HISTORIA, Nr. 160, Mai 2015

Armaghedonul biblic e un câmp de bătălie. Acolo, forțele binelui vor fi biruitoare asupra răului, iar anii de după vor fi plini de pace, armonie și fericire. În mai 1945, lumea credea că profeția s-a împlinit. Puține sunt momentele din istorie care să cutremure din temelii fundația lumii așa cum a făcut-o ultima conflagrație mondială. În ultimii 70 de ani, ne punem întrebări și nu găsim răspunsuri: cum a fost posibil? Cum s-a ajuns la un război total, profund ideologizat, de exterminare? Cum a reușit nazismul să aibă atâta susținere din partea unui popor dispus să sacrifice totul? De ce s-a ajuns la milioane de morți, la epurare etnică, la Holocaust? În mod evident, articolul de față nu-și propune să găsească răspunsurile. Vom încerca, în schimb, să schițăm o imagine sumară a acestor ultime zile, să arătăm situațiile mai puțin cunoscute ce au trecut, poate, neobservate în acele săptămâni teribile. E o frescă a tragediei, a înfrângerii și dezmembrării Germaniei și a națiunilor ce au luptat alături de ea, o frescă a tragediei, pentru că oferă nenumărate exemple ale lipsei de umanitate, rezultat al politicii de stat, al propagandei sau pur și simplu din răzbunare, din motive strict personale. Dar în toată această scenă apocaliptică vedem și exemple de camaraderie, de loialitate sinceră, de curaj și mai ales de speranță.