Faţă în faţă cu trecutul: Vasul antropo-zoomorf neolitic de la Vădastra

Printre cele mai enigmatice și valoroase exponate din patrimoniul Muzeul Naţional de Istorie a României se află vasul antropo-zoomorf neolitic descoperit la Vădastra în anul 1963.

Reprezentare deosebit de expresivă, atât ca formă, cât şi ca decor, vasul cu atribute antropo-zoomorfe expus la Muzeul Naţional de Istorie a României ocupă un loc aparte în cadrul ceramicii şi plasticii neolitice identificate în România, fiind, până în acest moment al cercetării arheologice, o descoperire unică.

Acesta a fost descoperit de Corneliu Mateescu în timpul campaniei de săpături arheologice desfășurate în 1959, în cadrul sitului de la Vădastra, punctul Dealul Cişmelei, judeţul Olt.

Situl arheologic de la Vădastra

Situat în Câmpia Dunării, la vest de Olt, situl arheologic de la Vădastra este cunoscut mai ales pentru bogatul material neolitic excavat în urma săpăturilor lui Corneliu Mateescu din perioada 1946-1974.

Cronologic, vasul se încadrează în perioada cuprinsă între sfârşitul mileniului VI î.Hr. și începutul mileniului V î.Hr. (5000 – 4800 î.Hr) şi aparţine culturii Vădastra.

Realizată din lut, piesa a fost modelată manual de artizanii preistorici, decorată cu elemente geometrice încrustate cu pigment alb, arsă pentru a-i spori rezistenţa, apoi pictată cu roşu. Vasul se remarcă prin reprezentările plastice din partea superioară, ce redau două siluete – busturi – schematizate, una antropomorfă, cealaltă zoomorfă, ce alcătuiesc un interesant grup statuar.

Personajele modelate atrag atenţia în mod special prin maniera stilizată de reprezentare a capului. Se evidenţiază, de asemenea, decoraţia bogată, dispusă în registre, ca o friză, care acoperă doar partea frontală a piesei. Artizanul preistoric a folosit motive geometrice excizate şi incizate: spirale, haşuri, romburi şi a alternat registrele ornamentate cu cele nedecorate pentru a evidenţia anumite părţi ale siluetelor.

Pigmenţii de culoare roşie şi albă, care se păstrează pe mici suprafeţe, completează decorul, sporind efectul vizual și estetic al artefactului. Suprafeţele netede contrastează cu cele mai aspre, excizate sau incizate, roşul cu nuanţele lutului ars, dar şi cu albul, alcătuind un joc extraordinar al texturilor şi al tonalităţilor. Morfologia şi decorul oferă unicitate piesei, transformând-o într-o descoperire foarte valoroasă.

Care au fost funcţionalitatea şi semnificaţia vasului?

În măsura în care informaţiile pe care le avem despre cei care au realizat şi folosit acest vas sunt în întregime de natură arheologică, funcţionalitatea şi semnificaţia acestuia ridică în continuare o serie de întrebări.

Forma artefactului, calitatea şi complexitatea modelării şi a decorării acestuia, comparativ cu majoritatea ceramicii specifice culturii Vădastra, indică faptul că acest vas nu era unul obişnuit, destinat uzului comun, ci, cel mai probabil, acesta era folosit în anumite momente din viaţa comunităţii neolitice, în cadrul unor activităţi cu caracter simbolic, mai mult sau mai puţin ceremonial.

De altfel, privit din faţă, vasul arată asemenea unui altar. Nu este exclus ca acesta să fi avut rolul de a stoca anumite substanţe/produse importante pentru comunitatea vădăstreană. Astfel, în aceste vase puteau fi păstrate, de exemplu, seminţele folosite la obţinerea unei noi recolte.

În general, artefactele de acest tip au fost interpretate ca reflecţii directe ale credinţelor religioase ale omului neolitic. Înţelese ca reprezentări ale unor divinităţi sau ca obiecte de cult, existenţa acestora este strâns legată de viaţa spirituală a societăţilor neolitice.

Muzeul Naţional de Istorie a României

Pe 20 martie 1970 apărea „Hotărârea Consiliului de Miniştri privind înfiinţarea Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România“. Crearea acestui muzeu a fost o provocare pentru autorităţi, dar şi pentru specialişti, deoarece a reprezentat o proiecţie, mai concentrată, a întregului sistem al muzeelor de istorie din ţară. Pentru sediul muzeului au fost luate în calcul mai multe variante, însă, în final, s-a decis amenajarea acestuia în clădirea de pe Calea Victoriei nr. 12, fostul Palat al Poștelor.

Pe 8 mai 1972 se inaugura Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România. Adunând sub un singur acoperiș cele mai importante mărturii ale trecutului României, muzeul a reprezentat un punct de atracţie pentru publicul din ţară, dar şi din străinătate.

Expoziţia permanentă avea 50 de săli (organizate cronologic, din preistorie până în perioada contemporană), la care se adăugau Lapidariumul și Copia Columnei lui Traian (într-un spaţiu special construit, în curtea interioară), precum și expoziţia „Tezaurul Istoric“ (la subsol). Muzeul Naţional de Istorie a României găzduiește o colecţie de peste 690.000 de obiecte, care ilustrează istoria României din cele mai vechi timpuri până în prezent.

Pe lângă expoziţiile permanente, Muzeul Naţional de Istorie a României organizează și expoziţii temporare, pe diverse teme istorice. Muzeul oferă vizitatorilor și o serie de programe educaţionale și culturale, precum ateliere pentru copii, conferinţe și vizite ghidate.

Articolul a fost publicat în numărul 283 (revista:283) al revistei „Historia”, disponibil în format digital pe platforma paydemic.