Tributul scriitorilor în Marele Război: Ion Chiru-Nanov
Fiu de țărani, apoi mic funcționar în Capitală, Ion Chiru (născut la 7 ianuarie 1882, Nanov, jud. Teleorman) și-a adăugat la nume și denumirea localității natale; el trăiește în aerul patriotismului romantic și se înrolează voluntar pentru campania din 1916; destinul îi este mai puțin glorios: moare de tifos, în spitalul din Iași, la 22 iulie 1917 – avea 35 de ani.
Prozator, Ion Chiru-Nanov are o serie de teme predilecte: lumea aspră a țăranilor, tributari eresurilor, lumea insensibilă a micilor funcționari, precum și exoticul narațiunilor de călătorie. Critica este în general severă cu micul scriitor; Dicționarul General al Literaturii Române spune că scriitorul „apelează la teme bătătorite, cărora le dă cel mai adesea o turnură melodramatică”; E. Lovinescu îl încadrează, în Istoria... sa, la „sămănătorismul muntean”, sub semnul „interesului mărunt fotografic”, pentru că „reușește în povestiri mărunte” – marele critic dând astfel credit povestirilor citadine, inspirate din existența micilor birocrați.
Culoarea vocabularului.
Ion Chiru-Nanov își compune și recompune permanent culegerile sale de nuvele și schițe, trecând, după obiceiul vremii, un text într-un volum sau altul; culegeri precum cea din [1910], Păcate vechi. Nuvele și schițe (Editura Librăriei „Universala” Alcalay & Co, colecția „Biblioteca pentru Toți”, nr. 575, București, 96 p.) sau cea din 1914, Ochiul Dracului. Schițe și nuvele (Editura M.S. Niculescu, „Librăria Nouă”, București, 160 p.) ori miniantologia din 1916, Moara din Repezeanca. Nuvele (Editura Cultura românească, Colecția „Căminul”, Biblioteca Literară Științifică, București, 112 p.) probează acest lucru.
Chiar dacă nu fixează un subiect foarte bine (în nuvela ce dă titlul volumului Moara din Repezeanca: incestul), aglomerând date și întâmplări, farmecul lui Chiru-Nanov este dat, astăzi, de abundența vocabularului țărănesc (lexic specializat meșteșugăresc), de termeni regionali și populari ce colorează atmosfera. Notabilă este și cealaltă dimensiune tematică a operei sale de ficțiune: „Avizul”, din Ochiul Dracului, este un text despre lumea funcționarilor și birocrație, descrisă cu exactitate; uneori pictează și scene urbane din lumea vânzătorilor ambulanți – nou prilej pentru culoare și vocabular.
Cărţile de călătorie atrag după ele şi premii.
A doua dimensiune a operei sale este cea a cărților de călătorie, pe care le concepe în strânsă legătură cu imaginea, ilustrându-și drumurile cu diferite reproduceri de cărți poștale sau fotografii ce fixează subiectul; nu întâmpător, cele două cărți ale sale de călătorie au fost și singurele premiate din tot ce a scris Chiru-Nanov: Peste Dorna..., din 1912 (Editura revistei Flacăra, Tipografia Alfred Baer, București, 164 p.),) ia Premiul recent înființatei Societăți a Scriitorilor Români (1908), iar populara operă de compilație Pe Căile Profeților. Atunci și acum. Stambulul, Palestina, Valea Nilului din 1916 (Stabilimentul de arte grafice „Energiea”, București, 382 p., cu ilustrații alb-negru) ia Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române.
Expresie a patriotismului epocii, volumul Peste Dorna... se deschide cu călătoria spre Suceava și invocarea lui Ștefan cel Mare; fiecare loc este legat de o personalitate: la Agapia, Veronica Micle; la Târgu Neamț, Creangă; diferite informații istorice, din arealul medieval glorios, văzut din perspectivă romantică, refac atmosfera antebelică și așteptările publicului lui Chiru-Nanov. Pentru fiul de țărani teleormăneni ajuns la București o călătorie în Moldova are latura sa de exotism, pe care autorul o ilustrează cu 25 de reproduceri alb-negru: cetăți istorice, tablouri votive, peisaje pitorești. Dar un martor al epocii, criticul Ion Trivale, ce va cădea de asemenea pe front, îl caracterizează pe prozator într-un bilanț literar cu termenul neechivoc de „mediocritate”. Este o denumire pentru ceea ce este popular, apreciat de publicul larg, texte care cu siguranță nu intrau în accepția lui Ion Trivale.
Ultimul volum antum al lui Chiru-Nanov, Pe Căile Profeților. Atunci și acum. Stambulul, Palestina, Valea Nilului este și cel mai cunoscut; după cum arată dedicația de pe acest exemplar, volumul a apărut, de fapt, la sfârșitul lui 1915: „Lui Făgețel, cu dragoste, 23. XII. 1915” . Sfătos, autorul urmărește locurile sacre – pentru turistul romantic (Valea Nilului), dar și pentru creștinul ce putea porni în hagialâc. Palestina din titlul volumului este prilejul de a vizita și descrie Ierusalimul, cu Sfântul Mormânt, Golgota și toate templele și bisericile ridicate în locurile creștine sacre; câte o carte poștală de epocă ilustrează paginile sale, iar inserarea a câte unei mici anecdote, decupate din volumele anterioare de ficțiune, spune destul de mult despre arta literară a lui Chiru-Nanov, care își caută cu aviditate subiectele în ceea ce autorul vede, trăiește și experimentează.
