Cum îi tortura Ţurcanu pe deţinuţii de la Închisoarea Piteşti: „Am fost întins pe masă şi bătut cu ciomegele, trântit jos, lovit cu capul de mozaic, strangulat“
În arhivele CNSAS se găsesc peste 14.000 de pagini ce descriu anchetele şi torturile de la Închisoarea Piteşti dintre 1949 şi 1951, precum şi interogatoriile la care a fost supus torţionarul şef Eugen Ţurcanu şi în care povesteşte cum îi bătea pe deţinuţi. Timp de doi ani, la Închisoarea Piteşti s-a desfăşurat "Experimentul Piteşti", considerat a fi cel mai mare şi cel mai intensiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est.
Estimările totale referitoare la numărul celor care au suferit acest experiment sunt cuprinse între aproximativ 1.000 şi 5.000 de persoane. Sute de foşti deţinuţi au rămas cu traume psihice ori fizice pe viaţă. Marele Alexandr Soljeniţîn-laureat al Premiului Nobel-considera că experimentul de la Pitesti a fost „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”, iar istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, a considerat Fenomenul Piteşti „una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră”. Acum aproape doi ani, CNSAS a avut iniţiativa de a digitaliza şi publica integral pe site-ul propriu documentele privind fenomenul reeducării de la Piteşti. Principalele surse arhivistice care cartografiază fenomenul Piteşti şi extensiile sale sunt reprezentate, pe de o parte, de dosarul, constituind procesul intentat lotului Eugen Ţurcanu (10 noiembrie 1954), în urma căruia au fost condamnaţi 22 de deţinuţi, respectiv dosarul fond Penal nr. 1.126, compus din 10 volume, reprezentând procesul lui Tudor Sepeanu şi al celorlalţi şase ofiţeri implicaţi în atrocităţi (16 aprilie 1957).
Din deţinut a devenit informator şi apoi torţionar
Am consultat o parte dintre documentele publicate de CNSAS şi vă prezentăm în cele ce urmează mai multe fragmente din cadrul interogatoriilor la care a fost supus pe parcursul anului 1954 torţionarul şef de la Piteşti-Eugen Ţurcanu, fost student la Universitatea din Iaşi şi fost membru al Gărzii de Fier, pentru scurt timp şi membru al PCR. Vă prezentăm, de asemenea, şi mărturia teribilă a unui fost deţinut – Mihai Jianu. Toate atestă şi confirmă torturile şi chinurile teribile la care au fost supuşi mii de deţinuţi timp de aproape doi ani, din noiembrie 1949 şi până în august 1951.
Născut pe 8 iulie 1925 la Păltiniş, Ţurcanu a fost un deţinut politic, care a fost condamnat la moarte şi executat în decembrie 1954 pentru rolul său în fenomenul cunoscut sub denumirea Experimentul Piteşti. A fost condamnat iniţial pentru o perioadă de 7 ani la închisoare pentru nedenunţarea faptului că soţia sa era fiică de comandant legionar iar el, Ţurcanu, era membru PCR (PMR) şi, înainte de condamnare, fusese trimis de Statul comunist ca lucrător operativ la ambasada din Sofia. Perioada iniţială a detenţiei a fost petrecută de Ţurcanu la penitenciarul din Suceava. A fost transferat la închisoarea din Piteşti la 22 aprilie 1949 şi, odată ajuns acolo, a căutat să iasă la raportul directorului Dumitrescu, dar cu care nu a reuşit să vorbească decât la începutul lunii iunie, când acesta inspecta celulele. În urma discuţiilor cu acesta, Ţurcanu a fost recrutat ca informator al conducerii închisorii, beneficiind şi de un tratament mult mai favorabil decât cel aplicat deţinuţilor obişnuiţi, beneficiind de suplimente de mâncare, libertate de mişcare în interiorul penitenciarului etc.
În vara anului 1949 a identificat, cu ajutorul colaboratorilor săi, pe acei deţinuţi care constituiau vârfuri sau modele pentru ceilalţi, pe care administraţia i-a izolat într-o secţie separată. Întrebat la un interogatoriu din 9 iunie 1954 ce l-a determinat să insiste în luarea unei legături cu administraţia penitenciarului Piteşti, Ţurcanu a răspuns:”Am fost determinat să iau legătura cu administraţia penitenciarului Piteşti sau cu altă persoană oficială, din dorinţa mea de a lucra ca informator văzând că acolo se duce activitate legionară şi reacţionară şi care era necesar să fie cunoscută de cei în drept”.
„Bătaia se aplica într-un timp de circa 10 minute care se repeta dacăera nevoie”
Iatăce spune EugenŢurcanu în cadrul unui interogatoriu din iunie 1954 privind metodele de tortură:”Se foloseau beţe-cozi de mătură, bucăţi de scândurăde la pat, curele, apoi lovituri cu palme, pumnulşi piciorul aplicându-se în felul următor:la tălpi, pe fese, pe muşchii posteriori ai picioarelor, la palme, peste faţăcu palmeleşi cureaua, peste faţăşi în lingurică(sub stern), strânsul de beregatăcu mâna. Bătaia se aplica într-un timp de circa 10 minute care se repeta dacăera nevoie.
S-a mai folosit de asemeni:frecatul cimentului timp de la 1 la 2 ore, statul în picioare jumătatede zi, lovit cu capul de perete.” La un interogatoriu din 24 iunie 1954, Ţurcanu a recunoscut căel a fost torţionarulşef:”Acţiunea de ”demascare” din penitenciarul Piteşti a fost iniţiată, organizatăşi condusăde subsemnatul în rândul deţinuţilor în urma directivei date mie de către dl. Dumitrescu Alexandru (n. red.-directorul penitenciarului) de a scoate informaţii de afarăprin bătaie fărăca deţinuţii săcunoascăcăbătaiaşi scoaterea informaţiilor de afarăeste o chestiune a administraţiei penitenciarului.”
La un alt interogatoriu, Ţurcanu descrie liniştit chinurile la care a fost supus deţinutulŞerban Gheorghe, care în cele din urmăs-a sinucis:”La câteva zile dupăprima bătaie eu i-am dat un pumn la linguricăfiindcăîncercase să-şi taie venelede la mână;la 4-5 zile a luat o bătaie în felul următor:s-a format un cordon de deţinuţi în formăovalăpe o distanţăde 7 m lungimeşi 3 m lăţime, deţinuţi dintre care unii aveau în mânăcurelele de la pantaloni. În mijlocul acelui cordon făcut de deţinuţi, Şerban Ghe. Dezbrăcat în pielea goalăa fost pus săalerge prin lovituri de curele ce i se dădeau în cap de către cei ce formau cordonul. A alergat în acest fel circa 15 min. A doua zi, în timpul când a fost scos de la vizita medicală, s-a aruncat îngolul scărilor de la etajul I, iar ce s-a întâmplat cu el nu mai cunosc”.
