ouă", povestește Ludmila Buzilă, profesoară de istorie la gimnaziul din sat.
Vila femeii nu se deosebește cu nimic de o casă țărănească. Are pereții pictați cu ciobănași și mioare, veselă din lut și camere în care miroase a busuioc. În terasa din curte, pe care a amenajat-o special pentru turiști, se găsesc tot soiul de decorațiuni tradiționale moldovenești-covoare naționale, ulcele, prosoape, iar în loc de lustră, gospodina a atârnat o roată de car din lemn.
Afaceri inițiate de profesoareÎn mahalaua vecină, ajungem la o altă pensiune, „Casa din Luncă". Ne întâmpină proprietara acesteia, Ala Benzin, care trebăluia prin ogradă, ajutată de trei femei. „Tocmai am petrecut câțiva americani. Au venit să ia masa și să se odihnească", povestește stăpâna casei, precizând că se înțelege prin gesturi cu turiștii. „Se spune că la Trebujeni vii ca turist și pleci ca prieten. Este adevărat, pentru că între timp clienții noștri ne-au recomandat la alții. Doar așa am putut face față concurenței", completează femeia, și ea profesoară.
Pensiunea familiei Benzin este prima deschisă în sat și poate adăposti până la 18 persoane. Are o curte mare, o terasă unde poți juca și o nuntă și un bazin. „Nu e atât de ușor cum pare. Facem curățenie în fiecare zi. Sunt și bucătăreasă, și ghid dacă trebuie. Urc turiștii în căruță și merg să le-arăt împrejurimile", povestește Ala Benzin.
Calea spre UNESCO bate pasul pe locDin 2005 autoritățile vor să includă Complexul Orheiul Vehi în Patrimoniul Mondial al UNESCO. În 2009 dosarul a fost respins și retrimis la Chișinău pentru a fi îmbunătățit. „Acum stăm pe loc. Așteptăm o misiune de experți internaționali cu care să punem la punct anumite chestiuni principiale. Dar pentru asta trebuie bani. Din păcate, astăzi nici ei nu au, nici ministerul nostru nu dispune de aceste fonduri", spune Gheorghe Postică, viceministru al Culturii, tot el și autorul dosarului.
În primă etapă, Moldova au promovat monumentul în baza a două criterii - geografic și cultural. „Avem dosarul, dar nu vrem să fim refuzați a doua oară și astfel să pierdem dreptul definitiv de a cere includerea acestui complex în patrimoniu UNESCO. Noi l-am retras, ca să corectăm acele observații ce ni s-au făcut. Însă nu putem face acest lucru de la distanță", a precizat Postică.
Sursa: www.adevarul.ro
