Genghis Han, născut cu un cheag de sânge în mână
În apropierea actualei capitale a Mongoliei, Ulaan Bator, se năştea, la jumătatea secolului al XII-lea, în familia lui Yesughei, conducătorul subclanului kyiat, Temugin, cel care avea să fie cunoscut lumii întregi sub denumirea de Genghis Han. Născut cu un cheag de sânge în mână, semn al predestinării sale de mare conducător, Temugin vine dintr-o familie ale cărei începuturi sunt învăluite în legendă.
„Istoria secretă a mongolilor“, cea mai veche operă literară în limba mongolă, povesteşte cum Bodonciar, străbunul viitorului han, se născuse în urma unei concepţii divine. Într-una dintre variantele legendei, mama lui Bodonciar, văduvă fiind, naşte trei fii concepuţi cu un spirit celest.
Mai interesantă se dovedeşte varianta în care străbuna lui Temugin mărturiseşte soţului său că dintr-o rază de soare s-a întrupat un tânăr blond, cu ochii deschişi la culoare, care i-a atins sânul, lăsând-o imediat însărcinată (este greu de evitat o comparaţie cu relatarea biblică a Bunei Vestiri). O a treia legendă limitează originile şi legăturile cu divinitatea ale lui Temugin la un strămoş mongol luptător în solda împăratului Chinei şi care, în timpul unui ospăţ, beat fiind, a încălcat cele mai elementare reguli de etichetă ale Curţii imperiale, trăgându-l de barbă pe Fiul Cerului.
Anul 1206 îi aduce lui Temugin titlul sub care va rămâne cunoscut în istorie:Genghis Han. Unind sub conducerea sa triburile merkiţilor, naimanilor, keraiţilor, mongolilor, uigurilor şi tătarilor, Temugin primeşte titlul Gengis Han (până în prezent, cercetătorii neajungând la un consens cu privire la sensul acestui atribut) la marele Kurultai al şefilor de trib mongoli.
În vârstă de aproximativ 40 de ani, Genghis Han porneşte seria campaniilor militare care vor duce la crearea efemerului său imperiu. Între 1207 şi 1227, până la moartea sa, Genghis Han cucereşte, pe rând, nord-vestul Chinei şi o parte din Tibet, teritoriul uigurilor, nordul Chinei, hanatul Kara-Kitailor, imperiul Khwarezmid şi teritoriul tanguţilor.
Succesul lui Genghis Han s-a datorat calităţilor sale de militar, dar şi înţelepciunii sale politice. Sunt bine cunoscute atrocităţile sale faţă de unele popoare (spre exemplu, exterminarea tătarilor), dar nu aceasta a fost constanta acţiunilor sale.Genghis Han a consolidat armata, a organizat-o în formaţiuni şi a promovat, la fel ca în toate celelalte domenii, meritocraţia. A fost cel ce a trecut societatea mongolă de la stadiul organizării gentilice la feudalism, cu evidente particularităţi determinate de specificul societăţii mongole. A alcătuit primul cod de legi al Mongoliei, „Yasa“. Genghis Han este din nou considerat părintele naţiunii mongole, după ce perioada comunistă îl plasase într-un con de umbră.
Dezvelirea unei statui a hanului cu ocazia a 800 de ani de la naşterea acestuia a atras critici dure din partea Uniunii Sovietice, soldându-se cu demisia unuia dintre secretarii Comitetului Central al Partidului Revoluţionar Mongol.
