Mark Zuckerberg, creatorul Facebook, rețeaua cu 2 miliarde de utilizatori

Încă dinainte să apară vorbirea, strămoșii oamenilor moderni, precum australopitecii sau neanderthalienii, încercau să comunice și să-și transmită gândurile, nevoile sau sentimentele de iubire sau furie prin multe modalități, fie prin urlete, gemete, plescăit, clămpănitură sau grohăială, fie prin limbajul trupului. Vorbirea a evoluat și limbajul a devenit tot mai articulat. Câteodată, ca să memoreze fapte, amintiri, sarcini, evenimente sau dorințe, comunicau prin pictat pereții peșterilor în care au redat scene de vânătoare, fenomene naturale sau lăsau simplele amprente de palmele mâinilor ca să arate că "au fost acolo", să transmită generațiilor viitoare că au trăit în aceea peșteră.

Pe măsură ce specia umană a început să se extindă la nivel planetar, distanțele dintre oameni au devenit tot mai mari și trebuiau găsite noi modalități de comunicare, precum petroglifele, ideogramele și pictogramele simple, care erau lăsate în urmă pe tablete, obiecte sau structuri pentru ca alți oameni să le găsească, fie călătoreau cu ele pentru a le transmite mai departe. Până și tatuajele exprimau ceva, fiind tot o modalitate de comunicare prin limbajul estetic al trupului. Inclusiv trocul a fost un mijloc de comunicare.

În cele din urmă, prin apariția civilizației și sistematizarea comerțului și al producției agricole, a apărut scrierea cuneiformă de origine sumeriana, hieroglifele egiptene, alfabetul fenician, greci și apoi cel latin care domină lumea de azi. Inventarea hârtiei, apoi a tiparului, a facilitat sistemul poștal pre-industrial, iar vreme de mii de ani, oamenii comunicau la mare distanță prin scrisori. În cazuri de război sau crize se foloseau oglinzi folosindu-se de reflexia solară, fie semnale prin steaguri, tobe, trompete, instrumente muzicale și fum.

A apărut apoi telegraful care presupunea transmiterea automatizată a mesajelor la distanță și faxul , apoi telefonul în 1876 prin care pentru prima oară, un om putea asculta vocea altui om aflat la sute de km distanță și să vorbească cu el ca și cum ar fi față-n față. A apărut apoi radioul cu transmisiuni audio în direct de la distanță, apoi televizorul cu transmisiuni video prin care un om putea să vadă un alt om aflat la mii de km. Spre finalul secolului 20 au apărut telefoanele mobile și calculatoarele cu multiple modalități de comunicare audio-vizuală.

În 1969, savanții de la NASA au putut comunica prin transmisiuni audio-vizuale cu primii astronauți care pășeau pe Lună, cu o întârziere de 1,3 -2 secunde. La începutul secolului 21, aplicații și rețele de socializare aveau să apropie umanitatea și mai mult, precum Facebook care îți permite să comunici cu alți oameni prin mesagerie, conversații prin comentarii, telefon, poze sau transmisiune prin camera video.

Funcțiile de comunicare nu sunt deloc noi, tehnologia mesageriei instante fiind inventată nu de la Yahoo Messanger sau Skype, ci de la Talkomatic încoace din 1973 sau mIRC în 1995, iar videotelefonia și-a început debutul odată cu apariția QuickCam în 1994 . Conversația prin comentarii internaute era de pe vremea forumurilor și blogurilor. Oamenii puteau încărca poze pe internet și își puteau face prieteni noi pe SixDegrees, hi5 sau MySpace. Însă Facebook a înglobat toate funcțiile, devenind hegemonul rețelelor sociale, liderul suprem al erei telecomunicațiilor.

Mark Zuckerberg s-a născut pe 14 mai 1984 în White Plains, New York. Mama sa, Karen, era psihiatru, iar tatăl său, Edward Zuckerberg, era dentist. El mai avea trei surori, Randi, Donna și Arielle. Au crescut împreună în Dobbs Ferry, New York. Mark a fost educat după tradiția iudaică reformistă. A urmat studiile la liceul Ardsley, apoi la Academia Phillips Exeter, având rezultate excelente la matematică, astronomie și fizică.

Își petrecea vacanța de vară la Centrul Johns Hopkins pentru tinerii talentați și învățase să scrie în franceză, ebraică, latină și greaca antică. Mark a devenit pasionat după calculatoare și programare, tatăl său învățându-l limbajul de programare Atari BASIC și i-a angajat un tutore, dezvoltatorul David Newman, să-l instruiască. Edward Zuckerberg, dentist fiind, a creat și operat programul ZuckNet ce permitea calculatoarelor din locuința sa și din cabinetul stomatologic să comunice între ele. Era o versiune primitivă a mesageriei instante AOL.

Mark s-a mutat la cămin studențesc și s-a înscris la Harvard unde a studiat psihologia și știința calculatoarelor, devenind membru al grupului Alpha Epsilon Pi și al Casei Kirkland unde erau înscriși studenți de top. S-a afirmat ca fiind un geniu, dar și ca un tip îndrăzneț, încăpățânat și poznaș.

Aflat în camera sa de cămin, pe un laptop Apple, a scris un program numit CourseMatch prin care permitea utilizatorilor să-și selecteze deciziile și clasele bazate pe alegerile altor studenți și să-i ajute pentru a forma grupe de studiu. Apoi a creat programul Facemash prin care studenții își selectau partenerii după poze. Băieții încărcau două poze cu colegele atrăgătoare și programul făcea comparații, urmând să arate care colegă era cea mai frumoasă. Un astfel de program ar fi catalogat astăzi drept sexist, misogin și ofensator, dar atunci era o aplicație senzațională pentru studenții aniilor 2000. Conducerea colegiului Harvard a suspendat aplicația datorită reclamațiilor făcute de unii studenți privind folosirea pozelor fără acordul lor. Mark a fost amenințat cu exmatricularea și a fost judecat pentru încălcarea securității, violarea drepturilor de autor și violarea drepturilor individuale. Dar acuzațiile i-au fost retrase.

Zuckerberg nu s-a lăsat! S-a gândit să creeze un nou program care să servească drept unealtă pentru examenul final la cursul de istoria artei. A încărcat imagini cu picturi pe un website, cu secțiuni de comentarii, și le-a împărtășit colegilor săi.

Apoi, Mark s-a gândit să creeze un nou program inspirat după jurnalele și oracolele studențești, cu numele și pozele studenților din cămine.

Realizarea lui Zuckerberg atras atenția a trei seniori de la Harvard, gemenii Cameron și Tyler Winklevoss și partenerul lor de afaceri Divya Narendra. Aceștia i-au propus lui Zuckerberg să creeze o rețea socială numită HarvardConnection care să conțină datele exclusive ale studenților de la Harvard și să fie util pentru programarea întâlnirilor romantice, însă în realitate i-a păcălit. Zuckerberg și-a propus să extindă rețeaua la toate universitățile din Liga Ivy. S-a împrietenit cu colegul său Eduardo Saverin și împreună au ajuns la un acord să investească câte 1000 dolari fiecare pentru website. În colaborare cu colegii săi Eduardo Saverin, Andrew McCollum, Dustin Moskovitz și Chris Hughes, au scris codul pentru noul website prin C++ și PHP.

„TheFacebook”

Iar pe 4 februarie 2004 a lansat “thefacebook.com”. A devenit cel mai bun instrument pentru socializare și întâlniri romantice. Lansarea aplicației a avut un succes enorm, având 300 de utilizatori înregistrați, iar în 24 ore - între 1200-1500 de utilizatori înregistrați.

La șase zile după lansarea site-ului, cei trei seniori de la Harvard l-au acuzat pe Zuckerberg că i-a păcălit și l-au reclamat, Crimson Harvard debutând o investigație . L-au acuzat că le-a furat ideea, Zuckerberg întâmpinând astfel trei capete de acuzare. Aplicația continuă să aibă succes, ajungând ca și populația fără studii superioare să aibă acces la serviciul TheFacebook. Zuckerberg a promovat site-ul cu ajutorul lui Saverin pe partea financiară, Moskowitz care era programator, McCollum care era grafician, și Hughes. În martie 2004, The Facebook s-a extins și la Stanford, Columbia și Yale, precum și în toate școlile din Boston și universitățile din Liga Ivy.S-a răspândit ulterior și în universitățile din Canada.

Saverin și Zuckerberg s-au întâlnit cu co-fondatorul aplicației Napster (un serviciu online de distribuire melodii, ulterior acuzat de piraterie), Sean Parker, un vizionar ce l-a fermecat pe Zuckerberg să-și urmeze tința de a câștiga “1 miliard de dolari” . La sugestia lui Parker, Zuckerberg și-a mutat compania la Palo Alto, în timp ce Saverin a rămas în New York să lucreze pe dezvoltarea afacerii. Cei doi au ajuns la un acord să investească fiecare câte 18 000 dolari.

Parker i-a propus apoi lui Zuckerberg să extindă Facebook pe două continente și l-a invitat la el acasă să-i folosească locuința ca sediu de companie. Denumirea serviciului a fost schimbată în “Facebook.com” . Ulterior, la o petrecere, Parker a fost arestat de poliție pentru posesie și consum de cocaină, dar a scăpat de condamnar și cu toate că a demisionat de la conducerea serviciului Facebook, a rămas un personaj cheie în dezvoltarea acestuia.

Mai târziu a investit în Spotify. Zuckerberg l-a dat în judecată pe Saverin pentru că acordul de cumpărare a acțiunilor pe care Saverin l-a semnat în octombrie 2005 nu era valabil. Saverin l-a dat i el în judecată pe Zuckerberg pentru că i-a cheltuit banii pe distracții de-a lungul verii. Până la urmă, în 2009, cei doi au ajuns la o înțelegere în afara procesului juridic. Termenii de înțelegere nu sunt cunoscuți nici în ziua de azi, cert e că Saverin este un mare antreprenor brazilian cu o avere de 11 miliarde de dolari în prezent și a deținut 53 de milioane de acțiuni la Facebook în 2012.

Nu avea să fie ultimul proces pentru Mark Zuckerberg. În 2010, un proprietar de combustibil pentru peleți de lemn, Paul Ceglia, l-a dat în judecată pe Mark Zuckerberg și a pretins 84% din acțiunile companiei și despăgubiri fiindcă ar fi încheiat un contract cu Zuckerberg în 2003 pentru 1000 dolari. Povestea lui s-a dovedit o păcăleală și în 2012 a fost arestat pentru acuzații false și calomnioase. Guvernul israelian l-a acuzat pe Zuckerberg că e vinovat pentru atentatele teroriste comise de palestinieni asupra israelienilor fiindcă nu blochează utilizatorii care fac propagandă și instigă la violență împotriva Israelului. În 2017, însuși Mark Zuckerberg a dat în judecată sute de proprietari din Hawaii pentru că terenurile lor se intersectează cu proprietatea de 2,8 km pătrați cumpărată de el, dar când a aflat că legislația din Hawaii e diferită de celelalte 49 de state, a retras plângerea.

În mai 2005, Accel Partners au investit 12,7 milioane de dolari în Facebook. În octombrie 2005, Facebook a devenit accesibil și în marile universități că Oxford și Cambridge din Regatul Unit al Marii Britanii.

În decembrie 2005, Facebook avea 6 milioane de utilizatori înregistrați. A început să se asocieze cu Apple Inc. și Microsoft.

Începând de pe 26 septembrie 2006, Facebook a devenit accesibil tuturor oamenilor ca serviciu gratuit.

Avea funcția de încărcare și descărcare poze și creare albume foto, adăugare sau eliminare prieteni din listă, ignorare persoane, actuaizare profil, publicarea datelor despre anul de naștere, rezidență, studii, carieră și relațiile sentimentale, funcția de comentarii la postări și poze, funcția de News Feed care genera actualizarea profilului oricărui utilizator sau activitățile desfășurate. Ulterior, a primit și funcția de mesagerie, în 2011 fiind lansată funcția Facebook Messenger . Din 2007 Facebook a început să ofere suport și să fie accesibil pentru telefoane mobile. Iar Mark a devenit cel mai tânăr miliardar la vârstă de 23 ani.

Pe 9 februarie 2009, Facebook a lansat cea mai celebra funcție a să, butonul de LIKE pentru poze și comentarii.

În 2012, când Mark Zuckerberg s-a căsătorit cu Priscila Chan, Facebook a achiziționat Instagram (serviciu de distribuire și încărcare poze și rețea socială creată în 2010 de către Kevin Systrom și Mike Krieger) cu 1 miliard de dolari. În 2013 a achiziționat compania israeliană Onavo de mobile web analytics. Iar în 2014 a cumpărat WhatsApp (aplicație de mesagerie pentru telefonie mobilă creată în 2009 de Brian Acton și Jan Koum) cu 19 miliarde de dolari, precum și Oculus VR cu 2,3 miliarde de dolari, lansând primii ochelari VR în 2016.

Facebook a fost acuzat și investigat pentru monopol de autoritățile federale

De asemenea, a fost criticat și sancționat pentru încălcarea confidențialității datelor, violarea intimității, permiterea utilizatorilor răuvoitori de a-și face conturi cu identități false și de a comite acte de trolling, rasism, misoginism, homofobie, defăimare, hărțuire, antisemitism, minarea datelor, piraterie, spam, stalking -urmărirea profilelor altor persoane, fraudă, șantaj, înșelătorie, pedofilie, instigare la violență, mafie, provocări sinucigașe, limbaj de instigare la ură, propagare de știri false, unele inofensive, altele chiar cu caracter periculos (de la teorii precum “Pământul Plat” și falsificarea aselenizarii până la negarea schimbărilor climatice și mișcarea anti-vaccin), dezinformări, panicarea populației cu știri apocaliptice cu ocazia fenomenului “Apocalipsa Maiașă din 2012”, propagandă de natură naționalistă, neonazistă, comunistă sau religioasă și certuri virtuale, și pentru că a fost ușor vulnerabil în ce privește plănuirea atentatelor teroriste, atacurilor cibernetice, breșelor de securitate, furtului de informații și de identitate, încălcării drepturilor de autor.

A fost și criticat pentru măsurile de securitate exagerate precum cererea obligatorie a numărului de telefon și pozei de profil pentru înregistrare, pentru cenzura exagerată și pedepsirea utilizatorilor prin blocarea conturilor în mod nejustificat, cum s-a întâmplat în cazul cenzurarii opozanților kurzi sau a militanților pentru mișcarea independenței Kashmir. Mulți cercetători și psihologi au declarat că Facebook produce dependență, dar și alte efecte nocive utilizatorilor, de la invidia față de alți utilizatori mai realizați, mai bogați și mai atrăgători, stresul de a fi că ceilalți, până la frustrare, depresie și sinucidere din cauza eșecurilor pe plan financiar, social și sentimental, dar și din cauza abuzurilor. Multe persoane, chiar și minori, s-au sinucis, transmițând filmarea pe Facebook.

Guvernele și parlamentele din toată lumea au început să ia în serios platforma de socializare și să o trateze aidoma spațiului public chiar dacă este virtual, și chiar să sancționeze cu asprime infracțiunile cibernetice.

Facebook de multe ori a făcut pe placul regimurilor dictatoriale ca cel din Pakistan și s-a conformat să interzică blasfemia sau luarea în derâdere a simbolurilor religioase. Facebook a mai fost acuzat și de fraudă privind “butonul” de like, căci unii utilizatori ajung să facă conturi multiple și să câștige fraudulos concursuri cu premii. Facebook este încă restricționat sau interzis în țări că China, Coreea de Nord, Siria, Iran și India. China a interzis Facebook în 2009 din cauza că mulți adepți ai unei mișcări separatiste de independență al Turkestanului de Est foloseau serviciul ca să comunice și să transmită mai departe informații. Mark încă depune eforturi serioase ca Facebook să devină accesat și în China . Facebook a mai fost interzis și în Egipt în 2011 după izbucnirea Primăverii Arabe.

Rusia a cenzurat paginile de pe Facebook care aduceau susținere opozanților lui Putin. Până și Franța, Germania și Regatul Unit au impus măsuri de cenzură privind comentariile anti-semite, rasiste sau orice făcea instigare la ură și violență, provoca dezinformare, mai ales în Regatul Unit unde au fost cenzurați activiști socialiști și naționaliști extremiști, fiind chiar arestați. Austria a blocat utilizatorii care neagă Holocaustul. În Turcia, regimul lui Erdogan a blocat accesul la Facebook de multe ori în cazuri de proteste sau intervenții militare.

Până și pozele cu alăptarea copiilor la sân sau cenzurarea cuvântului “muscal” au fost cazuri de controversă pentru Facebook.

În 2018, după scandalul privind datele dintre Facebook și Cambridge Analytica (o firmă britanică de consultanță politică) care a colectat datele a 50 milioane de utilizatori fără acordul lor pentru propaganda politică manifestată în alegerile pentru referendumul de ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Facebook a fost acuzat că a permis propagandiștilor și trollilor ruși să facă propagandă politicienilor populiști și naționaliști ca Donald Trump, dar și pentru dezinformări și manipulare, ceea ce a dus la îngrijorare mare privind fenomenul “fake news”. Cetățeni ruși de la Internet Research Agency din Sankt Petersburg au fost puși sub acuzare pentru că au interferat cu alegerile prezidențiale din SUA din anul 2016, favorizându-l pe Donald Trump, făcându-i propagandă politică și dictatorului rus Vladimir Putin prin conturi false pe Facebook.

În aprilie 2018, Mark Zuckerberg a fost chemat în fața Congresului pentru a fi audiat. Acesta și-a recunoscut greșeală și s-a declarat răspunzător că nu a putut să prevină instigările la ură, dezinformarile, știrile false și furtul de date private. Din mai 2018, Uniunea Europeană a adoptat regulamentul general pentru protecția datelor (GDPR). Dacă în toamna 2017 a primit o amendă record de 110 miliarde de euro de la UE pentru informații înșelătoare privind fuziunea cu WhatsApp din 2014, în 2019 a primit o amendă de numai 580 000 euro după scandalul cu Cambridge Analytica.

Mark Zuckerberg are în prezent o avere de 54,7 miliarde de dolari. Platforma de socializare Facebook, deși a trecut prin nenumărate obstacole, procese, scandaluri și controverse, este acum cea mai mare rețea de socializare din lume. Are funcții de mesagerie, telefonie și transmisiuni audio-video la mare distanță, reușind să unească 2 miliarde de utilizatori de pe toată planeta. A devenit și o sursă de afacere și educație. Are competitori precum VKontakte, platforma de socializare rusească, și Qzone, platforma de socializare chinezească. Compania care găzduiește rețeaua de socializare, Facebook Inc., are venituri de peste 70 miliarde de dolari și peste 44 900 de angajați.

Și gândiți-va că această afacere globală de succes a pornit dintr-o cameră de cămin studențesc.