România Mare și importurile din Italia anului 1938

Italia fascistă se anunța drept un stat cu pretenții de mare putere economică, dar avea probleme în ceea ce privește resursele naturale și chiar alimentele erau insuficiente. Erau necesare schimburi comerciale și țara de la Dunăre avea un potențial deosebit exact în domeniile de interes pentru Roma.

Realitatea din perioada interbelică a fost că partidul totalitar al lui Benito Mussolini era plin de persoane dornice doar de putere și care nu știau să conducă în domeniul economic. N-au fost capabili să dezvolte un comerț cu sora latină din Carpați și, în general, au luat numai decizii eronate.

Mărfurile italiene nu puteau să pătrundă pe piața românească din cauza calității și a prețurilor ridicate. Au fost aduse în 1938, cel mai bun an pentru economia României burgheze, numai 140 t de fier și lucrări din metalul rezistent. Era ceva mai mult decât rușinos pentru o economie modernă în relația cu un client pasionat după oțel. Nici vehiculele nu erau căutate pe piața românească și doar 96 t au fost aduse. Elitele politice ale vremii se plângeau de unele probleme economice, dar nu erau în stare să ofere mărfuri de calitate și în cantitate mare unui partener ce era interesat de motorizare. Italia producea tot felul de utilaje interesante pentru economie, dar au ajuns numai 308 t în ultimul an de pace.

Italia era pentru România un furnizor de produse de lux pentru piața orașelor și erau căutate produsele din cereale pentru cei cu gusturi fine. Au fost cumpărate 15.199 t de astfel de mărfuri și erau pe primul loc din punct de vedere cantitativ. Au mai fost importate produse textile cu o masă de 4.453 t și urmau apoi fructe și coloniale cu 3.925 t. Uleiul de măsline Italian nu s-a putut impune pe piața din centrele urbane românești și numai 98 t au fost aduse spre desfacere. Chiar dacă exista o protipendadă interesată după alimente de calitate și exotice, patronii din Italia și cei din România au avut relații cam reci. Se poate spune chiar că au fost prea reci, spre înghețate.

Importurile au însemnat numai o cantitate de 28.658 t, dar prețul mărfurilor trecea de 930 milioane de lei. Era îngrozitor de scump pe piața liberă interbelică. Au fost aduse mărfuri din Grecia în 1936 la puțin peste 300 milioane de lei și masa totală a fost de 30.439 t. Italia nu era o piață interesantă în ceea ce privește importurile.

Fascismul a însemnat o condamnare la înapoiere a Italiei prin avansarea în sistem a persoanelor ce ascundeau încapacitatea intelectuală în spatele răutății de partid. Orice partid unic funcționează ca un filtru care permite ascensiunea celor care practică lingușirea și trădarea pentru afirmare. Interesul personal conta în timp ce statul putea să dispară. Adepții sistemului au grijă să promoveze ideea că fac totul pentru țară. Aparatul de propagandă funcționeaxă la turație maximă și este văzut tot ca un instrument pentru promovare spre cele mai înalte funcții, mila șefului fiind esențială ca factor de progress în sistem.

_{Foto sus: Colosseumul din Roma. Carte poștală din perioada interbelică (© Library of Congress)}