O „mică” trădare, pentru o autonomie mare, UDMR agentul politic al binomului Viktor Orban-Vladimir Putin
La doar două zile după sărbătorirea Centenarului României Mari, în Parlamentul României a fost depus un proiect de lege care se folosește de acest moment pentru a ataca integritatea, indiviziblitatea și suveranitatea țării.
Mai exact, UDMR realizează o nouă acțiune de dezinformare, susținând că „transpunerea în legislaţie a prevederilor privind popoarele conlocuitoare din Rezoluţia de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918” ar echivala cu obținerea autonomiei teritoriale. Proiectul prevede, printre altele, posibilitatea înfiinţării, dacă va fi emisă o lege, a unor regiuni „de dezvoltare” separate, iar aceste noi regiuni să poată obţine „un statut de autonomie specială pentru judeţele care aparţin unor regiuni istorice sau în care o minoritate naţională istorică are o proporţie semnificativă”.
Nu trebuie să fi un mare specialist pentru a conștientiza că această solicitare nu are absolut nicio legătură cu Rezoluția de la Alba Iulia, la fel cum este evident faptul că absolut toate prevederile din acel document sunt deja legiferate în România. Ca de obieci, UDMR nu a făcut altceva decât să răspudă comenzilor Budapestei, fiind din ce în ce mai evident că liderii formațiunii sunt coordonați de Ungaria în tot ceea ce întreprind în Parlamentul României.
Este interesant că, dincolo de contextul intern extrem de oportun în care UDMR a depus proiectul legislativ, chiar înainte de depunerea moțiunii de cenzură și slăbirea majorității PSD-ALDE în Camera Deputaților, actul anticonstituțional al UDMR vine pe fondul intensificării fără precedent a tensiunilor dintre Rusia și Ucraina și al creșterii retoricii antieuropene și antiromânești a guvernului conservator al lui Viktor Orban.
Originea proiectului
Așa cum am precizat deja, aeastă inițiativă are la origine idei venite de la Budapesta, fiind interesantă insistența cu care subiectul a fost dezbătut la ediția din 2017 a Taberei de Vară de la Băile Tușnad, organizată de partidul de guvernământ din Ungaria – Fidesz. În acel context, vicepremierul ungar Semjen Zsolt a menționat, în discursul ținut, exact această idee, respectiv că Rezoluția de la Alba Iulia reprezintă unul dintre temeiurile pentru care el, ca oficial străin, consideră că maghiarilor din România ar trebui să li se acorde autonomie teritorială, precum și alte feluri de autonomie.
Adevăr sau provocare?
Acest teorii au fost demonstrate ca fiind simple mistificări ale adevărului istoric, atât de către istoricul Marius Diaconescu, cât și de președintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop
Marius Diaconescu releva că, deși nu recunosc Actul Marii Uniri, liderii ungari și maghiari se folosesc de el, cât pot de mult. Iată cum, la comanda Ungariei, liderii UDMR au pus în aplicare în cel mai scurt timp ideea de legiferare a unui proiect legislativ solicitat de Budapesta. Oare nu cumva o asemenea acțiune poate fi încadrată în noțiunea de trădare?
Cum s-a ajuns aici
De mai mult timp, sub conducerea lui Kelemen Hunor, UDMR a demonstrat că a devenit agentul politic al Budapestei în România, liderii săi acționând exclusiv în interesul unei puteri străine, cum este cea ungară, și împotriva Constituției României.
Dincolo de creșterea constantă a retoricii segregaționiste și alimentarea tensiunilor cu România beneficiu gestrategic al Ungariei, UDMR se bucură în schimb de avantaje financiare semnificative, prin fundații controlate de liderii acesteia, de ordinul a milioane de euro anual. Atât de mult s-au plăcut cei doi „parteneri” de dialog, încât fondurile pe care guvernul de la Budapesta le-a pus, în 2018, la dispoziţia UDMR au fost cele mai mari de după 1990. Cuantumul sumelor puse de Budapesta la dispoziția unor fundații și parohii maghiare din România, aflate inclusiv sub influența UDMR, s-a ridicat la suma de 100 de milioane de euro.
Urmarea vizibilă este transformarea UDMR într-un agent de influență al Ungariei în cercurile deciziei românești. Un exemplu „cald” este proiectul prin care UDMR promovează scoaterea unor zone din România de sub autoritatea statului român – vezi Statutul pentru autonomia Ținutului Secuiesc depus în Parlamentul Romîniei, în urmă cu circa un an de zile, de deputatul UDMR, Kulcsar Terzsa Jozsef sau cel inițiat de UDMR, dar care nu a mai fost depus în Parlament în 2014.
La fel de interesantă este operaționalizarea, în Anul Centenar, a programului „O mie de ani în Transilvania, o sută de ani în România”, finanțat de Budapesta cu un milion de euro anual (!), reprezentanții UDMR au lansat un site dedicat promovării proiectului, precum și primul episod din filmul documentar „Maghiari în România – istoria a o sută de ani”. Documentarul va avea, la final, nouă episoade. „O mie de ani în Transilvania, o sută de ani în România” și reprezintă o nouă demonstrație de dezangajare și izolaționism, pe care UDMR le promovează constant în ultimii aproape 30 de ani, inspirând segregare și conflict, iar nu conciliere. O noua dovadă că, deși nu recunoaște actul de la 1 decembrie 1918, ci prezintă unirea Transilvaniei cu România în cheie favorabilă Ungariei, UDMR se folosește de el, în acel context pentru a dezinforma opinia publică maghiară.
Reprezentarea în România a intereselor ungare a culminat cu declarația comună, semnată în ianuarie 2018, de UDMR alături de Partidul Civic Maghiar (PCM) și de Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), impusă politicienilor maghiari de Szili Katalin, împuternicită de premierul Ungariei să armonizeze proiectele autonomiste maghiare din afara granițelor. În documentul menționat se solicită autorităților române modificarea Constituţiei României şi recunoașterea celor trei tipuri de autonomie: teritorială, locală şi culturală.
Însă, în plan legislativ și administrativ, au mai existat exemple de interese ale Ungariei materializate în proiecte legislative, cum ar fi:
- realizarea de artificii legislative, pentru reînființarea, pe căi neuzuale, a unei unității școlare din Târgu Mureș (Liceul Teologic Romano-Catolic), ce fusese desființată de instanțele românești, din cauza înființării ilegale, pe fondul grabei reprezentanților locali ai UDMR de a segrega unități școlare în care copiii români și maghiari învățau sub același acoperiș (Colegiul Național „Unirea”);
- modificarea Codului Administrativ: În acest an, UDMR a promovat prevederi ce ar fi afectat grav interesele statului român, prin legiferarea Codului administrativ. Modificările au fost acceptate, pe repede înainte, de liderii coaliției românești de guvernare, deși ele ar fi transformat prefecții în simple decorațiuni arhitecturale și ar fi dus la oficializarea limbii maghiare în zonele unde aceasta etnie depășește numeric populația română. Curtea Constituțională a respins proiectul;
O altă modificare, introdusă, în data de 5 iulie 2018, în proiectul de modificare și completare a Legii nr. 2/1968 (privind organizarea administrativ-teritorială), la solicitarea UDMR, prevedea ca reorganizarea administrativ-teritorială a României să se facă nu în funcție de interesele de dezvoltare social-economice, ci în funcție de compoziția etnică, sub pretextul de a nu se „dilua procentul etnic” al unei minorități.
Toate aceste lucruri nu fac decât să fundamenteze concluzia că UDMR acționează, fie în Executivul, fie în Legislativul român, strict raportându-se la comenzile Budapestei, mai exact la cele ale premierului Ungariei, Viktor Orban, care are o relație foarte apropiată cu Kelemen Hunor. Nu credem că această relație de colaborare, care are ca efect încercarea de legiferare a unor proiecte de acte normative avantajoase pentru Budapesta, se bazează doar pe faptul că Kelemen Hunor și Viktor Orban vorbesc aceeași limbă. La câte milioane de euro a decontat în ultimii trei-patru ani președintele UDMR din fondurile de stat ungare, putem concluziona, fără să exagerăm, că relația este și una pragmatică, legată de interese financiare. Situația seamănă din ce în ce mai mult cu cea din filmele de spionaj din anii 1980, în care, contra unor sume de bani, oficiali din statele occidentale acceptau să acționeze pentru a impune interesele rusești în statele de origine. Oare acestă modalitate de acțiune nu se numește în Codul Penal trădare?
