Expoziţie şi lansare de carte. ARHITECTURA ÎN ITALIA 1922-1945

Intrată prin prestanţa, valoarea culturală şi ştiinţifică a evenimentelor, în circuitul spaţiilor clujene în care, cu adevărat, se întîmplă ceva, Galeria CASA ARTELOR de pe B-dul Eroilor nr. 16 îşi consolidează poziţia de pol cultural flexibil, de agora, în care se nasc şi se dezbat idei, în care ARTELE îşi găsesc ambianţa privilegiată desfăşurării prin împărtăşire. Graţie disponibilităţii amfitrionului – arhitectul Ionel VITOC, preşedinte al Fundaţiei Culturale CARPATICA – prin găzduirea sistematică de conferinţe, dezbateri, expoziţii, concerte de cameră şi alte manifestări, CASA ARTELOR este, deja, o alternativă demnă de luat în seamă la lipsa sălilor de spectacol din oraş, un reper pe harta Clujului, care atrage, ca un magnet, un public interesat şi avizat.

Aşa s-a întîmplat şi la recentul vernisaj al expoziţiei intitulate ARHITECTURA ÎN ITALIA 1922-1945 şi la lansarea cărţii pe aceeaşi temă, prezentate de Prof. dr.arh. Sorin Vasilescu din Bucureşti – eveniment de mare impact, iniţiat de arh. Ionel Vitoc, ale cărui ecouri încă mai persistă şi despre care se mai vorbeşte la superlativ, organizat de Fundaţia Culturală CARPATICA Cluj-Napoca în parteneriat cu Institutul Italian de Cultură şi Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”, ambele din Bucureşti. Momentul inaugural a fost onorat cu prezenţa de Excelenţa Sa dl Rodolfo Amadeo, ataşat cultural al Ambasadei Italiei la Bucureşti, director al Institutului Italian de Cultură „Vito Grasso” din Capitală, care a salutat organizarea expoziţiei la Cluj-Napoca, precum şi iniţiativa gazdelor de a prezenta, în acest cadru, şi monumentala carte a profesorului bucureştean, care tratează acelaşi subiect.

A avea un conferenţiar de talia Prof. dr.arh. Sorin Vasilescu este, fără îndoială, un privilegiu, o ocazie rarissimă de a înţelege o artă şi un fenomen, istoria unui timp şi tendinţele pe care le-a generat:expunerea doctă, cu trimiteri către domenii conexe, cuprinderea transdisciplinară şi documentarea impresionantă argumentează cele afirmate de noi. Vorbitorul a abordat problematica şi elementele ce particularizează arhitectura italiană din perioada 1922-1945 făcînd referire la „particulara ei tradiţie a ordinii primordiale sobre, de clasicitate şi nu de clasicism”, care „poate fi considerată ca o majoră tentativă de a da formă la sensuri multiple, cu disonanţe şi contraste, expresie a aspiraţiei permanente spre o nouă unitate estetică, etică şi socială”. Conferinţa a purtat asistenţa într-o incursiune fascinantă prin arta şi arhitectura totalitară, apoi prin arhitectura Italiei fasciste, cu etapa futuristă, a raţionalismului italian, prin arhitectura promovată de cele două expoziţii de arhitectură raţională, a prezentat tendinţele vizibile în urbanismul perioadei analizate, arhitectura de interior, arredamento şi design, arhitectura colonială etc. Edificiile reprezentative pentru aceste tendinţe se regăsesc pe panourile din expoziţie.

Sorin Vasilescu – ARHITECTURA ITALIEI FASCISTE (Editura Fundaţiei Arhitext design, Bucureşti, 2011)

„Ar fi greu de găsit astăzi, în România, un autor mai avizat decît arhitectul Sorin Vasilescu, care să scrie despre arhitectura italiană din secolul XX. Profesionist de sobră ţinută şi de verticală atitudine – dovedită în teribila epocă a demolărilor de monumente din anii ‘80 – profesor de istoria arhitecturii moderne şi contemporane, legat de Italia prin familie şi prin meserie, a conferenţiat la Veneţia şi la Roma, a predat la Milano şi la Torino, afin spaţiului levantin unde a construit edificii laice şi religioase – în Libia, în Liban, şi în Ţara Sfîntă – Sorin Vasilescu ne prezintă astăzi un punct de vedere inteligent, cultivat şi nuanţat despre un capitol central şi original al culturii artistice din Europa interbelică:arhitectura Italiei fasciste” – notează în prefaţa volumului Acad. Răzvan Theodorescu. În paginile cărţii, autorul prezintă într-o formă sintetică, soarta arhitecturii interbelice italiene, poziţia sa fiind, mai degrabă, o reacţie la modul în care a fost interpretată şi judecată arta şi arhitectura interbelică italiană în primele decenii de după război, ca „îndepărtare de la conştiinţa colectivă şi ca maladie morală. Această interpretare poate că era îndreptăţită pentru generaţia care a cunoscut ororile Războiului”. Prin această carte, autorul încearcă o „abordare, cum spunea Tacitus, sine ira et studio a acestei perioade lăudabile şi criticabile a istoriei, care s-a legitimat prin perenitatea arhitecturii. Arhitectura este arta de a construi. Iar a construi, spunea Bardi, vrea să însemne (70). Un Mussolini al cărui fascism îşi găsea, cum spunea Croce, şi care, spre deosebire de Hitler şi Stalin, afirma clar:(71)”. Aşa s-au născut Muzeul Civilizaţiei Romane (1937-1942, foto 1), Palatul Civilizaţiei Italiene (Roma, 1937-1942, foto 2), Palazzo dei Ricevimenti e dei Congressi (Roma, 1937-1942, foto 3), ca să dăm doar cîteva exemple, ce pot fi văzute, alături de multe altele, în expoziţia de la Galeria CASA ARTELOR.

Într-adevăr, impresionantă această arhitectură, subsumată unei epoci şi unei istorii, care a lăsat semne de o forţă neegalată, de o frumuseţe austeră, stranie uneori, dar cît se poate de convingătoare, care dăinuie.

După conferinţă, mezzosoprana clujeană Lavinia Bocu a oferit un intermezzo muzical din repertoriul pop opera, cu piese ale unor compozitori italieni contemporani.

Potrivit programului anunţat, expoziţia mai rămîne deschisă pînă în 16 aprilie a.c., dar, urmînd zile de sărbătoare, vă recomandăm să ajungeţi să o vedeţi astăzi sau mîine, e mai sigur.

Sursa:http://www.ziarulfaclia.ro