Mihai Codreanu - O pagină din istoria masoneriei ieșene

Neîndoielnic, pe harta vechilor Iași se găsește și enigmatica casă a lui Mihai Codreanu (1876-1957), poet, traducător, dramaturg și avocat, considerat părintele sonetului românesc: „Intrând în Vila «Sonet», dintr-un singur pas ajungi într-un alt timp. Unul misterios şi dens, plin de parfumuri vechi, oprit, pe ceasul din perete, la ora când poetul a murit. Nu se ştie dacă a încremenit singur sau l-a oprit cineva la ora 6. E un spațiu infim între legendă și certitudine, de unde pot izvorî emoții”¹.

Pe linie maternă, Mihai Codreanu era înrudit cu o influentă familie liberală. Mama sa, Natalia, a fost sora lui Gheorghe Mârzescu (1834-1901), fondator al Partidului Național Liberal, avocat, profesor universitar, ministru, tatăl lui George G. Mârzescu (1876-1926), de asemenea, om politic liberal, primar de Iași, jurist de seamă, de cinci ori ministru, autorul Legii nr. 21 din 6 februarie 1924 pentru persoanele juridice, prin care organizațiile extremiste puteau fi desființate și în baza căreia Partidul Comunist din România a fost interzis la 5 aprilie 1924.

O latură timid explorată a personalității de excepție a lui Mihai Codreanu este legată de fraternalismul francmasonic, încifrat în arhitectura vilei „Sonet”, regăsit și în unele obiecte de patrimoniu din casa memorială, inaugurată la 10 august 1970.

Mihai Codreanu și Loja „Dimitrie Cantemir”

În plan masonic, Mihai Codreanu poate fi identificat printre membrii fondatori ai Lojii „Dimitrie Cantemir” din Iași (1928), prima dintre cele cinci Loji cunoscute fondate în prima jumătate a secolului XX, în Orientul Iași. Se adaugă: Loja „Vasile Alecsandri” (1928), Loja „Zorile” (1929), Loja „Doctor C. Mârzescu” (1930) și Loja „Moldova” (1930)². Grigore E. Ghica (1900-1980), din ramura Kefal a întinsei familii a Ghiculeștilor, relatează în cartea sa de memorii, Grigri, episodul fondării Lojii „Dimitrie Cantemir”:

„M-am dus la Mihail Sadoveanu, eram prieteni, aveam încredere, îl admiram; i-am propus, m-a întrebat textual:

— «Ce blestemăție e asta, dragul meu?»

I-am expus principiile, i-am arătat ce proporții ar putea lua, într-un oraș cu atâția oameni de valoare, serioși, cinstiți. I-a surâs; deștept, șiret, mi-a spus:

— «Sunt de acord, însă nu am timp să alerg; ocupă-te, poți vorbi în numele meu».

Întrevedea posibilitățile, avantajele; nu se compromitea, nici nu risca prea mult.

Am alergat – îmi trebuiau șapte –, discret vorbeam de conuʼ Mihai. Am reușit să înjgheb loja cu: poetul Mihai Codreanu, avocatul Petre Pogonat, actorul Vlad Cuzinschi, Păstorel Teodoreanu, profesorul Costică Botez, Basile Chefneux și Mihai Sadoveanu, Venerabil.

Mama a cusut șorțurile, eșarfele. Sadoveanu a dat forma definitivă ritualului, într-o românească sublimă; a devenit textul oficial, pentru toată țara”³.

Ulterior, în aceeași Lojă au mai fost inițiați Gheorghe I. Brătianu, Ion Pillat, Traian Bratu, Dan Bădărău ș.a. În 1934, frații din Loja „Dimitrie Cantemir” au părăsit Marea Lojă Națională din România și l-au urmat pe Mihail Sadoveanu în Federația Francmasoneria Română Unită⁴. La 6 februarie 1929, Mihai Codreanu s-a numărat și printre fondatorii Capitulului de Roza-Cruce „Sfântul Andrei” din Iași⁵.

Serviciul de cafea cu ceşcuţe în formă de craniu

În Biedermeier-ul din salonul Vilei „Sonet”, ochiul vizitatorului este numaidecât atras de serviciul de cafea cu ceşcuţe în formă de craniu al Bătrânului Mag⁶. Simbol de natură mentală legat de camera de chibzuință a ritualului de inițiere masonică⁷, craniul reprezintă „durata scurtă a vieții și omul redus la cea mai simplă expresie a sa” și ne amintește că „viața este o formă relativă în această lume, iar trupul aparență, efemer și tranzitoriu. Doar trecând prin proba morții poate fi învinsă moartea”⁸.

Muzeul „Mihai Codreanu” Iași – Vila Sonet

Casa în care a locuit poetul Mihai Codreanu a fost finalizată în anul 1934, pe un teren donat acestuia de Primăria Iași, drept recunoaștere din partea oraşului căruia i-a ridicat faima. A fost ridicată în doar un an, după planurile arhitectului Mihai Stoian, autorul de mai târziu al Casei Nicodim din centrul Iașilor.

În scurt timp, Vila „Sonet” a devenit „un fel de gară a literaturii” (Viorel Ilișoi), primind atât scriitori tineri în căutarea faimei cât și scriitori consacrați. I-au pășit pragul: Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Păstorel Teodoreanu, Ionel Teodoreanu, Demostene Botez, Otilia Cazimir, Nicolae Labiș, George Lesnea ș.a.

Mihai Codreanu a locuit în această casă între anii 1934 și 1957, devenită muzeu la 10 august 1970, prin donația făcută de soția sa, Ecaterina Codreanu. Interiorul vilei este și acum, aproape în integralitate, așa cum a arătat în timpul vieții poetului.

Salonul, biroul și dormitorul abundă cu obiecte originale, între care se remarcă piese de artă plastică și de mobilier, o colecție bogată de pipe, masa de șah a sonetistului, iar rafturile bibliotecilor găzduiesc volume de literatură universală, lucrări istorice, cărți de poezie, precum și seriile complete din La Grande Encyclopédie, editată de Henri Lamirault și Grand Dictionnaire universel du XIX^e siècle (Grand Larousse) ș.a.

Acest articol a fost publicat în numărul 248 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.

Note:

_{1 Viorel Ilișoi, Necunoscutul Mihai Codreanu, Iași, 2014, p. 6.}

_{2 Cătălin Turliuc, Mircea Munteanu, Alexandru Rufanda, Istoria ilustrată a Francmasoneriei din Moldova istorică, vol. I, Iași, Iași, 2022, p. 553.}

_{3 Grigore Ghica, Grigri. Cu șapte ilustrații de W. Siegfried, Madrid, 1973, p. 209.}

_{4 Cătălin Turliuc et alii, op. cit., p. 556.}

_{5 Ibidem, p. 569.}

_{6 Otilia Cazimir, Prietenii mei scriitori…, București, 1960, p. 85.}

_{7 Irène Mainguy, Simbolurile masoneriei în mileniul III, București, 2008, p. 255.}

_{8 Ibidem, p. 265.}