Colecția de documente inestimabile a unui primar pasionat de istorie, la Arhivele Naționale ale României

Un fost ajutor de primar și mai apoi primar al Aradului, avocatul dr. Octavian Lupaș (1908-1972), a fost un mare iubitor de istorie. Fiul acestuia a fost și el un intelectual susținând două teze de doctorat în matematică, una în Germania, cealaltă în România.

Octavian Lupaș a fost ajutor de primar (1941-1943) și mai apoi primar al Aradului (1943-1944). Acesta s-a născut în localitatea arădeană Sâmbăteni la 11 iulie 1908. A murit la data de 12 mai 1972, fiind înmormântat în cimitirul Eternitatea din Arad.

Și fiul lui a fost un arădean despre care s-a vorbit de-a lungul anilor. 

Născut la 5 ianuarie 1942, Alexandru Lupaș, fiul lui Octavian Lupaș și al Liviei, a fost absolvent al Facultății de Matematică a Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca. Alexandru Lupaș a susținut două teze de doctorat în matematică, una în Germania cealaltă în România. A activat ca profesor universitar la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu ajungând în 1990 rector interimar la universitatea sibiană. A fost apoi decan al Facultății de Științe (1990-1992). În 14 august 2007, Alexandru Lupaș a plecat la cele veșnice.

Revenind la fostul primar al Aradului, avocatul Octavian Lupaș, aflăm de la profesorul Cristian Stoica că familia Lupaș a donat Arhivelor Naționale documente create și colecționate de acesta în timpul vieții. Anii extremi ai documentelor din colecția acestuia sunt: 1702-1950. Dintre acestea trebuie menționate procesele verbale privind membrii Gărzii Naționale Române și condamnarea fruntașilor mișcării naționale N. Oncu, Ioan Suciu, Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop și Mihai Veliciu, fotografii ale regelui Ferdinand aflat în vizită la Arad în 1919, fotografii ale orașului Arad din 1944, statuete ale Astrei din Arad, registru jurnal cu evenimentele petrecute la Arad între 5 septembrie și 10 octombrie 1944. Fondul documentar păstrează scrisori de la Ion Clopoțel, Ion Rusu-Șirianu, Iosif Moldovan și Francisc Hossu Longin.

Scrierile și cercetările avocatului Octavian Lupaș

Octavian Lupaș a scris despre istoria Ineului în vremea stăpânirii otomane, cercetând documentele vremii. La 22 septembrie 1658, oastea otomană a ocupat definitiv Ineul. În vremea turcilor, numărul clădirilor ajungea la 800, cea remarcabilă fiind palatul Pașei.  Călătorul turc Evlia Celebi descrie cetatea Ineului ca având o singură poartă, nu departe de care se ridica geamia Sultanului Mohamed, străjuită de un turn de scânduri cu ceasornic și de o moară pusă în funcțiune cu ajutorul cailor. În interiorul acestei cetăți se afla o altă cetate, unde locuia aga ienicerilor.

În jurul acestor cetăți concentrice se întindea orașul propriu-zis, pe ambele maluri ale râului, având aspectul unei tolbe de săgeți. Circumferința Ineului, înconjurat cu un șanț de apărare, era de 4.800 de pași.

Octavian Lupaș publică o carte dedicată avocatului Mircea Vasile Stănescu (1841-1888), deputat, filantrop, fondatorul primelor gazete umoristice din Ardeal, cel care l-a avut ca stagiar la cabinetul său de avocat pe scriitorul Ioan Slavici.

O altă lucrare a lui Octavian Lupaș este intitulată „Voievozi și cneji români în județul Arad“. Preocupările de istorie ale lui Octavian Lupaș cuprind o perioadă îndelungată și vizează județul Arad.

„În perioada anilor '30 ai secolului trecut, au avut loc la Sâmbăteni cercetări sociologice sub coordonarea reputatului profesor Dimitrie Gusti, la ele participând studenți teologi, elevi ai Preparandiei. Conducerea echipei regale a fost asigurată de avocatul Octavian Lupaș, fiu al localității. O amplă lucrare despre cercetările efectuate la Sâmbăteni a apărut în anul 2018, sub egida Complexului Muzeal Arad, fiind semnată de Gabriel Hălmăgean și Sorin Sabău”, spune Cristian Stoica, profesor al Școlii Profesionale Astra Arad. 

Istoria unei descoperiri

Octavian Lupaș, preocupat de istoria Aradului, îl contactează pe istoricul Dan Demșa pentru ca să poată intra în legătură cu arheologul Eugen D. Pădurean. Întâlnirea dintre cei doi, Lupaș și Pădurean, avea să se întâmple în locuința celui din urmă. Lui Octavian Lupaș i-a dat de gândit movila care exista la Vest de comuna Vladimirescu, pe o porțiune mai înălțată înconjurată de vechi brațe ale Mureșului. Sugera o importanță istorică a detaliilor de teren din acel loc.

Arheologul Eugen D. Pădurean considerând că informațiile primite merită să fie verificate, se deplasează în iunie 1971 la locul indicat. Constată existența unei structuri patrulatere din pământ, cu un val masiv, evident însoțit de un șanț colmatat. În urma cercetărilor de teren, arheologul a constatat existența unei fortificații de pământ cu val, șanț de apărare și palisadă. Pe baza unor urme materiale găsite la suprafață a fost trasă concluzia că este vorba de o fortificație medievală timpurie (sec. X-XI ) atribuită populației autohtone pe care arheologul Pădurean o lega de cetatea Orodului, înainte de pătrunderea în zonă a triburilor maghiare. Această ipoteză a fost confirmată de săpăturile ulterioare inițiate de către Complexul Muzeal Arad.

Vezi mai multe imagini pe adevarul.ro