Producția sporită de argint în timpul Marii Crize Economice

Se știe că în anul 1929 a început marea recesiune în SUA și omenirea întreagă a început să fie în criză. Erau regiuni unde nu se găseau produse sau altele în care era supraproducție, ceea ce a dus la nemulțumiri sociale deosebite și, chiar dacă elitele timpului ar fi încercat să se opună cu înverșunare răului universal, valul distrugător n-a fost oprit și a rezultat un nou conflict mondial, cel în timpul căruia industria și-a revenit. A fost și normal din moment ce au curs comenzile de stat sau a fost distrusă concurența.

România a fost atinsă de fenomen și a fost descris în detaliu modul în care a lovit societatea ce încă nu trecuse la o industrializare forțată. Totuși, parcă datele statistice din anuarele statului din Carpați spun altceva despre realitățile din țară. Argintul este un metal nobil ce poate să fie folosit la emiterea de monede, garantarea valorii acestora, la confecționarea de bijuterii sau de părți ale instalațiilor electrice.

Economia are nevoie de produsul extras cu greutate din minereuri polimetalice. Producția în România era destul de interesantă pentru a fi în centrul atenției statisticienilor și 2.279 de kilograme de argint fin au fost obținute în anul 1928 și atunci nu era vreo vorbă de prăbușire economică.

Statul român era un client deosebit de interesat de achiziționarea metalului prețios și s-a ajuns la livrări de 5.866 kg în anul 1932. Era prea puțin în raport cu cererea și în 1933 s-a ajuns dincolo de pragul psihologic de 10.000 kg, mai exact la 10.995 kg. Din păcate pentru producători, prețul de achiziție a scăzut, ceea ce nu era rău pentru stat.

Toată perioada de recesiune economică a fost însoțită de o foame de materii prime și s-a făcut totul pentru menținerea unor prețuri scăzute în favoarea valorii mărfurilor industriale finite.

S-a scris că economia mondială nu și-a revenit până la declanșarea războiului planetar, dar datele statistice publicate în anul 1940 arată o situație cu totul diferită. Cererea de argint pe piața românească pur și simplu a explodat și au fost obținute prin rafinare 18.995 kg în 1936. Se putea și mai mult și au fost livrate lingouri cu o masă totală de 25.645 kg în 1937. A mai scăzut în anul următor până la 22.180 kg, dar așa se întâmplă de obicei după un vârf de producție.

Metalele prețioase și cele obișnuite au fost cerute în cantități din ce în ce mai mari pentru industrie și nu se resimțea criza economică în domeniu. Chiar erau prea puține în raport cu cererea și nici vorbă de supraproducție. Dimpotrivă. Erau ridicate noi capacități de rafinare până la puritatea aproape de perfecțiune.

_{Foto sus: Mineri în perioada interbelică (© Wikimedia Commons)}