Cele mai vechi dovezi arheologice ale utilizării canabisului pentru efectele sale psihoactive
Canabisul se numără astăzi printre cele mai răspândite plante cu efecte psihoactive. Utilizarea sa în perioadele preistorice este însă dificil de reconstituit pe baza dovezilor arheologice.
Părți ale plantei precum florile, frunzele și rășina sunt perisabile și, prin urmare, se conservă rareori de-a lungul mileniilor. Se știe că, de-a lungul timpului, canabisul a avut numeroase întrebuințări, fiind folosit inclusiv pentru obținerea uleiului și a fibrelor, nu doar în scopuri medicinale sau recreative, informează un comunicat al Universității din Berna.
O echipă internațională de cercetători coordonată de dr. Gino Caspari, de la Institutul de Științe Arheologice al Universității din Berna și Institutul Max Planck de Geoantropologie, a reunit mai multe metode de analiză pentru a investiga un mormânt princiar din Republica Tuva, în sudul Siberiei. Mormântul aparține unor membri de rang înalt ai societății scitice, o cultură nomadă de călăreți care a dominat cândva stepele eurasiatice.
În interiorul mormântului au fost descoperite aproximativ 1.000 de semințe de canabis, dintre care șase au fost datate direct prin metoda radiocarbonului. Corelate cu alte rezultate de datare, analizele indică faptul că semințele au fost depuse în mormânt la începutul secolului al VIII-lea î.Hr.
„Semințele arată că planta de canabis avea un rol important în ritualurile asociate înmormântării”, explică Gino Caspari, arheolog și autor principal al unui studiu publicat în revista Science.
Cercetătorii au analizat și fire de păr uman conservate în camera centrală a mormântului. Rezultatele indică faptul că persoanele respective consumaseră canabis.
„Studiul este deosebit de relevant deoarece combină analiza resturilor vegetale cu identificarea unor urme moleculare în organismul uman”, spune Caspari. Cercetarea a fost publicată în revista Science.
Urme moleculare descoperite în firele de păr
Semințele găsite în mormânt provin, cel mai probabil, de la plante sălbatice. Prezența lor nu permite stabilirea faptului că plantele erau cultivate special pentru proprietățile psihoactive. De asemenea, simpla descoperire a semințelor într-un context funerar nu reprezintă, în sine, o dovadă că acestea erau folosite pentru efectele lor intoxicante.
Indiciile decisive au venit din analiza firelor de păr. În mai multe dintre probele examinate, cercetătorii au identificat semnale clare compatibile cu prezența canabinolului (CBN).
CBN se formează, printre altele, prin oxidarea tetrahidrocanabinolului (THC), principalul compus responsabil pentru efectele psihoactive ale canabisului. Echipa a identificat și semnale mai slabe care, pe baza masei moleculare, ar putea corespunde THC-ului. Pentru examinarea probelor au fost utilizate, printre alte tehnici, metode de spectrometrie de masă de înaltă rezoluție.
Potrivit cercetătorilor, rezultatele analizelor indică un consum de canabis. Ele nu permit însă estimarea cantității consumate și nici stabilirea cu certitudine a modului în care substanțele active au ajuns în organism – prin inhalare sau prin ingestie, de exemplu.
Prin urmare, analizele nu confirmă o anumită metodă de consum. În schimb, descoperiri arheologice mai recente din Asia Centrală au scos la iveală reziduuri chimice de canabinoizi în vase și pe pietre încălzite, dovezi care indică în mod clar inhalarea fumului.
„Urmele moleculare identificate în firele de păr și semințele de canabis provin din același mormânt și sugerează că planta era folosită pentru proprietățile sale psihoactive”, explică Gino Caspari, care desfășoară activități de cercetare atât la Universitatea din Berna, cât și la Institutul Max Planck de Geoantropologie din Jena, Germania.
Canabisul, parte a ritualurilor funerare
Cercetătorii plasează descoperirile într-un context mai amplu al ritualurilor funerare din acea perioadă.
„În acest mormânt princiar, înmormântările au fost însoțite de sacrificii de cai la scară largă și, cel mai probabil, chiar de sacrificii umane”, spune Caspari.
Într-un studiu publicat anterior, echipa a relatat descoperirea rămășițelor a 18 cai, ale căror trupuri fuseseră dispuse inițial pe movila funerară. Între timp, cercetătorii au identificat alte câteva zeci de cai sacrificați, precum și oase umane împrăștiate în zonă.
Cercetările continuă: ce ne pot spune plantele despre istoria canabisului?
Descoperirile reprezintă, până în prezent, cele mai vechi dovezi arheologice datate direct ale utilizării canabisului pentru efectele sale psihoactive.
Cu toate acestea, ele nu permit stabilirea concentrației de THC pe care o aveau plantele în acea perioadă. De asemenea, nu există încă dovezi care să arate dacă plantele erau selectate sau cultivate în mod intenționat pentru a obține un conținut mai ridicat de substanțe active.
Cercetările sunt în continuare în desfășurare. Echipa a început deja secvențierea genetică a unor probe vegetale.
„Am început deja să secvențiem o parte dintre mostrele de plante. În acest caz, ADN-ul s-a conservat remarcabil de bine. Acest lucru ne va ajuta, în viitorul apropiat, să înțelegem mai bine istoria domesticirii și răspândirii acestei plante”, spune Caspari.
Foto sus: Semințele de canabis nu sunt ușor de observat în contextul săpăturilor arheologice (© T. Wallace / Universität Bern)
Mai multe pentru tine...
