image

Povestea Castrului de la Drobeta, care păzea una dintre realizările inginerești ale Antichității

În călătoriile noastre pe rutele propuse de cel mai recent program de turism cultural din țara noastră, România Atractivă, am descoperit una cu totul specială, întrucât atestă legătura noastră istorică și identitară cu aceste locuri de mai bine de 2 000 de ani: Ruta Castrelor Romane.

Pentru pasionații de istorie, arheologie și strategie militară, acest traseu este o călătorie revelatoare a gloriei, forței și vulnerabilității celei mai mari puteri imperiale a Antichității. Pentru toți ceilalți, este o descoperire veridică a strămoșilor. Cele mai multe dintre aceste castre romane urmează granița pe care Imperiul Roman o avea aici. „Este pentru prima dată când se dedică o rută specială acestui limes“, spunea într-un interviu Felix Marcu, arheolog, președintele Comisiei Naționale Limes, un apropiat al proiectului România Atractivă, care anul acesta, împreună cu echipa pe care a condus-o, a reușit înscrierea în Patrimoniul UNESCO a acestui obiectiv major.

image

„Limesul din Dacia are unul dintre cele mai lungi sectoare, de peste 1.500 km. Majoritatea siturilor arheologice, pentru că despre acestea este vorba, se află în zone rurale, la marginea așezărilor moderne, așadar, multe se păstrează în condiţii bune, fiind afectate parţial de construcţii moderne. Aceste situri ne demonstrează diversitatea și specificitatea frontierelor romane de la noi, dovada unui multiculturalism specific patrimoniului național încă de acum 2 000 de ani. Este interesant că, datorită lungimii și faptului că limesul străbate peisaje diverse, aici întâlnim aproape toate tipurile de limes, cu excepția celui deșertic”, a mai zis Felix Marcu. Între aceste castre un loc aparte îl ocupă castrul roman de la Drobeta în strânsă legătură cu vestitul pod ridicat de celebrul arhitect antic Apollodor din Damasc.

Podul roman de la Drobeta – o legătură antică cu civilizația

Podul roman de la Drobeta, cunoscut și sub denumirea de Podul lui Traian, reprezintă una dintre cele mai impresionante realizări arhitecturale ale Antichității. Construit între anii 103 și 105 d.Hr. sub conducerea împăratului Traian, podul a fost ridicat după planurile celebrului arhitect Apollodor din Damasc. Scopul său principal era de a facilita deplasarea trupelor romane peste Dunăre în timpul campaniilor împotriva dacilor, după ce în primul război daco-roman era pe cale să-i fie încercuite trupele în urma atacului-surpriză al lui Decebal, din iarna anului 101-102. Această structură remarcabilă a marcat un punct crucial în expansiunea și consolidarea puterii romane în provincia Dacia.

image

Podul lui Traian, cu o lungime totală de 1.134,9 m și înălțimea de 18,6 m, rămâne una dintre cele mai mari realizări inginerești ale Antichității. Dimensiunile impresionante ale picioarelor podului (33x19 m) reflectă măiestria inginerească a romanilor și rolul strategic al acestui pod în expansiunea romană. Ruinele sale conferă sitului de la Drobeta un caracter unic la nivel mondial.

De ce este special castrul roman de la Drobeta

Castrul roman de la Drobeta a fost construit în aceeași perioadă cu podul, având rolul de a proteja această importantă arteră de transport și de a apăra granițele Imperiului Roman. Fortificația are un plan dreptunghiular, cu dimensiuni de 123×137,50 m, fiind orientată nord-sud. Aceasta include elemente arhitecturale și strategice deosebite, printre care simetria perfectă a castrului, cu jumătatea de vest reflectând imaginea celei din est.

Una dintre particularitățile notabile ale castrului de la Drobeta o reprezintă locația porții principale „porta praetoria”, situată pe latura de sud, spre Dunăre, contrar normelor arhitecturii militare romane, unde aceasta era de obicei orientată spre inamic. Acest aspect sugerează o misiune specifică a garnizoanei locale – protejarea podului. Interiorul castrului era împărțit simetric, fiind dotat cu diverse clădiri necesare funcționării eficiente a garnizoanei, inclusiv principia, unde se păstrau stindardele și simbolurile imperiale.

image

Primele semnalări ale castrului datează din 1689, fiind făcute de Luigi Ferdinando Marsigli, apoi cercetări au fost întreprinse de Cezar Bolliac, apoi de arheologul francez G. Boissière. Acestea au identificat trei faze de dezvoltare a castrului: cea din vremea împăratului Traian, cea constantiniană (din vremea împăratului Constantin cel Mare) și romano-bizantină. De asemenea, săpăturile au relevat existența unor structuri administrative și de locuit în interiorul fortificației, inclusiv locuințe pentru ofițeri și soldați, depozite de alimente și arme.

Cea mai importantă refacere a castrului a avut loc la începutul secolului al IV-lea, sub domnia împăratului Constantin cel Mare. În această perioadă, fortificațiile au fost modernizate, fiind adăugate barăci pentru soldați și un complex de pavilioane cu 84 de camere. Turnurile exterioare de tip evantai au înlocuit turnurile de interior, iar porțile sudice au fost întărite cu două turnuri suplimentare.

Amfiteatrul și termele romane de la Drobeta – simbol al ingineriei romane

În apropierea castrului, amfiteatrul roman de la Drobeta este a patra construcție de acest fel descoperită pe teritoriul fostei provincii Dacia, alături de cele de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Micia și Porolissum. Amfiteatrele romane erau esențiale în viața culturală și socială a orașelor romane, servind ca locuri de spectacole și evenimente publice.

Termele romane de la Drobeta, parte a ansamblului arheologic, reprezintă un alt exemplu al sofisticării ingineriei romane. Aceste băi publice se situează pe locul al doilea ca mărime și complexitate în Dacia, după cele de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, evidențiind importanța acordată de romani igienei și relaxării publice.

Conservarea și valorificarea patrimoniului roman

Astăzi, vestigiile castrului, podului și ale celorlalte structuri romane de la Drobeta constituie un patrimoniu inestimabil, oferind cercetătorilor și vizitatorilor o fereastră spre trecutul îndepărtat. Eforturile de conservare și valorificare a acestui sit arheologic contribuie la păstrarea memoriei unei perioade de maximă importanță pentru istoria regiunii.

Moștenirea romană la Drobeta continuă să fascineze prin amploarea și complexitatea realizărilor sale. Podul lui Traian, castrul roman și celelalte structuri arheologice sunt mărturii ale influenței durabile pe care Imperiul Roman a avut-o asupra regiunii și asupra istoriei universale a arhitecturii și a ingineriei.