Regina Maria în America: „Populația New York-ului mi-a făcut o primire magnifică”
Plecată la 2 octombrie 1926 din gara Sinaia, regina Maria, însoțită de principesa Ileana și principele Nicolae, a ajuns pe tărâm american la 18 octombrie, când vasul Leviathan a ancorat la New York.
Conform Arhivelor Naționale ale României, suverana României a fost întâmpinată cu fast, pe care avea să-l descrie cu emoție în jurnalul său:
„N-am avut deloc habar că New York-ul intenționa să-mi facă o primire oficială. Am fost primită cu toate onorurile militare și civile posibile, ca și cum aș fi fost un suveran domnitor. Au fost scoase toate trupele, la paradă, toată poliția călare, magnifică. Eu eram în fruntea lor, într-o mașină deschisă cu unul din domnii oficiali, și am mers, la pas, cu mașina deschisă pe extraordinarele străzi ale New York-ului despre care am auzit atât de multe, cu acei zgârie-nori inimaginabili, giganți, care se înălțau deasupra noastră. Trebuie să spun că ei sunt mult mai nobili decât credeam. Este în ei o măreție la care nu m-am așteptat. Toată circulația a fost oprită și populația New York-ului mi-a făcut o primire magnifică, o primire călduroasă.[…]
Marie - Marie. Mi-am auzit numele strigat de mii de voci și, potrivit obiceiurilor americane, lungi fâșii de hârtie și alte mici bucăți de hârtie au fost aruncate de la ferestrele clădirilor până când tot spațiul aerian a fost plin de bucățile albe ce fluturau ca și cum ar fi fost milioane de păsări mari și mici.
A fost ca într-un vis, greu de crezut, și eu în mijlocul a tot ceea ce se întâmpla, înaintând, înaintând încet, fiind obiectul unui imens interes și al unei mari simpatii.”
A doua zi, regina Maria și-a continuat vizita la Washington. În 19 octombrie, consemna în jurnal atât solemnitatea ceremoniilor, cât și diferențele dintre protocolul american și cel european:
„Marți, 19 octombrie 1926, Washington
[…] La ora 9 și 1/2 am plecat spre cimitirul Arlington unde se află mormântul soldatului necunoscut. […] Am depus o coroană pe mormânt, în timp ce mi-au fost acordate onoruri militare de către o companie de soldați. S-a cântat imnul românesc și s-a tras o salvă de tun ca salut regal. Până la cimitir, mașina mea a fost însoțită de o gardă de onoare din cavalerie, așa cum fusese și în noaptea trecută. Mi-au fost făcute toate onorurile, ca și cum aș fi fost un suveran domnitor. […]
Înapoi acasă să ne îmbrăcăm ca să facem vizita oficială președintelui și soției sale.
Ceremonia americană este aparte și președintele se comportă chiar mult mai regal decât o face un rege. De exemplu, nu-și primește el însuși oaspeții, ci vine după ce aceștia sunt acolo și pleacă primul, lăsându-i în seama casei sale militare. De fapt, noi n-am considera acest lucru ca fiind un mod politicos de a primi oaspeții, dar acesta este ceremonialul lor la care te conformezi strict.
Președintele (Coolidge John Calvin) este un om slab, reținut, cu o față ca de ceară, cunoscut pentru tăcerea lui. Ea este foarte volubilă și foarte prietenoasă. […]
Conversația a fost scurtă, dar cordială. […]
Ceremonia de la Casa Albă, care este o clădire nobilă, a fost într-un fel mai ciudată decât primul nostru contact.
Am fost introduși cu toată ceremonia și toate onorurile cuvenite unei regine, dar președintele și soția lui au venit după aceea, braț la braț, m-au primit pe mine precum și pe oaspeții săi și apoi din nou, a părăsit încăperea primul, cu soția sa, lăsându-mă pe mine în grija «suitelor» sale într-un mod în care desigur că un rege nu ar face-o cu o regină. La dineu, ei au stat pe scaune înalte diferite de cele ale noastre și au fost serviți primii.
Desigur că acest lucru este total diferit de protocolul nostru european și oamenilor mei nu le-a convenit, mai ales că președintele nu i-a băgat în seamă. Eu le-am spus însă: «Fiecare la el acasă se comportă după codul său. Mie mi s-au făcut toate onorurile potrivit concepțiilor lor, așa că sunt absolut mulțumită. Comportamentul lor nu se potrivește cu al nostru. Asta-i tot!».
[…] Totul foarte pompos și ceremonios și decorațiuni extraordinare.
M-am simțit bine chiar dacă uneori puțin amuzată de ceremoniile care mie mi se par ciudate. Însă tot ceea ce pot spune este că felul în care sunt primită este impresionant și mulțimea de pe străzi este nebună de fericire și entuziasm în momentul în care apar undeva.”
Expoziția „De la Atlantic la Pacific. Vizita reginei Maria în America”
Documentele păstrate la Arhivele Naționale ne oferă ocazia de a descoperi nu doar un episod important al diplomației românești și perspectiva personală a suveranei asupra unei lumi care o întâmpina cu admirație, ci și impactul pe care regina Maria l-a avut asupra americanilor de rând. Impresionați de personalitatea sa, mii de oameni i-au trimis scrisori, păstrate cu grijă de doamnele de onoare, Simona Lahovary și Irina Procopiu.
Arhivele Naționale ale României organizează marți, 20 octombrie 2026, de la ora 17:00, la sediul central al instituției, din Bulevardul Regina Elisabeta nr. 49, București, vernisajul expoziției „De la Atlantic la Pacific. Vizita reginei Maria în America”.
Foto sus: 18 octombrie 1929. Regina Maria împreună cu primarul New York-ului, James J. Walker (© Facebook / Arhivele Naționale ale României)
Mai multe pentru tine...
