O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu

Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.

În toamna aceluiași an se înscrie la Facultatea de Medicină din Cluj, refugiată la Sibiu. La data de 20 mai 1948 a fost declarat absolvent al acestei Facultăți, dar din cauza arestării n-a reușit să-și termine examenele anului șase și să-și dea doctoratul, scrie Memorialul Închisoarea Pitești, pe pagina de Facebook a instituției.

Nicolae Eșianu fost arestat de Securitatea din București și trimis la Securitatea din Cluj. Judecat, a fost condamnat la doi ani închisoare pentru delictul de „uneltire împotriva ordinii sociale” și la trei ani închisoare pentru delictul de „încercare de trecere frauduloasă a frontierei”. Transferat la Pitești, trece prin „fenomenul Pitești”, unde va fi torturat de Alexandru „Țanu” Popa.

Cinci zile și cinci nopți a fost obligat să stea în permanență în picioare sau în genunchi, fiind lovit în cap și abdomen. După cinci zile de supliciu, total epuizat și în pragul morții, este lăsat de „Țanu” să doarmă, cu amenințarea reluării „reeducării” în ziua următoare.

Zdrobit fizic, deprimat sufletește, conștient că nu va mai putea suporta torturile inimaginabile la care va fi supus din nou, s-a decis să-și pună capăt zilelor. După ce toți din celulă adormiseră, Eșianu și-a tăiat venele de la antrebrațul stâng cu lingura din inventarul închisorii pe care a ascuțit-o prin frecare de patul metalic. Dormeau în paturi suprapuse două câte două. Spre ziuă, studentul ce dormea în patul de jos a observat că era plin de sânge. I-a trezit și pe ceilalți occupanți ai camerei, adunându-se cu toții în jurul lui Nicolae Eșianu care, alb ca varul, nu mai putea vorbi.

Deși a condus acțiunea în camera în care a fost mutat până în luna aprilie, Popa „Țanu” nu și-a pierdut momentele de umanitate: când Nicolae Eșianu a încercat să se sinucidă, exasperat de amenințările permanente ale lui „Țanu”, și a fost scos în stare de inconștiență din celulă, a început să plângă și i-a șoptit: „De ce ai făcut, Eșene, asta?“, sărutându-l pe frunte. Eșianu a scăpat cu viață, iar ironia sorții a făcut ca el să fie unul din oamenii pe care Popa îi turna Securității în anii ’80.

După refacere, Eșianu a fost transferat pe rând în alte lagăre de detenție cu regim de exterminare: Poarta Albă, Midia, Năvodari și Onești. La Poarta Albă s-a îmbolnăvit de hepatită epidemică. A fost internat într-un salon în care erau îngrămădiți bolnavi cu hepatită epidemică, cu tuberculoză pulmonară activă, cu diferite alte infecții și chiar bolnavi neinfecțioși. Bolnavii erau internați târziu, astfel că mureau și câte douăzeci pe zi.

Din cauza tratamentului necorespunzător intră în comă hepatică și, fiind considerat mort, este aruncat într-o cameră peste o grămadă de alți morți ce urmau să fie îngropați într-o groapă comună. În cursul nopții își revine, iese printr-un geam și se duce la baraca unde fusese internat.

A fost eliberat din detenție la 25 iunie 1954. În 1955 își susține ultimele examene la Facultatea de Medicină din Cluj și își ia și doctoratul. În libertate îl va întâlni pe „Țanu” Popa, secretar al Societății Științelor Medicale din Sibiu. Deși se scurseseră ani, Eșianu a fost cuprins de emoții și frisoane. Ar fi putut să se răzbune, dar a considerat răzbunarea un act de degradare psihică ce nu-l putea accepta, considerându-l fără valoare umană. După o lungă și grea suferință, a decedat în 2001.

Află mai multe despre Fenomenul Pitești vizitând expoziția „Fenomenul Pitești. Adevărata față a comunismului în România”. Expoziția itinerantă este bilingvă (română/engleză) și prezintă cronologia Fenomenului Pitești, acțiunea violentă de la penitenciarul Pitești, obiecte originale din sistemul penitenciar comunist - mobilier de celulă, zeghe (uniforma deținuților) -, fișe matricole penale, cărți poștale trimise de deținuții politic familiilor și fotografii inedite. În plus, curatorii au pregătit o secțiune dedicată deținuților clujeni care au trecut prin Fenomenul Pitesti și o zonă unde vizitatorii pot împărtăși gândurile și impresiile lor.

Vernisajul va avea loc vineri, 24 mai, de la ora 15:00, la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Str. Constantin Daicoviciu nr. 2, Cluj-Napoca.