Marele furt din Muzeul Brukenthal: Șasiul tabloului Moartea Cleopatrei, expus pentru prima dată
Șasiul de pe care a fost tăiată pânza lucrării „Moartea Cleopatrei”, unul dintre cele patru tablouri furate de la Muzeului Naţional Brukenthal în 1968 şi nerecuperate până în prezent, a fost expus în cadrul unei expoziții inedite dedicate operelor de artă sustrase în urmă cu 54 de ani din muzeul sibian.
În anul 1968 au fost furate, din Palatul Brukenthal, opt lucrări de pictură europeană; ancheta s-a finalizat în anul 1972, concluzia fiind „autor necunoscut”; patru lucrări (Aelbrect Bouts, Autoportret; Tițian, Ecce Homo; Frans van Mieris cel Bătrân, Bărbat cu pipă la fereastră și Rosalba Carriera, Portret de femeie) au fost recuperate în 1998, cu ajutorul INTERPOL. Ele pot fi văzute astăzi în expoziția permanentă de pictură europeană, informează un comunicat al Muzeului Naţional Brukenthal.
Puține persoane mai știu însă cum arătau cele patru lucrări dispărute: Anthony van Dyck, Moartea Cleopatrei; Christoph Amberger, Portret de bărbat; Jörg Breu, Portret de bărbat și Anonim german (posibil Hans Holbein cel Tânăr), Portret de bărbat, notează comunicatul citat.
Expoziția „Marele furt din Muzeul Brukenthal 1968”, deschisă de miercuri până duminică, între orele 10:00 – 18:00, în Casa Albastră din Sibiu, urmărește două obiective: prezentarea evenimentelor, începând cu noaptea de 26 spre 27 mai 1958, și recuperarea memoriei celor patru picturi pierdute, cu ajutorul documentației specifice unui muzeu: fotografii de arhivă și fișe de conservare din anii 60, date din registrul inventar și urme ale existenței acestor picturi precum șasiul de pe care a fost tăiată pânza lucrării Moartea Cleopatrei sau rama Portretului de bărbat de Christoph Amberger.
În cadrul expoziției sunt prezentate atât fotografii originale cât și imaginea lor printată la dimensiuni mari, surprinzând aspecte ale expoziției de bază din Palatul Brukenthal în care o parte dintre tablourile furate erau expuse, verso panoului de lemn în cazul altor lucrări, fotografie după radiografie, în lumină razantă, directă și chiar în infraroșu, macrofotografie a detaliilor.
„Cercetarea desfășurată pentru realizarea expoziției a deschis noi direcții pe care ne propunem să le urmăm în anii viitori. Spre exemplu recuperarea memoriei celor 17 lucrări dispărute din colecția Brukenthal în anii 1926, 1944 și 1948, probabil furate, pierdute sau distruse mai ales în timpul evacuării și naționalizării. Și dintre acestea 2 au fost recuperate iar pentru restul au fost găsite imaginile a 3 lucrări de pictură foarte puțin cunoscute (Gillis van Coninxloo ?, Peisaj de pădure cu taur și Peisaj de pădure cu vânătoare de mistreț lipsă din 1944 și Alexander Liezen-Mayer, Elisabeta de Turingia ca îngrijitoare a săracilor, lipsă din 1948) ce vor fi de asemenea prezentate publicului. Muzeul Național Brukenthal dorește să folosească acest prilej pentru conștientizarea asupra importanței și unicității patrimoniului. Abuzurile asupra operelor de artă sunt o oglindire a abuzurilor pe care oamenii le exercită unii asupra altora. Atunci când o pictură este furată sau distrusă nu doar proprietarul este păgubit ci generații la rând de vizitatori și accesul acestora la cultură; este o temă actuală asupra căreia avem cu toții datoria de a stărui”, precizează comunicatul citat.
