O istorie pe cale de dispari╚Ťie: Institutul Cantacuzino jpeg

O istorie pe cale de dispari╚Ťie: Institutul Cantacuzino

­čôü Istorie recent─â
Autor: Redac╚Ťia

Cel mai mare institut de seruri ╚Öi vaccinuri din Rom├ónia ┼či din Europa de Sud-Est (Institutul a avut ╚Öi are ├«ns─â mai multe roluri importante), Institutul Cantacuzino, se afl─â ├«ntr-un impas a c─ârui finalitate, ├«n lipsa unei interven┼úii hot─âr├óte, va fi desfiin┼úarea.

├Änfiin┼úat ├«n 1921 la ini┼úiativa profesorului Ioan Cantacuzino, prin decretul dat de Regele Ferdinand I, Institutul Cantacuzino avea drept scop ÔÇŁimunizarea popula┼úiei contra pandemiilor ┼či epidemiilorÔÇŁ. Speciali╚Ötii Institutului se ocupau ├«ns─â ╚Öi de diagnostic, cercetare, s─ân─âtate public─â ╚Öi ├«nv─â╚Ť─âm├ónt. Eforturile Institutului au dus la eradicarea variolei ├«n Rom├ónia ┼či au ferit popula┼úia de tuberculoz─â, tetanos, difterie, dizenterie, holer─â etc.

Pe linia de produc┼úie a Institutului s-au aflat medicamente precum cantastimul (stimulator al capacit─â╚Ťii de ap─ârare a organismului, cu rezultate ├«n unele forme de cancer, ┼či polidinul, care putea oferi rezisten┼úa ├«mpotriva unora dintre infec┼úii), dar ╚Öi alte aproape 400 preparate. Produc┼úia de vaccinuri a func┼úionat ne├«ntrerupt, imuniz├ónd milioane de rom├óni de-a lungul istoriei sale. Odat─â cu intrarea Rom├óniei ├«n Uniunea European─â, standardele europene au cerut dotarea institutului cu aparatur─â modern─â. Ministerul S─ân─ât─â┼úii a ├«mprumutat 11, 5 milioane de euro de la Banca Mondial─â (vor fi pl─âti┼úi ├«n rate p├ón─â ├«n 2022!), banii au fost cheltui┼úi, dar proiectul de modernizare a aparaturii Institutului nu s-a finalizat. ├Än 2010, Agen┼úia Na┼úional─â a Medicamentului a retras autoriza┼úiile de producere ┼či v├ónzare a oric─ârui tip de vaccin. Linia de produc╚Ťie este bun─â ┼či poate s─â produc─â vaccin de calitate, dar sunt necesare c├óteva ajust─âri. ├Än prezent, Institutul Cantacuzino are datorii ╚Öi conturile blocate. ├Än prezent Institutul nu este considerat drept o institu╚Ťie strategic─â (dec├ót ├«n vorbe, demagogic) ╚Öi se propune s─â primeasc─â un ├«mprumut, cu dob├ónd─â ÔÇô ca ╚Öi pentru orice negustor care ia banii de la banc─â.

Urm├ónd principiile colegialit─â┼úii ┼či solidarit─â┼úii, studen┼úi ai Facult─â┼úii de Medicin─â din cadrul Universit─â┼úii de Medicin─â ┼či Farmacie, , Carol DavilaÔÇŁ, ├«mpreuna cu c├ó┼úiva dintre profesorii lor, au decis s─â se al─âture angaja┼úilor Institutului Cantacuzino, sus┼úin├ónd cauza salv─ârii acestuia. ╚śtim c─â Institutul poate fi salvat, pentru binele Rom├óniei ╚Öi al rom├ónilor.

Studen┼úii doresc s─â atrag─â aten┼úia tuturor factorilor decizionali care pot s─â influen┼úeze ├«n mod direct sau indirect soarta Institutului ┼či s─â sensibilizeze opinia public─â cu privire la starea Institutului Cantacuzino. Rom├ónii datoreaz─â via┼úa acestui Institutut, care timp de 70 de ani, le-a vaccinat p─ârin┼úii ┼či bunicii ┼či, uneori, le-a salvat vie┼úile.

https://www.facebook.com/salvamINCDMI 

https://www.youtube.com/watch?v=ezmRSrMuYLc

Istoria Institutului ÔÇ×Dr. I. CantacuzinoÔÇŁ

ioancantacuzino jpg jpeg

Institutul de seruri si vaccinuri "Dr. I. Cantacuzino" a fost creat din punct de vedere legal ├«n 1921, dar ├«nc─â din 1901, c├ónd a fost numit profesor la Facultatea de Medicin─â din Bucure┼čti, profesorul Cantacuzino (foto) a creat si condus "Laboratorul de Medicin─â Experimental─â" care, pe l├óng─â activit─â┼úile sale didactice si ┼čtiin┼úifice, avea ca sarcin─â ├«n anul 1904 de a prepara serul antistreptococic si apoi serul antidizenteric, primele dou─â dintr-o lung─â serie de produse biologice pe care la va produce Institutul Cantacuzino, al c─ârui "Laborator de Medicin─â Experimental─â" a constituit nucleul ini┼úial.

Intr-un raport redactat la ├«nceputul anului 1921, Profesorul Cantacuzino se exprima astfel:"├Änc─â de la ├«nceputul r─âzboiului na┼úional (primul r─âzboi mondial) si de-a lungul ├«ntregii sale durate (1916-1918), laboratorul nostru a avut ca sarcin─â de a produce toate vaccinurile si serurile necesare armatei (precizez c─â este vorba at├ót de armata rom├ón─â, c├ót si de cea rus─â si, apoi, de misiunea Aliat─â), c├ót si popula┼úiei din Moldova, unde laboratorul nostru a fost evacuat. In aceste ├«mprejur─âri si ├«n ciuda dificult─â┼úilor tehnice, am reu┼čit s─â facem fat─â necesit─â┼úilor colosale ale r─âzboiului, f─âr─â a fi obliga┼úi s─â apel─âm la un ajutor venit din str─âin─âtate. C├ónd s-a instaurat pacea, noi am continuat s─â producem aceea┼či cantitate de vaccinuri si seruri, deoarece cererea crescuse prin m─ârirea teritoriului Rom├óniei si popula┼úiei sale si prin generalizarea practicii de vaccinare si serotipie. In ziua de azi, nevoile au crescut at├ót de mult ├«nc├ót mijloacele de care dispunem au devenit total insuficiente. Ne afl─âm deci ├«n imposibilitatea material─â absolut─â ca pe viitor s─â ne putem realiza sarcina ÔÇŽ Acestea sunt motivele pentru care ne g├óndim c─â este imperativ necesar s─â g─âsim o rezolvare a situa┼úiei ├«n care ne afl─âm, ├«n scopul de a putea face fat─â nevoilor actuale ale Rom├óniei.

In Monitorul Oficial de sâmbătă, 16 iulie, 1921, s-a publicat Legea privitoare la fondarea Institutului de seruri si vaccinuri "Dr. I. Cantacuzino", votată de către Parlament, sancţionată si promulgată de către regele Ferdinand, la 13 iulie 1922, în Decretul Nr. 3068.

Primul articol al acestei legi prevede: La 1 aprilie 1921, la Bucure┼čti, ├«n apropierea Ministerului de Interne, Direc┼úia general─â a Serviciului sanitar, s-a fondat la Bucure┼čti un institut cu numele de "Institutul de seruri si vaccinuri  Dr. I. Cantacuzino", care are ca scop prepararea de seruri si vaccinuri pentru combaterea bolilor contagioase, necesare t─ârii. Articolul urm─âtor stipuleaz─â c─â ├«n acest scop, "Institutul se va ocupa cu munca de laborator si cercetare necesare perfec┼úion─ârii metodelor tehnice".

La sf├ór┼čitul celui de-al Doilea R─âzboi Mondial, cl─âdirea principal─â, care a fost distrus─â de bombardamentul din aprilie 1944 a fost ref─âcut─â si i s-a ad─âugat un etaj. In noiembrie 1945, Institutul se angajeaz─â s─â produc─â vaccinul antirabic (pe care ├«l produce la Institutul Antirabic Autonom) si vaccinul variolic. Dar datorit─â situa┼úiei economice, sociale si politice survenite ├«n Rom├ónia si ├«n toat─â Europa de Est dup─â cel de-al doilea r─âzboi mondial, organizarea si func┼úionarea Institutului Cantacuzino sufer─â modific─âri severe.

Primii ani dup─â al doilea r─âzboi mondial au fost marca┼úi de mari nelini┼čti si de bulversarea produs─â de impunerea modelului sovietic ├«n tara noastr─â. Motive politice conduc la formarea a dou─â alte institu┼úii (cu sedii noi), fapt ce are ca scop evident ├«nl─âturarea vechii conduceri Cantacuziniste a Institutului Cantacuzino: este vorba de Institutul de Parazitologie si Malarie condus de Profesorul Mihai Ciuc─â si de Institutul de Imunologie condus de Profesorul Ionescu-Mih─âiesti. Noua direc┼úie a Institutului Cantacuzino a reorganizat Institutul ├«n dou─â sectoare: sectorul care se ocupa cu cercetarea ┼čtiin┼úific─â si sectorul de produc┼úie, cele dou─â av├ónd la r├óndul lor mai multe sec┼úii. Sec┼úiile sectorului de cercetare ┼čtiin┼úific─â asigurau at├ót activitatea epidemiologic─â, c├ót si cea de consiliere tehnic─â a organiza┼úiilor antiepidemice din ┼úar─â.

Din anul 1970, Institutul a fost reorganizat, av├ónd ├«n continuare sarcinile de plan impuse de Ministerul S─ân─ât─â┼úii. Principiul de conducere unic─â este ├«nlocuit cu cel de "conducere colectiv─â", mai mult prin vorbe , dec├ót prin fapte, de vreme ce conducerea exercitat─â de "Consiliul ┼čtiin┼úific" este strict reglat─â de deciziile direc┼úiei superioare ale statului, ca de altfel si structura si organizarea acestuia.

Consiliul ┼čtiin┼úific cuprindea 25 membrii: director, director adjunct, ┼čefi de laborator si de colective, contabilul ┼čef, secretarul organiza┼úiei partidului comunist din Institut, pre┼čedintele sindicatului si 1-3 reprezentan┼úi ai cercet─âtorilor si ai altor speciali┼čti ale┼či din doi ├«n doi ani.

In 1973, structura organiza┼úiei Institutului se schimb─â din nou: se elimin─â sectoarele ÔÇô nu r─âm├ón dec├ót laboratoarele subordonate direct direc┼úiei Institutului.

Institutul Cantacuzino a cunoscut ├«n continuare o dezvoltare relativ─â, deoarece conjunctura politic─â a anilor 60 ÔÇô ├«nceputul anilor 70 a permis o anume modernizare a structurilor si dot─ârilor tehnice, o circula┼úie mai liber─â a informa┼úiei ┼čtiin┼úifice si a oamenilor de ┼čtiin┼ú─â.

Din nefericire, condi┼úiile politice si economice s-au deteriorat ├«ncetul cu ├«ncetul si Institutul s-a izolat si s-a separat ├«n totalitate de lumea ┼čtiin┼úific─â interna┼úional─â, neav├ónd acces la nici o informa┼úie ┼čtiin┼úific─â contemporan─â, nici la progresul tehnic. Degradarea condi┼úiilor tehnice existente si imposibilitatea de a achizi┼úiona noi tehnologii au agravat serios cercetarea, la fel ca si produc┼úia Institutului.

In plus, angajarea si promovarea personalului, ├«n general si al celui ┼čtiin┼úific, ├«n particular, nu s-au putut realiza conform nevoilor reale ale Institutul si nici dup─â criteriile care definesc valoarea ┼čtiin┼úific─â real─â.