Descoperirea unor dinozauri în munții nostri ar putea rescrie ceea ce știm despre giganții preistorici
La începutul anului 2026, în paginile prestigioasei reviste Nature, a fost consemnat un moment de cotitură în istoria paleontologiei europene. Un studiu realizat de o amplă echipă internațională de cercetători a zdruncinat o convingere veche de mai bine de un secol: aceea că dinozaurii ceratopsieni, celebrii „dinozauri cu coarne” ai Cretacicului târziu, nu ar fi pășit niciodată pe pământul Europei. Printre instituțiile implicate s-a aflat și Universitatea din București, prin contribuția conf. univ. dr. Zoltán Csiki-Sava, specialist al Facultății de Geologie și Geofizică.
Cercetarea a fost coordonată de prof. dr. Susannah Maidment, de la Natural History Museum din Londra, și a reunit specialiști din Marea Britanie, Ungaria, Germania și România. La temelia concluziilor stau fosile descoperite în spațiul fostului arhipelag european, între care un loc de cinste îl ocupă cele provenite din Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului, teritoriu administrat de Universitatea din București și recunoscut drept unul dintre cele mai valoroase situri paleontologice ale lumii.
Prin reanalizarea atentă a materialului fosil, cercetătorii au demonstrat că fauna cretacică a Europei era mult mai diversă decât se presupunea. Dinozaurii ceratopsieni nu doar că au ajuns pe acest continent fragmentat de mări, ci au evoluat aici forme proprii, adaptate mediilor insulare. Fosilele din România și Ungaria indică existența unor adaptări distinctive și sugerează că Europa a jucat un rol esențial ca spațiu de evoluție și ca punte de legătură între Asia și America de Nord.
În acest context, descoperirile din Bazinul Hațegului capătă o semnificație aparte. Pe baza materialelor provenite din Formațiunea de la Sînpetru, cercetătorii au descris un nou gen de dinozaur: Ferenceratops shqiperorum, un ceratopsian primitiv. Denumirea sa aduce un omagiu baronului Franz (Ferenc) Nopcsa, pionier al cercetărilor paleontologice din Țara Hațegului și una dintre figurile marcante ale științei începutului de secol XX. Tot el a fost cel care a descoperit materialul fosil ce servește astăzi drept holotip al noii specii.
Conf. univ. dr. Zoltán Csiki-Sava subliniază importanța acestor rezultate pentru înțelegerea trecutului geologic european: ele arată că unele fosile considerate mult timp ca aparținând rhabdodontidelor, un grup endemic european, sunt de fapt rămășițe ale unor ceratopsieni atipici. Mai mult, aceste date întăresc ipoteza conform căreia Europa ar fi putut constitui un coridor major de dispersie pentru dinozaurii cu coarne între marile mase continentale ale emisferei nordice.
Prof. dr. Susannah Maidment explică de ce aceste animale au rămas atât de mult timp „ascunse la vedere”. Ceratopsienii și ornithopodele mari, precum Iguanodon, au evoluat dintr-un strămoș comun și au dezvoltat independent trăsături similare: mers patruped, mecanisme complexe de masticație și dimensiuni corporale considerabile. Din acest motiv, fragmentele scheletice – mai ales dinții și oasele membrelor – pot fi dificil de atribuit corect atunci când lipsesc elementele craniene distinctive.
Descoperirile din România se completează cu cele recente din Ungaria, unde au fost identificate resturi craniene mult mai complete ale speciei Ajkaceratops kozmai. Aceste noi dovezi confirmă fără echivoc apartenența sa la grupul ceratopsienilor, punând capăt unor dezbateri îndelungate privind afinitățile sale taxonomice.
Interpretarea integrată a materialului fosil din cele două regiuni evidențiază atât valoarea colaborării internaționale, cât și rolul central al Țării Hațegului în reconstituirea evoluției faunei cretacice europene. Importanța studiului este amplificată de faptul că unele fosile atribuite anterior dinozaurului erbivor Zalmoxes prezintă trăsături ceratopsiene, sugerând că diversitatea și identitatea dinozaurilor erbivori din Bazinul Hațeg necesită o reevaluare substanțială.
Prof. dr. Steve Brusatte, unul dintre cei mai cunoscuți paleontologi ai vremurilor noastre și coautor al studiului, sintetizează semnificația descoperirii: dinozaurii cu coarne, iconici prin forme precum Triceratops, erau considerați aproape exclusiv nord-americani, însă dovezile arată acum că Europa a fost și ea un teatru al evoluției lor, unde aceste animale au fost mult timp confundate cu alte grupe.
Astfel, prin paginile revistei Nature, istoria dinozaurilor europeni a fost rescrisă, iar Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului și Universitatea din București își consolidează statutul de repere științifice la nivel mondial, continuând o tradiție academică ce își are rădăcinile în secolele trecute și care privește, cu rigoare și curaj, spre reinterpretarea trecutului profund al vieții pe Pământ.
