Arhipelagul Seychelles – călător în Paradis

O călătorie în Seychelles poate părea pentru mulţi un vis frumos, însă inaccesibil, dar visele inaccesibile devin adesea cele mai dragi şi mai arzatoare.

Republica Seychelles este o țară insulară formată din 115 de insule din Oceanul Indian, la 1, 600 km est de Africa, în nordul insulei Madagascar, având cea mai mică populație dintre toate statele Africii. Drumul spre Seychelles cu două escale, traversând trei culturi (europeană, orientală şi cea africană), pare o călătorie spre Paradis. Plini de nerăbadare să descopere această insulă binecuvântată, puţinii turişti care coboară pe micul aeroport de pe insula Mahé, sunt de-a dreptul fascinaţi de frumuseţea nefirească a acestei locaţii încă de la primii paşi făcuţi pe acest tărâm.

Astfel, odată ajuns în Seychelles, ai senzaţia ca pătrunzi într-o altă lume, o lume mai bună, mai frumoasă şi mai armonioasă, iar dorinta de a explora Necunoscutul devine tot mai mare. În drumul de la aeroport spre hotelul sau vila unde eşti cazat, peisajul devine de-a dreptul edenic (este greu de crezut cum pe un metru pătrat pot exista zeci de specii de plante total diferite ca formă şi culoare), iar primele interacţiuni cu localnicii, te fac să crezi că acest loc dispune de toate atuurile necesare pentru a deveni o locaţie de vacanţa ideală.

Ce poate fi mai frumos ca un peisaj natural ce aminteşte adesea de sălbăticie, în care haosul pare să-şi fi găsit o armonie perfectă, în care fiecare lucru pare să fie la locul lui, în care simplitatea capătă o conotaţie aparte, iar bucuria de a trai devine singurul cod care-i uneşte pe turişti cu localnicii. Dragostea pentru natură, pentru simplitate şi mai ales mândria de a fi „seychellois” caracterizează cel mai bine mica populaţie a arhipelagului Seychelles, localizată în cea mai mare parte pe insula principală, Mahe.

Fiind o fostă colonie franceză, apoi britanică, localnicii creoli au împrumutat de la cei care i-au colonizat limba, religia, unele tradiţii, păstându-şi însă identitatea de popor african. Astfel, combinaţia între cultura şi civilizaţia europeană şi cea africană prinde cea mai frumoasă expresie fizică în populaţia autohtonă. Oameni calzi, prietenoşi, locuitorii statului Seychelles ştiu să iubescă şi să protejeze natura;totul se construieşte aici respectând măreţia naturii, marile lanţuri hoteliere gen Hilton, care oferă o cameră cu câteva mii de euro pe noapte nu amintesc deloc de lanţurile hoteliere din Europa, deoarece aici sunt înscrise perfect în peisajul natural, fără a-l altera.

Fascinantă în acest colţ de rai este simbioza dintre om şi natură, omul nu încearcă să domine natura, nu se lasă dominat de ea, ci traieşte într-o armonie perfectă cu aceasta. Este incredibil cât de multe avem de învăţat noi europenii de la locuitorii acestei insule în ceea ce priveşte protecţia mediului înconjurator, iar adesea respectul faţă de natură implică şi respectul faţă de celalalt, faţă de generaţiile viitoare, faţă de viaţă şi faţă de adevăratele valori. Aşadar, fuga de civilizaţie, agitaţie, poluare, vulgaritate şi comun îşi găseşte un răspuns în acest tărâm minunat aflat la capătul lumii, care aminteşte izbitor de mult de Paradis.

Frumoasele plaje cu nisipul alb şi fin ca făina, cu apa atât de limpede, încât de la mal se pot vedea peştii înnotând în mare, lipsa de aglomeraţie (cele mai multe plaje fiind pustii) şi sentimentul de linişte absolută sunt caracteristice Seychelles-ului. Mai mult decat atât, fiecare insulă din arhipelag are propria ei poveste:astfel, insula principală, Mahe, care adăposteşte cea mai mare parte a populaţiei Seychelles-ului (90% din populaţie), deţine un frumos parc national numit Morne Seychellois ce se întinde pe 3045ha, în care accesul turiştilor este destul de limitat, pentru că „natura trebuie preservată şi nu trebuie să fie distrusă de către turişti”, după cum ni se explică la tot pasul în Seychelles.

Capitala Victoria păstrează imaginea de fostă colonie britanică, iar această imagine este atât de autentică, încât senzaţia de întoarcere în timp este absolută. În ceea ce priveşte timpul, acesta pare că trece mult mai greu în acest loc binecuvântat, africanii considerând chiar că dacă noi europenii avem bani, ei au TIMP. Nimic nu poate fi mai relaxant, ca o călătorie prin jungla insulei Praslin (a doua insulă ca mărime a arhipelagului), unde creşte printre multe specii de palmieri şi celebrul fruct „coco de mer” (sau „fructul pasiunii”, cum mai este numit), simbol al Seychelles-ului, a cărui scoatere din ţară este interzisă fără ştampilă şi certificat. Jungla Vallee de Mai este considerată a fi locul original al Gradinii Edenului.

O altă insulă minunată a arhipelagului Seychelles este micuţa insulă La Digue de numai 26 km², unde circulaţia cu maşina este interzisă, putându-se circula numai cu bicicleta sau cu căruţa trasă de vaci (deoarece caii sunt lăsaţi în libertate, nefiind folosiţi la tracţiune). Insula La Digue este renumită pentru una din cele mai frumoase plaje din lume, plaja „Anse Source d'Argent”, reprezentând după cum îi spune şi numele, o adevărata sursă de bani pentru localnici.

Însă două insule sunt cu totul speciale în arhipelagul Seychelles:şi anume, insula Cousin, una din cele mai mici insule granitice din Seychelles ce adaposteste peste 300.000 de păsări, insula fiind un „rai” al păsărilor şi una din cele mai mari arii de conservare a faunei şi este sub tutela Consiliului Internaţional pentru Protejarea Păsărilor;şi insulele Aldabra, practic nepopulate, parte a patrimoniului mondial UNESCO încă din 1982 care pot fi vizitate doar pe parcursul zilei. Atolul Aldabra are cea mai mare populație de țestoase gigante din lume, ajungând la un număr de 100.000.

Cuvintele devin uneori de prisos, dar sentimentul de a fi măcar pentru câteva zile în această lume în care oamenii sunt veseli şi prietenoşi, unde natura şi-a dat „teza de doctorat” şi mai ales unde timpul pare ca stă în loc, devine doar o poveste iluzorie în viaţa noastră agitată, plină de griji şi de nepăsare. Intors din nou in “civilizaţie”, nostalgia acestui „paradis pierdut” pune stăpânire pe sufletul călătorului, însă garanţia ca un asemenea loc va fi conservat de către localnici pentru generaţiile următoare reprezintă o ultimă speranţă într-un ocean de resemnare.