Samarkand, oraşul lui Timur Lenk
Impunătorul oraş Samarkand nu este doar fosta capitală a imperiului temutului Timur Lenk, ci o adevărată oază, aflată în mijlocul continentului asiatic. În istoria sa de aproape trei milenii, oraşul a fost cucerit de către soldaţii lui Alexandru cel Mare, armata Califatului Arab şi hoardele mongole ale lui Ginghis Khan. De fiecare dată, după fiecare bătălie sângeroasă, după fiecare dezastru şi incediu, a renăscut, pentru a deveni înca o dată unul dintre cele mai importante oraşe ale marilor civilizaţii.
În antichitate, oraşul era cunoscut drept Marakand, capitala Sogdianiei, provincie a vechiului Imperiu Persan. Originea numelui este încă necunoscută, dar o posibilă interpretare ar fi aceea că Samareste numele unui cuceritor, iar prefixul kandînseamnă oraş, aşezare. Învăţaţi ai secolului al XI-lea susţin că etimologia numelui de Samarkand provine de lasemizkent, care se traduce prin populaţie bogată.
Frumosul oraş este vechi de peste 2700 de ani, prima menţiune oficială a sa fiind într-o cronică din anul 329 î.Hr. Însă, până atunci, în perioada în care Alexandru cel Mare a cucerit Samarkandul, oraşul era bine fortificat şi avea o populaţie bogată, acesta fiind un motiv pentru care se consideră că oraşul ar fi cu mult mai vechi de data menţionării numelui. De asemenea, un alt motiv ar fi acela că localizarea geografică, climatul favorabil şi sursa de apă îl făceau un loc perfect de trăit. O mare parte din cartea străveche a zoroastrismului a fost scrisă pe teritoriul vechii capitale.
Samarkandul este împărţit în trei mari secţiuni istorice. În partea nord-estică există ruinele oraşului antic Afrosiab, fondat în secolul al VII-lea î.Hr. şi distrus de către Ginghis Khan în secolul al XIII-lea. Săpăturile arheologice au scos la lumină vechea citadelă şi fortificaţiile, palatul conducătorului, construit în secolul al VII-lea şi care prezintă o valoroasă pictură murală. De asemenea, tot acolo au fost găsite ruinele unei mari moschei, construită între secolele al VIII-lea şi al XII-lea. În partea de sud a oraşului este complexul arhitectural şi oraşul medieval din epoca lui Timur Lenk, care a jucat un rol important în dezvoltarea oraşului, artei şi religiei. Oraşul păstrează importante dovezi istorice, de la împărţirea socială a lui, până la clădiri valoroase precum moschei sau case rezidenţiale. Locuinţele tradiţionale ale uzbekinstanilor au unul sau două etaje, şi sunt grupate în jurul unei grădini interioare, de asemenea au tavanele din lemn pictat şi pereţii frumos decoraţi. Contribuţia maeştrilor din epoca lui Timur Lenk în domeniu designului şi al construcţiilor arhitecturale a fost crucială pentru dezvoltarea, în general, a întregii arte şi arhitecuri islamice, exercitând un rol aparte în influenţarea întregii religii. Cea de a treia parte, cea vestică, este aria ce corespunde din secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, parte care a cărei dezvoltare a fost influenţată de stilul european şi cel rusesc. Oraşul modern se extinde în jurul zonelor istorice. Această arie reprezintă o continuitate a tradiţiei şi a calităţii, fapt care se reflectă în centre micuţe, mochei şi case.
Construite la o scală imensă, moscheele din Samarkand şi alte clădiri istorice stăpânesc noul oraş. De exemplu, moscheea Bibi Khanum, pe care Timur Lenk a construit-o după campania sa din India, din secolul al XIV-lea, avea în iniţial 450 de coloane de marmură şi a fost realizată cu ajutorul a aproximativ 100 de elefanţi.
Unul dintre cei mai longevivi conducători, Timur Lenk a murit în anul 1405, el fiind înmormântat în mausoleul Gur-Emir. Precum celebrul lider, locul său de veci este impunător, un exemplu al extravaganţei şi excesului:la construirea şi decorarea acestuia au fost folosite tone de aur şi cele mai mari pietre de jad din lume.
