„Faust pe românește”, la Muzeul Național al Literaturii Române Iași

Obiectul lunii august la Muzeul Național al Literaturii Române Iași este un volum din Faust de Goethe, în traducerea lui Vasile Pogor și Nicolae Skelitty.

Vasile Pogor, acea „bibliotecă contemporană” cum avea să fie numit, mai târziu, în cercul junimiștilor, datorită apetitului său pentru a citi tot ce-i cădea în mână, a început, în vara lui 1859, lucrul la tălmăcirea în românește a tragediei «Faust» de Goethe. Demersul traducerii primei părți a întâmpinat mai multe întreruperi, fiind reluat anul următor, în colaborare cu prietenul său, Nicolae Skelitty, cel care va publica mai târziu, în paginile revistei „Convorbiri literare”, atât poezii originale, cât și traduceri, în special din poeții germani (Heine, Goethe, Schiller, Hervigh, Uhland) și francezi (Lamartine).

Susținându-se reciproc pentru a duce la bun sfârșit lucrarea, Vasile Pogor și Nicolae Skelitty au tradus alternativ câte o pagină din creația scriitorului german. Pentru Nicolae Skelitty – mult mai familiarizat cu limba germană – traducerea s-a dovedit a fi ceva mai ușoară, în timp ce Vasile Pogor s-a folosit, pe lângă volumul în limba originală, și de două ediții franțuzești, realizate de Gérard de Nerval și Henri Blaze. Finalizată în 1862, traducerea a fost revizuită integral de Vasile Pogor înainte de a fi publicată. Caietul manuscris, cu adnotări și corecturi, se află la Biblioteca Academiei Române.

Cunoscând afinitatea lui Titu Maiorescu pentru cultura și literatura germană, Vasile Pogor i-a trimis acestuia un exemplar din traducere. La finalul lecturii, viitorul fondator al Junimii îi scrie, la 24 aprilie 1862, prietenului său Th. Rosetti: „… Un lucru însă te rog să faci imediat. Îl implor pe Pogor, iar dacă eu nu sunt în stare să-l înduplec, imploră-l tu să nu publice nimic deocamdată din Faust al său. … Rugămintea constă în aceea ca el să mai aștepte doar un timp cu publicarea.” Maiorescu se oferea să traducă el însuși «Închinarea» și «Prologul în teatru», chiar să îi pună la dispoziție pasaje rimate care să le înlocuiască pe cele în proză.

Rugămintea lui Titu Maiorescu a fost ignorată, iar «Faust», în traducerea V. Pogor – N. Skelitty a apărut în același an, într-un tiraj de 500 de exemplare. Incompletă – lipseau «Închinare» și «Prolog în teatru» –, ediția era însă precedată de o prefață în care autorii subliniau atât dificultățile întâmpinate, cât și imposibilitatea de a reda „splendoarea sa originală”, cu atât mai mult cu cât era vorba despre o adaptare în proză a textului german și nu o traducere în versuri. Cel mai probabil precizările din prefață se datorau opiniilor lui Titu Maiorescu, cel care spusese că «Faust» „este cea mai grandioasă tragedie a omenirii și exercită mereu asupra noastră o acțiune magică tocmai pentru că întruchipează fericirea și năpasta, măreția și înjosirea noastră: perpetua și zadarnica noastră căutare. Ca și noi, Faust caută și tot caută, iar când a găsit își dă sfârșitul; dar ceea ce a găsit nu este decât necesitatea căutării fără răgaz.”. Deși transpusă în proză, incompletă și cu o exprimare românească ce lăsa mult loc pentru îmbunătățiri, încercarea junimiștilor Vasile Pogor și Nicolae Skelitty rămâne cea dintâi traducere a lui Faust în limba română.

La câțiva ani de la moartea lui Nicolae Skelitty, Vasile Pogor a revenit la «Faust», publicând, de această dată, în paginile revistei „Convorbiri literare” (1879-1880), traduceri în versuri ale unor fragmente din aceeași operă.

Peste ani, piesa lui Goethe va mai fi tradusă, printre alții, de Ion Gorun (1906), Iosif Nădejde (1908), Șt. O. Iosif (1909, fragmente), U.I. Soricu (1925), Laura Dragomirescu (1940), L. Blaga (1955), Șt. Augustin Doinaș (1982).

Vasile Pogor a mai tradus, în versuri și în proză, din operele a 24 de scriitori, aparținând literaturilor greacă, latină, franceză, germană, engleză și americană. Traducerile sale din Virgiliu, Horațiu, Anacreon, Diderot, Goethe, P. Dupont, Th. Gautier, V. Hugo, George Gordon Byron, Sully Prudhomme, Ch. Baudelaire (V. Pogor este considerat primul traducător al lui Ch. Baudelaire) au apărut, în principal, în revista „Convorbiri literare”. (Text de muzeograf Andreea Tacu)

Volumul poate fi admirat la Muzeul „Mihai Eminescu” din Parcul Copou, până pe 31 august 2021, de marți până duminică, în intervalul orar 10:00-17:00 (16:30 – eliberarea ultimului bilet de intrare).