Știați unde e Țara Huțulilor – a oamenilor care duc o viață de pasăre pribeagă?

În căutarea patrimoniului care nu se vrea uitat, descoperim satele cu arhitectură tradițională așezate pe una dintre rutele pe care noul program România Atractivă le propune. Descoperim un loc miraculos și pentru mulți necunoscut: Țara Huțulilor.

Gospodaria Circiu Vasile foto Romania Atractiva

Poate ați auzit de acest loc, poate că nu. Poate doar ați trecut spre mănăstirile din nordul Moldovei fără să știți că, de fapt, vă aflați într-un ținut care le aparține și lor deopotrivă. Huțulii locuiesc în comunele din apropierea graniței cu Ucraina, în județele Maramureș și Suceava, respectiv în comunele Izvoarele Sucevei, Moldova-Sulița, Benia, Breaza de Sus, Breaza, Măgura, Lupcina, Costileva, Brodina, Brodina de Sus, Sadău, Zalomestra, Cununschi, Dotulsca, Bobeica, Argel, Rașca, Demăcușa, Ciumârna, Iedu, Cârlibaba, Moldovița, Vatra Moldoviței, Ulma, Nisipitu, Paltin. Huțulii sunt cunoscuți ca fiind un grup etnic ce a migrat din Galiția în Bucovina și în Maramureș. Modul liber de a trăi al huțulilor i-a impresionat de-a lungul timpului pe români. Până și marele poet Mihai Eminescu, născut în Bucovina, are o descriere foarte interesantă pentru huțuli.

Port traditional hutul 1930

„Huțulii duc o viață de pasăre pribeagă, originală și liberă. Românii le pricep limba lor fără s-o poată vorbi și ei pricep pe cea română. E cel mai ciudat fenomen de a vedea pe țăranul român de baștină cum ascultă cu atenție la ceea ce spune oaspetele său. Și acest oaspete vine poate din munții Tatrei, de cine știe unde, și pricepe românește fără să fi vorbit vreodată un cuvânt. Din această simpatie abia explicabilă s-ar putea deduce că acești huțuli sunt dacii slavizați, pe când românii care-i pricep fără să le vorbească limba sunt dacii romanizați. Acest trib este puțin numeros, mărunt la stat și vioi”.

Gospodarie hutulă

Chiar dacă ipoteza istorică a marelui poet este una eronată, huțulii făcând apel mai degrabă la rădăcinile lor slave, observațiile cu privire la modul de viață sunt cât se poate de veridice. De exemplu, huțulii erau recunoscuți ca oameni vrednici. Un hrisov din secolul al XVIII-lea, de la Mănăstirea Putna, amintește faptul că starețul de atunci, nemaiavând posibilitatea să se îngrijească de opt munți din nordul Bucovinei, i-a donat unor oameni veniți din Galiția ca să-i stăpânească și să-i îngrijească. Se spunea că huțulii s-au bazat pe trei prieteni de nădejde: calul, pădurea și baltagul. Baltagul era un simbol al statutului pentru bărbatul huțul. Pe timpul imperiului austriac, pentru a putea purta baltag se plăteau cinci coroane pe an.

Imaginile din dreapta prezintă obiecte tradiționale legate de obiceiurile huțulilor din Bucovina: creșterea cailor huțuli – una dintre cele mai arhaice rase cabaline din lume, a vitelor și oilor, prelucrarea lemnului, închistrirea (încondeierea) ouălor.

Huțul – etnie sau un mod de viață

Termenul de „huțul” este incert, fiind considerat că este o referire la stilul de viață ciobănesc semi-nomad sau la locuitorii care au fugit în munți după invazia mongolă din 1241. După istoricul Mihai Iacobescu, numele populației ar veni de la termenul de huțan, nume dat inițial cailor, extins apoi și utilizat și pentru populație.

Gospodarie tradițională hutulă

Huțulii au venit din Galiția și Transcarpatia. Și-au părăsit locurile de baștină din pricina birurilor, a serviciului militar, care era greu și lung ca durată, a problemelor economice, dar și pentru că polonezii și mai apoi austro-ungarii au încercat catolicizarea Galiției, huțulii fiind în exclusivitate ortodocși de rit nou sau vechi. A mai existat un aspect, o oportunitate! Hrisovul de la Putna, prin care se donau teritoriile a opt munți, a oferit un spațiu prielnic pentru cei care doreau să plece. Migrația huțulilor din Galiția, în zona muntoasă a Bucovinei, s-a produs în număr mai mare după ce Bucovina a devenit parte a Imperiului Austro-Ungar. Desființarea vechii granițe dintre Moldova și Polonia și înglobarea acestor teritorii în cadrul aceleiași administrații au permis această mișcare de populații. La început, huțulii s-au ocupat cu păstoritul sau lucrau ca zilieri pe pământurile mănăstirilor. Primele date statistice privind huțulii din Bucovina sunt de la începutul secolului al XVIII-lea, când în urma unui recensământ s-a constatat că, din cele 14.350 de familii existente la acea vreme în Bucovina, 11.099 erau de români, 1.261 de ruteni și 1.112 de huțuli. La începutul anilor 1900, s-a estimat că în Bucovina s-ar afla în jurul a 25.000 de huțuli.

Cum se spala untul

Multe dintre obiceiurile huțulilor s-au păstrat și astăzi în satele din Bucovina. Chiar dacă huțulii s-au declarat români la recensământ, tradițiile lor s-au păstrat și s-au transmis din generație în generație. Cele mai importante tradiții aduse de huțuli și păstrate în Bucovina sunt încondeierea ouălor de Paște și încrustațiile în lemn și os.

Unul dintre personajele lui Mihail Sadoveanu în cartea sa cu povestiri vânătorești – „Țara de dincolo de negură” – se prezenta astfel: „Noi, huțanii, am fost așezați în munții aceștia de cătră Domnul Dumnezeu dintru începutul lumii. Și tot ne-au cuprins și ne-au ros neamurile străine, iar noi ne-am tras tot cătră locuri singuratice și slobode. Așa eu, văzând că pier și mă înăbuș, m-am suit pe Căliman, mai aproape de Dumnezeu. Ş-aici am să mor. Iar după ce-oi muri, băieții și fetele mele s-or amesteca cu noroadele”.

Poale in brau foto

Acasă la un huțul

„Străbunii noștri când au venit aici nu știau să vorbească românește. Au venit cu tot ce aveau, dar mai ales cu tot ce știau să facă”, ne-a spus Ionuț Loba, un huțul din Ciumârna, care din dorința de a conserva și păstra autenticitatea patrimoniului local și-a deschis o pensiune agroturistică. Deși este o unitatea turistică, cei care îi calcă pragul vor descoperi un adevărat muzeu: scoarțe de perete și covoare, unele vechi de peste 150 de ani, piatră de moară, războaie de țesut și multe alte lucruri. Dar cel mai de preț sunt rețetele vechilor huțuli și cunoștințele despre cum se fac toate lucrurile într-o gospodărie tradițională – de la lingură la o casă. Ai noștri mereu au avut casele împrăștiate pe munții aceștia. „Bunicii mei își aveau casa pe muntele acela (și ne indică cu mâna spre o culme din apropiere). E plin de tranșee acolo! Și din primul, dar mai ales din Al Doilea Război Mondial. Din cauza comuniștilor au trebuit să se mute în sat, că ai noștri mereu au trăit răspândiți prin munți”. Îl privim cum ne povestește, într-un grai curat românesc, în timp ce bate și apoi spală untul, și îl întrebăm dacă mai știe limba huțulilor. Ne spune că o mai vorbește cu mama sa, „însă noi, huțulii, de rușine, am învățat să vorbim bine românește fără accent”.

Ionuț Loba, un huțul din Ciumârna, județul Suceava, din dragoste pentru tradițiile și obiceiurile străbune, a adunat obiecte vechi folosite în gospodăriile tradiționale și a învățat cum să le dea viață. În imagini ne arată cum se face untul și cum se macină porumbul sau grâul, pentru a se obține mămăligă sau pâine.

Ne-am așezat la masă și ne-am delectat cu bunătățile locale: mămăligă de cartofi, roșcove murate, hribi, rață afumată cu varză călită și mujdei de usturoi verde, poale în brâu și stropite cu vin de coacăze negre. Apoi am lăudat măiestria bucătarului și ne-am luat doar „la revedere” pentru că ne dorim să revenim aici, în Țara Huțulilor, pentru a le asculta poveștile și a ne bucura de aceste peisaje minunate, de arhitectura gospodăriilor tradiționale și de gustul savuros al bucatelor.

Te invităm să fii oaspete în această parte a Bucovinei, unde istoria se îmbină cu ospitalitatea și frumusețea naturală. Aici, unde gospodăriile devin povești vii, iar fiecare detaliu îți vorbește despre o comunitate care și-a păstrat identitatea. Astfel, vei descoperi că România Atractivă e o realitate, nu doar un slogan.

Credit foto: Mirela Pipoi, Andrei Stanca, Andrei Voinea, Ciprian Plăiașu, Turism Istoric

Textul a fost publicat în numărul 271 al revistei (revista:271) „Historia”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 14 august - 14 septembrie, și în format digital pe platforma paydemic.