„Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie”. Lansare de carte în cadrul Congresului Național al Istoricilor Români
Vineri, 11 septembrie, de la ora 14:00, în holul de marmură al Facultății de Istorie a Universității din București, are loc prima lansare a volumului „Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie”, de Metin Omer, publicat în colecția Corint Istorie Autori Români.
La eveniment vor participa Metin OMER, autorul cărții și cercetător la Institutul pentru Studii la Marea Neagră al Universității „Ovidius" din Constanța și la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române; lect. univ. dr. Daniela POPESCU - Facultatea de Istorie, Universitatea din București; CȘ I Daniel CAIN - director Institutul de Studii Sud-Est Europene din București al Academiei Române; și conf. univ. dr Daniel CITIRIGĂ - decan al Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice, Universitatea „Ovidius” din Constanța, informează un comunicat al Editurii Corint.
Cel mai important forum profesional dedicat cercetării istorice din spațiul românesc, Congresul Național al Istoricilor Români (CNIR), ediția a V-a, are loc între 9-12 septembrie la Facultatea de Istorie a Universității din București.
Organizat de Facultatea de Istorie a Universității din București sub egida Academiei Române și a Comitetului Național al Istoricilor din România, afiliat la International Committee of Historical Sciences (ICHS), CNIR 2026, are ca temă principală Istoriografia secolului XXI: Evoluții, provocări și oportunități.
Congresul Național al Istoricilor Români reunește peste 350 de istorici și cercetători din România, Republica Moldova și din străinătate în cele patru zile de mese rotunde, paneluri, lansări și expoziții.
Editura Corint, cu cele patru colecții de istorie, este partener al acestui eveniment important. Timp de două zile, joi și vineri (10 și 11 septembrie), va avea un stand în holul Facultății de Istorie din Bd. Elisabeta, nr. 4-12, București.
Prima istorie comună a turcilor și tătarilor din România scrisă chiar de unul dintre ei
În 1970, o insulă a dispărut de pe harta României. Avea bazar, cafenele, case cu grădini de trandafiri și o fabrică de țigări care scotea 13 mărci. Povestea insulei Ada-Kaleh este unul dintre capitolele acestei cărți. Nu este singurul care lipsește din manualele noastre.
Capitolul despre Ada-Kaleh este, probabil, cel mai spectaculos. Insula avea între 1 700 și 2 200 de metri lungime și a purtat, de-a lungul secolelor, numele Erythia, Continusa, Ada-i Kebir, Saan și Carolina.
700 de ani de istorie a României, povestiți pentru prima dată din interior
În România trăiesc, de aproape șapte secole, două comunități pe care le confundăm constant una cu cealaltă și pe amândouă cu o religie. Turcii și tătarii sunt astăzi minorități recunoscute individual de statul român, fiecare cu instituțiile ei, dar asta se întâmplă abia din anii 1990. Înainte, cele două comunități erau constant încadrate în aceeași categorie.
Autorul scrie despre comunitatea din care face parte. S-a născut la Medgidia, și-a luat doctoratul la Ankara și desfășoară activitate de cerectare la Constanța și la București. În acest sens, perspectiva sa este din interior, iar aparatul critic este cel al unui istoric. Din această dublă poziție se naște și tonul cărții: fără apologie, fără resentiment, fără exotism.
Prima explicație pe care o furnizează este una de vocabular. Turc, tătar și musulman sunt folosite, în vorbirea curentă și adesea în documente, ca și cum ar însemna același lucru. Nici pe departe. Tătarii din Dobrogea sunt, în majoritate covârșitoare, tătari din Crimeea, urmașii celor care au părăsit peninsula după anexarea acesteia din 1783 și mai ales după 1856.
Din 1878, când Dobrogea intră în componența României, începe un capitol pe care istoriografia l-a povestit rar și incomplet. România preia insula prin înțelegerile de la Trianon și Lausanne. Urmează un deceniu de prosperitate ciudată și scurtă. Pe 7 mai 1963, imamul Regep Ali le comunică locuitorilor decizia fatidică: insula va fi inundată. În 1967 încep lucrările la hidrocentrala de la Porțile de Fier, iar premierul turc Süleyman Demirel vine la București și facilitează emigrarea a aproximativ 600 de locuitori. În 1970, apa acoperă insula. Cei care aleg să rămână în România se stabilesc la Constanța, București și Drobeta-Turnu Severin.
Comunismul. Represiune și modelare identitară
Ultimul capitol este cel mai puțin tratat în istoriografia românească. Regimul comunist găsește cele două comunități într-o poziție de vulnerabilitate structurală. În primul rand, spațiile de referință culturală, istorică și afectivă ale celor două populații, Republica Turcia și Crimeea, deveniseră profund problematice pentru noua putere politică de la București. Până la sfârșitul anilor 1950, o discuție cu marinari turci în portul Constanța putea fi considerată act ostil față de stat. Locuitorii din Ada-Kaleh care se întorc din Turcia sunt percepuți de Securitate exclusiv prin grila infiltrării – căutarea unei locuințe sau schimbarea locului de muncă devin „pretexte operative", iar supravegherea se extinde asupra familiei, vecinilor și colegilor.
Despre autor
METIN OMER este cercetător la Institutul pentru Studii la Marea Neagră al Universității „Ovidius" din Constanța și la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. Doctor în Istorie al Universității „Hacettepe" din Ankara (2018), cu o teză despre emigrarea turcilor și tătarilor din România în Turcia, publicată în română și în turcă.
S-a născut la Medgidia. A publicat numeroase studii despre istoria comunității musulmane din România și despre relațiile româno-turce. A fost bursier al Colegiului Noua Europă în perioada 2023–2025. A tradus lucrări de istorie din română în turcă și din turcă în română.
Timp de mai mulți ani, a lucrat în arhive din România și din Turcia, cercetând presa interbelică turcă din Dobrogea și dosarele Securității, pentru a reconstitui istoria pe care o povestește în acest volum.
Mai multe pentru tine...
