Cum a fost transformată o baie romană într-o presă de făcut vin și ulei?
O baie romană construită în urmă cu aproximativ 1.800 de ani pe coasta sudică a actualei Turcii a avut o a doua viață cu totul diferită. După ce oamenii au încetat să o mai folosească pentru îmbăiere, o parte importantă a clădirii a fost adaptată pentru procesarea strugurilor și măslinelor.
ică. Rezultatele au fost publicate în septembrie 2026 de Emlyn Dodd și Leticia R. Rodriguez în Journal of Roman Archaeology.
În interior au fost identificate spații pentru zdrobirea și presarea produselor agricole, canale pentru transportarea lichidelor, bazine de colectare și componentele unei prese cu pârghie și șurub. Cel mai mare bazin putea primi aproximativ 2.900 de litri.
Nu este însă vorba despre o simplă „cramă romană”. Analiza întregului ansamblu îi conduce pe cercetători spre o interpretare mai interesantă: vechea baie ar fi devenit o instalație agricolă multifuncțională, în care puteau fi procesate atât struguri, cât și măsline.
Baia de lângă poarta orașului
Antiochia ad Cragum se afla pe coasta mediteraneană a Ciliciei Aspre. Orașul a fost fondat în timpul lui Antiochos IV al Commagenei, în secolul I d.Hr., într-o regiune legată atât de drumurile terestre ale Anatoliei, cât și de rutele maritime ale Mediteranei orientale.
Baia Mică se găsea la aproximativ 90 de metri în afara porții principale a orașului, chiar lângă vechiul drum de coastă.
Era o clădire relativ bine amenajată. Pereții păstrau urme de placare cu marmură și tencuială pictată, existau nișe pentru statui, iar mai multe încăperi aveau pardoseli cu mozaic.
Tocmai aceste mozaicuri îi ajută pe arheologi să dateze baia în faza sa inițială. Modelele lor indică sfârșitul secolului al II-lea și începutul secolului al III-lea d.Hr.
La un moment dat, funcția clădirii s-a schimbat.
Nu știm cu precizie când s-a produs transformarea. Cercetătorii pot spune că instalațiile agricole sunt ulterioare utilizării băii în perioada imperială și că nu mai funcționau în secolele VI–VII. Contextul general al sitului indică o intensificare a activităților productive în Antichitatea târzie.
Struguri zdrobiți pe pardoseala cu mozaic
Transformarea clădirii poate fi urmărită direct în podele și ziduri.
Într-una dintre încăperi, arheologii au observat o uzură pronunțată a mozaicului. Urmele devin mai puternice în apropierea unui canal tăiat prin baza zidului și impermeabilizat pentru a permite trecerea lichidului în camera vecină. Acolo, canalul se desparte.
O ramură ajunge într-un bazin cilindric de dimensiuni mici. Cealaltă conduce spre un compartiment semicircular și apoi într-un bazin mult mai mare.
Cercetătorii cred că încăperea cu mozaic putea fi folosită pentru călcarea sau zdrobirea strugurilor, iar mustul curgea prin canal către bazinele de colectare.
Există chiar posibilitatea ca aici să fi fost prelucrați struguri uscați pentru obținerea unui tip de vin cunoscut în lumea romană drept passum. Cilicia era cunoscută pentru asemenea produse.
Dar aceasta reprezintă doar o parte a instalației.
O presă montată peste vechea baie
În sala centrală, transformarea a fost mult mai radicală. Constructorii noii instalații au reutilizat elemente arhitecturale ale clădirii. Un bloc de marmură care fusese inițial parte a arhitecturii monumentale a fost recarvat și transformat în suprafață pentru presare.
Un alt bloc masiv a devenit contragreutatea unei prese. Pentru a-l instala la nivelul necesar, muncitorii au tăiat chiar prin vechea pardoseală cu mozaic.
Configurația pieselor indică existența unei prese cu pârghie și șurub, un mecanism capabil să exercite o presiune considerabilă asupra produsului prelucrat.
Arheologii au găsit și un trapetum, o instalație asociată în mod caracteristic zdrobirii măslinelor.
Acesta este unul dintre cele mai puternice indicii că în Baia Mică nu se producea numai vin.
Vin sau ulei? Probabil amândouă
Identificarea produsului obținut într-o instalație antică nu este întotdeauna simplă.
O presă putea fi folosită pentru struguri, pentru măsline sau, în anumite situații, pentru ambele. Nici dimensiunea bazinelor nu oferă singură un răspuns definitiv.
Dodd și Rodriguez analizează trei posibilități.
Prima este ca strugurii și măslinele să fi fost prelucrați în zone diferite ale aceleiași clădiri. A doua presupune că întregul ansamblu era destinat vinului. A treia ar însemna că instalațiile deserveau exclusiv producția de ulei.
Prima explicație se potrivește cel mai bine cu ansamblul descoperirilor.
Camerele cu pardoseala uzată, canalul și bazinele seamănă cu instalațiile cunoscute pentru producerea vinului. În același timp, trapetum-ul reprezintă un indiciu puternic pentru procesarea măslinelor.
Cele două activități puteau coexista și dintr-un motiv practic: strugurii și măslinele erau recoltate în perioade diferite ale anului.
Continuarea pe turismistoric.ro
Mai multe pentru tine...
