Cercetătorii au reuşit să mumifice ţesut folosind tehnicile egiptenilor antici
Egiptenii antici sunt faimoşi pentru tehnicile de mumificare a morţilor, cu scopul de le conserva trupurile pentru posteritate. Acum, în zilele noastre, cercetătorii au încercat aceste tehnici pe un cadavru, încercând să descopere secretele anticilor.
O echipă de cercetători au folosit tehnicile egiptene antice pentru a mumifica o parte a unui cadavru donat pentru ştiinţă. Au cufundat ţesutul într-o soluţie salină şi au măsurat progresul procesului de prezervare, folosind un microscop performant şi imagistică avansată.
Descoperirile, dezvăluite pe 22 mai în „The Anatomical Record”, le dau cercetătorilor noi indici fascinante cu privire la procesul de îmbălsămare egiptean.
„Am dorit să avem o metodologie bazată pe probe” pentru a înţelege cum arăta procesul de mumificare, a declarat Christina Papageorgopoulou, unul dintre cercetători şi antropolog la Democrit Universitatea din Tracia, din Grecia. „Singura cale să faci asta este să experimentezi”.
Majoritatea informaţiilor despre procesul de mumificare pe care oamenii de ştiinţă le au vin de la istoricul grec Herodot, care a trăit în secolul al V-lea î.Hr. Mai întâi, trebuie scoase organele celui mort – inclusiv creierul, care era extras prin nas. Apoi, pieptul şi cavitatea abdominală erau sterilizate;după care cadavrul era scufundat într-un fluid salin ce conţinea natron – carbonat hidratat natural de sodiu – care drenează fluidele din corp şi previne putrezirea cadavrului. În final, corpul era înfăşurat în fâşii de pânză şi îngropat într-un mormânt sau într-un cavou.
Au existat încercări de mumificare a unor animale şi organe umane folosind aceste tehnici;ba chiar şi două tentative de a mumifica un corp uman complet. Dar procesul nu a fost niciodată studiat folosind metode ştiinţifice moderne pe perioada procesului.
În acest nou studiu, Papageorgopoulou şi colegii săi au folosit metoda egipteană cu soluţie salină pentru a mumifica piciorul provenit de la cadavrul unei femei, care a fost donat Universităţii din Zurich, Elveţia. „Dacă am fi folosit întregul corp, atunci ar fi trebuit să îl tăiem şi să scoatem intestinele şi celelalte organe”, a declarat Papageorgopoulou.
Pentru o comparaţie, au încercat să mumifice un membru „natural”, folosind căldură uscată, dar procesul a eşuat şi a fost oprit după o săptămână.
Cercetătorii au luat câteva mostre de ţesut la fiecare două-trei zile şi le-au examinat folosind numeroase metode:cu ochiul liber, cu microscopul, analiză ADN şi raze X.
În cea mai mare parte, procesul de mumificare a fost un success, dar a fost nevoie de aproape şapte luni – 208 zile mai precis – mult mai mult decât cele două luni de care aveau nevoie egiptenii antici, conform lui Herodot (alte surse spun că dura chiar mai puţin).
„Nu am fost la fel de rapizi ca egiptenii antici”, a spus cercetătoarea. Ea crede că asta se datorează şi condiţiilor reci şi umede din laborator, care diferă de mediul arid din Egipt.
Soluţia salină a eliminat apa din ţesuturi, ceea ce a împiedicat degradarea piciorului de bacterii sau fungi. Analizele la microscop au arătat o prezervare bună a pielii şi a ţesutului muscular.
Rezultatele arată cât de eficiente erau metodele de îmbălsămare ale egiptenilor antici şi oferă o perspectivă detaliată cu privire la modul în care se desfăşura procesul. S-a descoperit şi că temperatura mediului înconjurător, aciditatea şi umiditatea joacă un rol crucial în viteza procesului de mumificare.
