Mormântul unui „strigoi” din Epoca Bronzului Timpuriu, descoperit de arheologi

Oamenii din Epoca Bronzului Timpuriu aveau propriile strategii pentru a se asigura că morții rămân... morți. De teamă ca cei decedați să nu devină „strigoi” și revină pentru a-i chinui pe cei vii, oamenii care îngropau morții depuneau adesea eforturi speciale pentru a ține trupurile cât mai bine fixate în morminte.

Un astfel de mormânt al unui „strigoi” a fost descoperit recent la Oppin, în Germania, potrivit unei postări pe Facebook a Oficiului de Stat pentru Administrarea Patrimoniului și Arheologie din Saxonia-Anhalt. Strategia folosită pentru a ține corpul pe loc a fost o piatră de peste un metru lungime și aproximativ 50 de centimetri lățime, așezată peste picioare. Cu o grosime de circa 10 centimetri, piatra nu era deloc ușoară. Persoana decedată era bărbat de vârstă mijlocie, care fusese îngropat în mormânt în urmă cu aproximativ 4.200 de ani, scrie Popular Mechanics.

„Trebuie presupus că piatra a fost plasată acolo cu un scop”, se arată într-un comuniat al Oficiului de Stat pentru Administrarea Patrimoniului și Arheologie din Saxonia-Anhalt, „posibil pentru a ține mortul în mormânt și a preveni întoarcerea acestuia”.

Potrivit oficialilor germani, mormântul datează din perioada culturii Bell Beaker, care a înflorit în Centru și Vestul Europei, spre sfârșitul Neoliticului și începutul Epocii Bronzului Timpuriu. Descoperirea ar putea oferi indicii mai profunde despre superstițiile oamenilor din acea perioadă.

„Știm că încă din Epoca Pietrei oamenii se temeau de strigoi”, a declarat Susanne Friederich, arheolog în cadrul oficiului de stat și manager de proiect al săpăturilor, pentru Newsweek.

„Pe atunci, oamenii credeau că morții încercau uneori să se elibereze din morminte. Uneori, morții erau așezați cu fața în jos. Dacă mortul stă pe burtă, el sapă tot mai adânc, în loc să ajungă la suprafață”, a adăugat Friederich.

Unele morminte arătau chiar că îngroparea cu fața în jos nu era considerată suficientă și includeau adăugarea unei lănci înfipte prin trunchi pentru a fixa corpul.

Mormântul a fost găsit gol, cu excepția bărbatului îngropat în interior, despre care se crede că avea între 40 și 60 de ani la momentul morții. Acesta a fost descoperit într-o poziție ghemuită, culcat pe o parte. Piatra supradimensionată fusese așezată pe picioarele sale.

Legendele fantastice au perpetuat de mult timp ideea că morții vii se pot ridica și pot provoca suferință celor vii, iar faptul că arheologii au descoperit un mormânt al unui astfel de „strigoi” din Epoca Bronzului Timpuriu arată cât de răspândite erau aceste credințe de-a lungul istoriei.