Generalul Ioan Emanoil Florescu, fondatorul și orânduitorul Armatei Române jpeg

Generalul Ioan Emanoil Florescu, fondatorul și orânduitorul Armatei Române

­čôü Biografii
Autor: Ion Florescu

Copiii ag─âi Iordache Florescu, Dumitru, Costache ╚Öi Luxi╚Ťa, au ├«mbr─â╚Ťi╚Öat cu entuziasm idealurile Revolu╚Ťiei de la 1848, care a fost pl─ânuit─â chiar ├«n locuin╚Ťa lor din Bucure╚Öti. Luxi╚Ťa a devenit iubita ╚Öi confidenta lui Nicolae B─âlcescu, ├«n timp ce cei doi fra╚Ťi ai ei au participat activ la revolu╚Ťie. To╚Ťi trei aveau s─â sufere ├«n exil dup─â ce revolu╚Ťia a fost reprimat─â, iar Costache avea s─â ├«ndure mul╚Ťi ani de prizonierat greu ├«n Rusia. ├Äns─â nu to╚Ťi membrii familiei au ├«mp─ârt─â╚Öit zelul revolu╚Ťionar. Unul dintre ei a fost pus ├«ntr-o situa╚Ťie dificil─â, chiar dac─â ├«mp─ârt─â╚Öea aspira╚Ťiile na╚Ťionale ale revolu╚Ťionarilor, ca militar trebuia s─â-╚Öi respecte jur─âm├óntul de supunere depus fa╚Ť─â de domnitorul Gheorghe Bibescu, aflat ├«n func╚Ťie, a c─ârui ginere ╚Öi era. 

Ioan Emanoil Florescu era v─âr cu Dumitru, Costache ╚Öi Luxi╚Ťa, tat─âl lui, Manolache, fiind fratele lui Iordache. Iordache ╚Öi Manolache, fiii Marelui Vornic Ioni╚Ť─â Florescu (1742-1801), se refugiaser─â ├«n Transilvania dup─â e╚Öecul revolu╚Ťiilor lui Tudor Vladimirescu ╚Öi al Philiki Hetairia (Eteria) din 1821. 

Ioan Emanoil s-a n─âscut ├«n 1819, cu pu╚Ťin timp ├«naintea acestei perioade de exil, iar la ├«ntoarcerea familiei ├«n Valahia, a studiat la cunoscuta ╚ścoal─â Sf├óntul Sava, care avea s─â cultive sentimentul na╚Ťional rom├ónesc la mul╚Ťi tineri boieri. La Sf. Sava, Ioan Emanoil a excelat la matematic─â ╚Öi ╚Ötiin╚Ťe, dar a dezvoltat ╚Öi un interes profund pentru literatur─â. ╚śi-a ├«ncercat ╚Öi talentul de actor ├«n mai multe piese rom├óne╚Öti ╚Öi fran╚Ťuze╚Öti ╚Öi a tradus ├«n rom├ón─â c├óteva opere literare din francez─â, limb─â pe care o vorbea la perfec╚Ťie ├«nc─â de la o v├órst─â fraged─â. 

Primii ani ai vie╚Ťii lui Ioan Florescu au coincis cu progrese importante ├«n rena╚Öterea armatei valahe. De╚Öi ╚Ťara avea propria sa armat─â ÔÇô Oastea Mic─â ╚Öi Oastea Mare ÔÇô ├«nc─â de la fondarea statului, ├«n secolul al XIII-lea, aceasta ajunsese nimic mai mult dec├ót paza personal─â a domnului, format─â mai mult din mercenari greci, s├órbi ╚Öi albanezi, ├«n perioada epocii fanariote. Abia dup─â sf├ór╚Öitul epocii fanariote, cu prec─âdere ├«n timpul Regulamentelor Organice din vremea lui Kiseleff, ideea ├«nfiin╚Ť─ârii armatelor na╚Ťionale ├«n Valahia ╚Öi Muntenia a fost transpus─â ├«n lege. ├Äns─â potrivit articolul 5 al Conven╚Ťiei de la Adrianopol din 1829, armata urma s─â fie limitat─â la un num─âr strict de solda╚Ťi care s─â asigure func╚Ťionarea sta╚Ťiei de carantin─â, s─â p─âzeasc─â siguran╚Ťa grani╚Ťelor, s─â p─âstreze ordinea ├«n ora╚Öe ╚Öi sate ╚Öi s─â respecte legile ╚Öi regulamentele. ├Än alte cuvinte, ocupan╚Ťii ru╚Öi nici nu concepeau posibilitatea ca Principatele s─â aib─â o for╚Ť─â de lupt─â ├«n sensul modern al cuv├óntului, ci mai degrab─â priveau aceast─â armat─â drept o for╚Ť─â poli╚Ťieneasc─â ├«ns─ârcinat─â cu ap─ârarea ╚Ť─ârii ├«mpotriva banditismului ╚Öi cu impunerea la grani╚Ť─â a condi╚Ťiilor stricte de carantin─â, necesare prevenirii r─âsp├óndirii holerei dinspre provinciile otomane vecine.

Armata na╚Ťional─â, un deziderat al patrio╚Ťilor rom├óni din secolul XIX

├Äns─â rom├ónii nu au abandonat niciodat─â ideea recre─ârii unei armate terioriale adev─ârate. Cei doi mari revolu╚Ťionari Tudor Vladimirescu ╚Öi Nicolae B─âlcescu au c─âutat inspira╚Ťie ├«n realiz─ârile lui Mihai Viteazul, ╚Öi au devenit obseda╚Ťi de necesitatea unei armate ├«n sprijinirea ╚Ťelurilor revolu╚Ťionare. E adev─ârat, domnitorii din prima jum─âtate a secolului al XIX-lea numi╚Ťi cu sprijin rusesc ÔÇô precum Alexandru Ghica (1834-42), Gheorghe Bibescu (1842-48) ╚Öi Barbu ╚śtirbey (1849-53) ├«n Valahia, Mihai Sturdza (1834-1849) ╚Öi Grigore Ghica (1854-56) ├«n Moldova ÔÇô c─âutaser─â ╚Öi ei s─â militarizeze, ├«n secret, armatele locale, ├«n termeni de organizare, preg─âtire, num─âr de recru╚Ťi ╚Öi scopuri strategice. Asta a dus la formarea mili╚Ťiilor na╚Ťionale, formate din 4.700 de b─ârba╚Ťi ├«n Valahia ╚Öi 1.554 ├«n Moldova, cu ofi╚Ťeri numi╚Ťi de domnitor exclusiv dintre boieri. De asemenea, un Consiliu al Armatei func╚Ťiona deja pe l├óng─â domn din 1849.

2 339 jpg jpeg

Aceste progrese aveau s─â fie cruciale pentru Ioan Emanoil Florescu. ├Än 1833, pe c├ónd avea doar 14 ani, s-a ├«nscris cu entuziasm ├«n armata valah─â ce fusese re├«nfiin╚Ťat─â cu doi ani ├«nainte, ╚Öi a primit gradul ofi╚Ťeresc de iuncher (din germ. Junker ÔÇô n.r.). Doi ani mai t├órziu, bunica lui, Alexandrina, sora domnului Alexandru Ghica, se afla la o recep╚Ťie la palatul domnesc atunci c├ónd ╚Öi-a observat nepotul f─âc├ónd de gard─â la palat ├«ntr-o noapte de iarn─â. L-a invitat ├«n─âuntru, unde i-a f─âcut cuno╚Ötin╚Ť─â cu fiica viitorului domn Gheorghe Bibescu, cu care avea s─â se c─âs─âtoreasc─â. La 16 ani, domnul Ghica l-a promovat ╚Öi l-a trimis la studii la Paris, asta ├«n pofida presiunilor Rusiei de a-i trimite pe ofi╚Ťerii rom├óni s─â ├«nve╚Ťe arta militar─â la Petersburg sau m─âcar la Berlin, Fran╚Ťa fiind considerat─â periculos de liberal─â. Ioan Florescu a studiat la prestigioasa ├ëcole Louis le Grand din Paris, apoi ├«nc─â patru ani la academia militar─â Saint Cyr. Ulterior s-a ├«nrolat ├«n armata francez─â, unde a fost promovat la rangul de locotenent ├«n 1838, rang p─âstrat p├ón─â la ├«ntoarcerea la Bucure╚Öti din 1842. 

P├ón─â c├ónd a revenit ├«n Valahia, principalele interese ale lui Ioan Florescu erau fost deja trasate:armata, literatura ╚Öi educa╚Ťia. ├Än 1834, el produsese al─âturi de colegi o pies─â de teatru progresist─â scris─â de Florian, intitulat─â ÔÇ×Gemenii din BergamÔÇŁ, iar ├«n 1845 a devenit membru al Societ─â╚Ťii Literare Rom├óne. ├Än 1842, bunica sa, Alexandrina Ghica, i-a d─âruit o vil─â aflat─â pe Podul Mogo╚Öoaiei (ast─âzi Calea Victoriei), loc pe care ├«l va folosi drept centru al activit─â╚Ťilor sale culturale p├ón─â ├«n 1850.

Totodat─â, Florescu era foarte interesat de educa╚Ťia tinerilor ofi╚Ťeri de armat─â ╚Öi a ├«nceput s─â traduc─â tratate militare fran╚Ťuze╚Öti pentru a le pune la dispozi╚Ťia colegilor s─âi. ├Än 1847, la v├órsta de 28 de ani, a fost numit membru al unei noi comisii ├«ns─ârcinate cu ├«nfiin╚Ťarea unei ╚Öcoli de ofi╚Ťeri. ├Äns─â, de╚Öi avea opinii progresiste asupra educa╚Ťiei ╚Öi literaturii, fiind ├«n acela╚Öi timp un na╚Ťionalist hot─âr├ót, Florescu nu a ├«mbr─â╚Ťi╚Öat pozi╚Ťiile radicale cu privire la modificarea ordinii sociale ale unora dintre revolu╚Ťionarii din 1848, incluz├ónd ╚Öi pe membrii ceva mai liberali ai propriei familii. Dimpotriv─â, filosofia sa fundamental─â avea la baz─â pruden╚Ťa, reforma gradual─â ╚Öi disciplina militar─â. Faptul c─â nu s-a bucurat de ├«ncrederea revolu╚Ťionarilor pa╚Öopti╚Öti este dovedit de o scrisoare trimis─â de Dumitru Br─âtianu fratelui s─âu Ion, ├«n care ├«l avertizeaz─â pe acesta s─â nu se confeseze lui Florescu pentru c─â nu era ÔÇ×de-al nostruÔÇŁ.

Ioan Emanoil Florescu și evenimentele din 1848

1842 a fost ╚Öi anul ├«n care domnul Gheorghe Bibescu i-a luat locul lui Gheorghe Ghica pe tronul valah, dup─â o alegere ├«n care l-a ├«nvins at├ót pe tat─âl lui Ioan, Manolache Florescu, c├ót ╚Öi pe unchiul s─âu, Iordache. Ioan Florescu a devenit consilierul militar al domnului, pe care l-a ├«nso╚Ťit la Constantinopol pentru investirea sa oficial─â. Cu aceast─â ocazie, el a adus ├«napoi la Bucure╚Öti trei tunuri oferite de sultan armatei rom├óne, marc├ónd prin aceasta ├«nceputurile for╚Ťei de artilerie din Rom├ónia. Doi ani mai t├órziu, Ioan Florescu s-a c─âs─âtorit cu fiica domnitorului Bibescu, Ecaterina. ├Än 1846 a devenit maior, iar din 1848, colonel ╚Öi guvernator al penitenciarelor din ╚Üara Rom├óneasc─â. 

Evenimentele revolu╚Ťionare din 1848 l-au pus pe Florescu ├«ntr-o situa╚Ťie extrem de dificil─â. Simpatiza cu unele dintre ideile progresiste ale revolu╚Ťionarilor, mai ales cu aspira╚Ťiile lor na╚Ťionale, ├«ns─â ca militar (╚Öi ginere al domnitorului), sim╚Ťea c─â nu-╚Öi poate ├«nc─âlca jur─âm├óntul depus ├«n fa╚Ťa lui Bibescu. Prin urmare, nu numai c─â n-a luat parte la evenimentele revolu╚Ťionare, dar l-a ╚Öi rugat pe generalul rus Duhamel s─â conduc─â o comisie pentru pedepsirea acelor ofi╚Ťeri care-╚Öi ├«nc─âlcaser─â jur─âmintele. Din acest motiv, c├ónd guvernul revolu╚Ťionar l-a detronat pe Gheorghe Bibescu, Ioan Florescu a fost demis din armat─â. Atunci, ca mul╚Ťi al╚Ťi membri ai familiei Florescu dinaintea sa, ├«n momentele de criz─â, a trecut grani╚Ťa ├«n Transilvania. ├Äns─â ├«n loc s─â a╚Ötepte ca lucrurile s─â se schimbe ├«n bine, a luat decizia controversat─â de a se al─âtura armatei ruse din Transilvania, p─âstr├ónd rangul de colonel, ╚Öi de a servi pe l├óng─â generalul Luders, cel care a reprimat revolu╚Ťia maghiar─â. Mai t├órziu, avea s─â-╚Öi justifice decizia argument├ónd c─â revolu╚Ťia lui Kossuth trecuse cu vederea drepturile rom├ónilor din Ardeal. 

Era f─âr─â niciun dubiu un fapt c├ót se poate de adev─ârat, ├«ns─â ├«n ochii radicalilor, Florescu a colaborat cu for╚Ťele reac╚Ťionare din Europa. C├ónd guvernul revolu╚Ťionar din Valahia a fost ├«nl─âturat ╚Öi ru╚Öii au impus regimul lui Barbu ╚śtirbey, Florescu, care fusese decorat de ru╚Öi, a fost restabilit ├«n toate func╚Ťiile ╚Öi a devenit ministru al Comunica╚Ťiilor. La izbucnirea r─âzboiului Crimeii ├«n 1853, a urmat o o decizie ├«nc─â ╚Öi mai controversat─â, c├ónd a renun╚Ťat la pozi╚Ťia sa ├«n armata valah─â ╚Öi s-a real─âturat armatei ╚Ťariste, servind din nou drept aide-de-champ pe l├óng─â generalul Luders. Aceast─â experien╚Ť─â a fost foarte valoroas─â ├«n termenii particip─ârii sale la un conflict militar real ├«ntre marile puteri, ├«ns─â avea s─â-i fie ╚Öi mai dificil s─â-╚Öi justifice alegerile ÔÇô ├«ntr-un moment ├«n care mul╚Ťi liberali au luat partea Fran╚Ťei ╚Öi Marii Britanii ├«n ceea ce considerau a fi un r─âzboi ├«mpotriva unei Rusii reac╚Ťionare, autocrate. 

3 260 jpg jpeg
Reprezentare a unui bal la Curtea domnitorului Gheorghe Bibescu. ├Äntr-o astfel de ├«mprejurare Ioan Florescu a cunoscut-o pe prima sa so╚Ťie.

Reprezentare a unui bal la Curtea domnitorului Gheorghe Bibescu. ├Äntr-o astfel de ├«mprejurare Ioan Florescu a cunoscut-o pe prima sa so╚Ťie.

Pozi╚Ťia lui Florescu ╚Öi dubla alegere a lui Cuza Vod─â

Abia dup─â ├«nfr├óngerea Rusiei, ├«n 1856, ╚Öi Congresul de pace de la Paris, generalul Florescu ╚Öi-a schimbat pozi╚Ťia ╚Öi s-a retras din armata rus─â. Schimbarea i-a permis s─â joace un rol crucial ├«n viitoarea unire a Valahiei ╚Öi Moldovei. ├Än Moldova, de╚Öi fac╚Ťiunile mai conservatoare s-au raliat ├«n jurul candidaturii lui Sturdza, o grupare na╚Ťionalist─â condus─â de Mihail Kog─âlniceanu, Costache Negri ╚Öi Vasile Alecsandri a ob╚Ťinut alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, personaj relativ necunoscut provenit dintr-o mic─â familie boiereasc─â, care se f─âcuse remarcat ├«n timpul revolu╚Ťiei pa╚Öoptiste. ├Än Valahia, elementele conservatoare din Divanul ad-hoc erau ├«mp─âr╚Ťite ├«ntre candidaturile rivale ale lui ╚śtirbey ╚Öi Bibescu, ├«n timp ce na╚Ťionali╚Ötii erau ├«n favoarea alegerii revolu╚Ťionarului Golescu. Bine├«n╚Ťeles, Ioan Florescu a militat ini╚Ťial pentru candidatura socrului s─âu. ├Äns─â c├ónd vestea alegerii lui Cuza ├«n Moldova a ajuns la Bucure╚Öti, Florescu s-a r─âzg├óndit ╚Öi a reu╚Öit s─â conving─â un num─âr suficient de conservatori s─â-l sprijine tot pe Cuza. Rezultatul a fost alegerea lui Alexandru Ioan Cuza at├ót pe tronul Moldovei, c├ót ╚Öi pe tronul Valahiei. Europa a fost pus─â ├«n fa╚Ťa unui fait accompli:acela╚Öi domn ales ├«n ambele principate, pav├ónd astfel drumul c─âtre unirea de facto a celor dou─â ╚Ť─âri. 

A╚Öa cum ar─âta la acea vreme ziarul bucure╚Ötean ÔÇ×Steaua Dun─âriiÔÇŁ, decizia lui Florescu de a-l sus╚Ťine pe Cuza ├«n locul socrului s─âu a fost crucial─â ├«n alegerea domnitorului, fapt recunoscut ╚Öi de radicalul Ion C. Br─âtianu. Acesta, de╚Öi nu era nici pe departe prieten cu Florescu, i-a recunoscut meritul ├«mbr─â╚Ťi╚Ö├óndu-l dup─â alegeri. E greu s─â spunem ce l-a f─âcut pe Ioan Florescu s─â schimbe opinia. Singura explica╚Ťie plauzibil─â este c─â dup─â ├«nfr├óngerea Rusiei ├«n r─âzboiul Crimeii, militarul mereu prudent a sim╚Ťit totu╚Öi c─â dubla alegere a lui Cuza poate fi o oportunitate unic─â ├«n realizarea unirii ╚Öi, ├«n cele din urm─â, a independen╚Ťei celor dou─â principate. Iar faptul c─â a fost preg─âtit s─â voteze ├«mpotriva propriului s─âu socru indic─â hot─âr├órea convingerilor sale. 

Florescu a fost ridicat ├«n grad de general ├«n 1860, ╚Öi alegerea lui Cuza a adus cei mai productivi ani din via╚Ťa sa. ├Äntre 1860 ╚Öi 1866, ╚Öi-a concentrat eforturile c─âtre unificarea armatelor din Valahia ╚Öi Moldova, aflate ├«nc─â ├«n faza embrionar─â, ├«ntr-o unic─â armat─â na╚Ťional─â modern─â, capabil─â s─â apere grani╚Ťele principatelor ╚Öi s─â ia parte activ la conflicte armate pentru ob╚Ťinerea independen╚Ťei. La ├«nceput, Cuza a fost prudent ╚Öi, pentru a nu st├órni valuri, primul pas c─âtre unificarea armatei a fost numirea generalui valah Florescu ministru de R─âzboi ├«n Moldova ╚Öi a colonelului moldovean Gheorghe Adrian ├«n aceea╚Öi func╚Ťie ├«n Valahia. ├Äns─â, la scurt timp, tensiunile cauzate de refuzul Austriei ╚Öi Turciei de a recunoa╚Öte dubla alegere a lui Cuza l-au f─âcut pe acesta s─â abandoneze aceste precau╚Ťii. Prin urmare, l-a numit pe Florescu ╚Öef al Statului Major ╚Öi unic ministru de R─âzboi. Astfel, armata a fost prima institu╚Ťie guvernamental─â care a fost unificat─â ├«naintea unific─ârii institu╚Ťionale din 1862.

5 212 jpg jpeg

Formarea și organizarea Armatei Române

Cuza i-a recunoscut lui Florescu superioritatea cuno╚Ötin╚Ťelor ╚Öi a experien╚Ťei militare ╚Öi i-a dat m├ón─â liber─â ├«n crearea armatei rom├óne moderne, sarcin─â pe care generalul a dus-o la bun sf├ór╚Öt cu dinamism, devotament ╚Öi aten╚Ťie la detalii. A╚Öa cum generalul Rossetti explica mai t├órziu, ├«ntr-un discurs din 1836:ÔÇ×Nu este capitol din alc─âtuirea noastr─â militar─â care s─â nu poarte la ├«nceputul ei pecetea lui Florescu. Unirea o╚Ötirilor, crearea Statului-Major general, contopirea ╚Öcoalelor militare din Ia╚Öi ╚Öi Bucure╚Öti ├«ntr-una singur─â, ├«mp─âr╚Ťirea de noi steaguri purt├ónd armele ╚Ť─ârii unite, organizarea marelor comandamente, organizarea Ministerului de R─âzboi, ├«nfiin╚Ťarea consiliului permanent al instruc╚Ťiei oastei, a intenden╚Ťii ╚Öi a corpului ofi╚Ťerilor de administra╚Ťie, ├«nfiin╚Ťarea de noi corpuri de trup─â, a companiei de disciplin─â, a regimentului de artilerie, a trupelor de tren, a celor de geniu, organizarea temeinic─â a serviciului sanitar, ├«nfiin╚Ťarea pirotecniei, arsenalului ╚Öi pulber─âriei cu serviciile ╚Öi personalul respectiv, acea a ╚Öcoalelor de cavalerie, de copii de trup─â, de scrim─â, gimnastic─â ╚Öi dare la semn, unificarea marinei ╚Öi a justi╚Ťiilor militare, reorganizarea unit─â╚Ťilor administrative ╚Öi de pompieri, a doroban╚Ťilor ╚Öi a gr─ânicerilor.ÔÇŁ 

Pentru a-╚Öi ├«ndeplini misiunea, Florescu a trebuit s─â se lupte cu indolen╚Ťa colegilor s─âi ╚Öi, uneori, p─ârea s─â fie singur ├«n fa╚Ťa sarcinii herculeene pe care o primise. Secretarul lui Cuza, Baligot de Beyne, observa ├«ntr-o scrisoare dedicat─â lui Iancu Alecsandri, trimisul diplomatic la Paris, c─â ÔÇ×Florescu este singurul militar autenticÔÇŁ.

Reformele lui Florescu din timpul lui Alexandru Ioan Cuza au urmat trei mari direc╚Ťii:crearea unei singure armate prin unificarea procedurilor, a regulamentelor ╚Öi a uniformelor p├ón─â la cele mai mici detalii;cre╚Öterea numeric─â a armatei prin crearea unor noi regimente;╚Öi ├«nzestrarea armatei cu echipamentul corespunz─âtor. Unificarea a ├«nceput prin vizite reciproce ale armatei valahe la Ia╚Öi ╚Öi-ale armatei moldovene la Bucure╚Öti, vizite cu valoare simbolic─â. Pe urm─â, un comandament unic a fost ├«nfiin╚Ťat la Bucure╚Öti, cu un Stat Major format din ofi╚Ťeri superiori din ambele principate, iar administrarea armatei a fost omogenizat─â progresiv ├«n anii 1859-1861, dup─â numirea unui comitet mixt, moldo-valah, ├«n anul unirii. ├Än 1860 s-a f─âcut un efort semnificativ pentru cre╚Öterea armatei:num─ârul regimentelor de infanterie a fost m─ârit de la dou─â la ╚Öapte ╚Öi au mai fost create ├«nc─â dou─â unit─â╚Ťi de cavalerie ╚Öi un batalion de v├ón─âtori de munte. Pentru a spori ╚Öi mai mult r├óndurile armatei, serviciul militar a devenit obligatoriu pentru to╚Ťi cet─â╚Ťenii ÔÇô patru ani ├«n activitate ╚Öi doi ani ├«n rezerv─â. Dup─â aceea, aten╚Ťia s-a concentrat asupra echip─ârii corespunz─âtoare a solda╚Ťilor. 

├Äntr-o scrisoare adresat─â ├Ämp─âratului Napoleon al III-lea, domnul Cuza explica:ÔÇ×La venirea mea pe tron... armata poseda doar patru-cinci mii de pu╚Öti ruse╚Öti dat├ónd din vremea ├Ämp─âr─âtesei Ecaterina, ╚Öi circa 10 tunuri ruse╚Öti ╚Öi austrieci, inutile. Nu puteam trage un singur foc f─âr─â permisiunea lorÔÇŁ. ├Än cur├ónd, armele au ├«nceput s─â soseasc─â. ├Än 1859, 25.000 de pu╚Öti au sosit din Fran╚Ťa, al─âturi de un num─âr suficient de tunuri pentru dou─â baterii de artilerie, precum ╚Öi s─âbii pentru cavalerie. ├Än cele din urm─â, Florescu a constituit un arsenal pentru depozitarea noilor provizii ╚Öi au fost ├«nfiin╚Ťate trei fabrici de muni╚Ťie, pun├ónd astfel bazele unei industrii armate de ap─ârare autohtone. Florescu a reu╚Öit s─â achizi╚Ťioneze ╚Öi alte arme, importate nu doar din Fran╚Ťa, ci ╚Öi din Germania, generalul recunosc├ónd superioritatea pieselor de artilerie Krupp. ├Än total, a ob╚Ťinut 13.093 de pu╚Öti Chassepot pentru infanterie, 30.000 pentru cavalerie ╚Öi 6.298 pentru trupele montane, 700 de pistoale, 4.314 s─âbii pentru cavalerie, 1.998 palo╚Öe pentru infanterie ╚Öi 46 de tunuri din bronz. 

Sfârșitul domniei lui Cuza

├Äns─â, ├«nc─â de la ├«nceput, domnia lui Cuza a fost instabil─â, acesta fiind prins ├«ntre for╚Ťele conservatoare ce-l suspectau din cauza deschiderii sale fa╚Ť─â de reforma agrar─â ╚Öi liberalii pentru care ambi╚Ťiile lui reformatoare erau prea limitate, iar angajamentul lui fa╚Ť─â de o guvernare constitu╚Ťional─â, discutabil. ├Än orice caz, mul╚Ťi ├«l considerau doar o solu╚Ťie provizorie p├ón─â la g─âsirea unui prin╚Ť str─âin potrivit care s─â rdice statutul interna╚Ťional al principatelor ╚Öi s─â asigure independen╚Ťa lor complet─â. Pe tot parcursul acestor presiuni, Florescu a r─âmas loial lui Cuza. ├Än 1860, c├ónd aveau loc ├«nfrunt─âri violente ├«n fa╚Ťa Adun─ârii din cauza radicalilor care militau pentru reforma agrar─â, armata aflat─â sub conducerea sa a intervenit lu├ónd partea guvernului. S-au ├«nregistrat atunci c├óteva victime ╚Öi c├ó╚Ťiva dintre liderii ╚Ť─âranilor au fost aresta╚Ťi. ├Än 1864, c├ónd Cuza s-a adresat poporului printr-un plebiscit pentru a sprijini reformele sale privind abolirea ╚Öerbiei, desfiin╚Ťarea marilor mo╚Öii boiere╚Öti, secularizarea averilor m─ân─âstire╚Öti, Florescu a r─âmas loial domnitorului, chiar dac─â nu a mai ocupat func╚Ťia de ministru de R─âzboi ├«n guvernul ceva mai liberal condus de Kog─âlniceanu, care a fost ├«ns─ârcinat cu ├«ndeplinirea acestor reforme. ├Än toat─â aceast─â perioad─â, Florescu a r─âmas conduc─âtor al Statului Major. 

├Än 1865, c├ónd Kog─âlniceanu a fost demis ╚Öi ├«nlocuit cu un cabinet mai conservator, generalul Florescu a fost numit ministru de Interne ╚Öi ministru al Lucr─ârilor Publice ╚Öi al Agriculturii, precum ╚Öi pre╚Öedinte interimar al Consiliului de Mini╚Ötri, ├«n timp ce func╚Ťia de ministru de R─âzboi a revenit amicului s─âu, generalul Gh. Manu. La scurt timp dup─â aceea, pe c├ónd domnul Cuza se afla ├«n Germania, c├ó╚Ťiva comploti╚Öti au incediat Prim─âria din Bucure╚Öti ╚Öi au aruncat arhiva ora╚Öului ├«n D├ómbovi╚Ťa. Generalii Florescu ╚Öi Manu au ordonat solda╚Ťilor s─â trag─â asupra rebelilor ÔÇô au fost c├óteva victime ╚Öi s-au f─âcut mai multe arest─âri. La revenirea ├«n ╚Ťar─â, Cuza a ├«ncercat s─â-i domoleasc─â pe rebeli ╚Öi i-a demis pe cei doi generali, Manu ╚Öi Florescu. ├Äns─â ├«n loc s─â-i lini╚Öteasc─â spiritele, demiterea celor doi generali ├«n func╚Ťie a fost privit─â ca semn de sl─âbiciune de c─âtre liberali, ╚Öi ├«nsu╚Öi Cuza a fost obligat s─â abdice ├«n cele din urm─â, ├«n februarie 1866. 

7 164 jpg jpeg
Generalul Ioan Emanoil Florescu, în 1860, când a fost numit pentru prima oară în funcţia de ministru de Război

Generalul Ioan Emanoil Florescu, în 1860, când a fost numit pentru prima oară în funcţia de ministru de Război

Pe parcursul acestor evenimente, principala preocupare a lui Florescu ÔÇô ├«n calitatea sa de militar ÔÇô a fost men╚Ťinerea ordinii ├«n stat, a╚Öa cum explicase el ├«nsu╚Öi ├«ntr-o scrisoare c─âtre Al.I. Cuza:ÔÇ×Este absolut necesar ca Statul s─â ia m─âsuri ferme cu ajutorul for╚Ťelor sale armate astfel ├«nc├ót s─â nu fie redus la neputin╚Ť─â ├«n momente de anarhieÔÇŁ. Florescu i-a r─âmas loial lui Cuza ╚Öi dup─â detronarea sa. ├Ämpreun─â cu generalul Manu, s-a aflat ├«n fruntea unui grup de ofi╚Ťeri care i-a cerut, f─âr─â succes, noului domnitor Carol s─â-i pedepseasc─â pe ofi╚Ťerii care-╚Öi ├«nc─âlcaser─â jur─âmintele fa╚Ť─â de Cuza. De asemenea, generalul Florescu a ├«ntre╚Ťinut o bogat─â coresponden╚Ť─â cu Alexandru Ioan Cuza, ├«n vremea exilului fostului domn, p├ón─â la moartea acestuia, ├«n 1873.

A doua carier─â politic─â a generalului Florescu

1871 a fost anul ├«n care a ├«nceput a doua carier─â ├«n politic─â a lui Florescu. Dup─â mai bine de cinci ani de guvernare liberal─â, principele Carol I a numit un guvern conservator sub conducerea lui Lasc─âr Catargiu. Florescu s-a ├«ntors ├«n func╚Ťia de ministru de R─âzboi, pe care-a p─âstrat-o p├ón─â ├«n 1876, mai mult dec├ót orice alt ministru de R─âzboi din epoca modern─â. Avea s─â devin─â de dou─â ori, ├«ns─â pentru scurt timp, ╚Öi prim-ministru.

Pentru cei care ├«l considerau pe Ioan Florescu ÔÇ×omul lui CuzaÔÇŁ, numirea sa de c─âtre Carol a fost o surpriz─â. Carol a explicat ├«ntr-o scrisoare trimis─â tat─âlui s─âu c─â apreciase fermitatea cu care Florescu ├«i r─âm─âsese loial predecesorului s─âu:ÔÇ×Generalul Florescu a fost criticat ├«n 1866 pentru c─â a fost fidel lui Cuza. Ofi╚Ťerii care i-au fost fideli lui Cuza sunt exact cei pe care m─â pot baza, pentru c─â au r─âmas fideli unui principiu ╚Öi nu unei persoaneÔÇŁ. Mai mult, Carol aprecia dinamismul ╚Öi calit─â╚Ťile umane ale generalului:ÔÇ×Generalul Florescu este un b─ârbat dinamic, chipe╚Ö ╚Öi cu o ├«nf─â╚Ťi╚Öare mar╚Ťial fascinant─â, dublat─â de maniere eleganteÔÇŁ. Mai mult de at├ót, principele afirma:ÔÇ×Este ╚Öi un bun muzician, un om sensibil la frumuse╚Ťe ├«n toate formele ei de manifestare. ├Ä╚Öi iube╚Öte munca ╚Öi are ini┼úiativ─â ╚Öi m├óndrieÔÇŁ.

├Äns─â rela╚Ťia generalului cu principele Carol a fost diferit─â de cea avut─â cu Al.I. Cuza. ├Än timp ce Cuza evitase, de regul─â, s─â intervin─â ├«n problemele militare, recunosc├óndu-i lui Florescu superioritatea ├«n aceste chestiuni, Carol era un fost soldat cu o preg─âtire de prim─â clas─â ├«n armata prusac─â ╚Öi avea propriile idei foarte clare privind chestiunile militare. Exista ├«ntre ei ╚Öi o tensiune constant─â din cauza loialit─â╚Ťilor distincte:Carol pleda pentru Germania, ╚Ťara sa de origine, ├«n timp ce generalul a r─âmas toat─â via╚Ťa un francofil, insist├ónd de multe ori pentru p─âstrarea consilierilor militari francezi (cereri c─ârora Carol, de multe ori, se conforma). Nu se poate nega ├«ns─â c─â Florescu observase eficien╚Ťa ma╚Öin─âriei de r─âzboi prusace, mai ales dup─â victoriile ├«n fa╚Ťa Austriei (1866) ╚Öi Fran╚Ťei (1870-1871). De altfel, el a achizi╚Ťionat piese de artilerie nu doar din Fran╚Ťa, Austria ╚Öi Belgia, ci ╚Öi din Germania ÔÇô sub forma celor mai moderne tunuri Krupp din o╚Ťel. 

Principalele realiz─âri ale generalului Florescu ├«n timpul celui de-al doilea mandat la Ministerul de R─âzboi au constat ├«n preg─âtirea armatei rom├óne pentru R─âzboiul de Independen╚Ť─â, care a avut loc ├«n 1877-1878. Dintre reformele sale putem numi:introducerea promov─ârii pe baz─â de merit, crearea unui consiliu de r─âzboi consultativ, ├«nfiin╚Ťarea unei ╚Öcoli de ofi╚Ťeri (cu durat─â de un an), introducerea serviciului militar obligatoriu pentru to╚Ťi tinerii de 21 de ani (elimin├ónd sistemul vechi de ├«ncorporare prin care tinerii ├«nst─âri╚Ťi ├«i puteau pl─âti pe recru╚Ťii ╚Ť─ârani s─â serveasc─â ├«n locul lor) ╚Öi crearea unei armate teritoriale ├«n afara celei permanente, de 30.000 de solda╚Ťi, ├«n timp ce mili╚Ťiile au ajuns s─â constituie, p├ón─â la 1877, o treime din ├«ntreaga for╚Ť─â armat─â. ├Äntre 1872 ╚Öi 1876, generalul a preg─âtit Rom├ónia pentru r─âzboi, organiz├ónd manevre anuale pentru mobilizarea armatei ╚Öi simularea condi╚Ťiilor de conflict. 1872 a fost ╚Öi primul an ├«n care armata a fost mobilizat─â din toate regiunile ╚Ť─ârii, iar ├«n 1874, 18.000 de solda╚Ťi au luat parte la exerci╚Ťii militare.

Ca pe timpul lui Cuza, ambi╚Ťiile lui Florescu s-au lovit mereu de lipsa de resurse, c─âci adversarii s─âi din parlament ├«i blocau ├«n mod regulat cererile pentru suplimentarea fondurilor. Mai mult, generalul a devenit ╚Ťinta unor atacuri personale feroce din partea liberalilor, care ├«l acuzau c─â achizi╚Ťionez─â cantit─â╚Ťi excesive de echipamente inutile, mai mult dec├ót avea nevoie armata, ╚Öi c─â recruteaz─â oamenii ├«n timpul recoltei, atunci c├ónd era nevoie de ei pe c├ómpuri. Presiunile liberalilor s-au intensificat ├«n 1875, c├ónd ace╚Ötia au ├«ncercat s─â for╚Ťeze ├«nlocuirea guvernului conservator al lui Catargiu. Carol a rezistat, ├«ns─â l-a numit pe Florescu ├«n func╚Ťia de premier, c─âci dorea s─â-l aib─â ├«n fruntea guvernului ├«n momentul crizei din Bosnia-Her┼úegovina, care risca s─â escaladeze ├«ntr-un adev─ârat r─âzboi. Tensiunile au continuat, iar la scurt timp o coali╚Ťie din Parlament a adoptat o mo╚Ťiune semnat─â de 60 de deputa╚Ťi, prin care cereau ca fo╚Ötii mini╚Ötri ai guvernului Catargiu s─â fie inculpa╚Ťi pentru violarea constitu╚Ťiei, risipirea fondurilor publice ╚Öi abuz de putere. Mo╚Ťiunea a fost respins─â de o majoritate cov├ór╚Öitoare, inclusiv de c─âtre inamicii politici ai generalului Florescu, ├«ns─â a fost lovitur─â teribil─â pentru el. Atacurile la adresa lui au continuat ├«n presa liberal─â ╚Öi ├«n pamfletele radicale, for╚Ť├ónd ├«n cele din urm─â numirea unui guvern liberal, condus de Br─âtianu, ├«n iunie 1876. Bine├«n╚Ťeles, generalul Florescu a fost demis de la Ministerul de R─âzboi, ├«ns─â a r─âmas membru al Parlamentului. 

Br─âtianu avea s─â conduc─â guvernul timp de doisprezece ani. ├Än acest timp, cea mai grea lovitur─â pentru generalul Florescu a fost refuzul premierului de a-l numi la conducerea oric─ârei tip de opera╚Ťiuni armate ├«n timpul victoriosului R─âzboi de Independen╚Ť─â. Generalul care ╚Öi-a dedicat toat─â via╚Ťa preg─âtirii armatei rom├óne pentru acest r─âzboi a trebuit s─â priveasc─â de pe margine, chiar dac─â ar fi fost cel mai potrivit pentru func╚Ťia de ╚Öef al Statului Major, dup─â cum Vasile Alecsandri depl├óngea ├«ntr-un poem ├«nchinat acestuia: 

ÔÇ×ÔÇŽasta vie, jun─â, eroic─â armat─â,

Sub Cuza și sub Carol prin tine-a fost creată,

╚śi ╚Ťie cu dreptate se cuvenia onorul

Frunta╚Ö de-a fi ├«n lupta, tu, organizatorul!ÔÇŁ

├Än ciuda acestei lovituri, Florescu a fost ├«nc├óntat de succesul ├«n r─âzboi, declar├ónd cu lacrimi ├«n ochi c─â ziua victoriei a fost ÔÇ×cea mai frumoas─â zi a vie╚Ťii meleÔÇŁ.

Pe parcursul guvern─ârii lui Br─âtianu, Florescu a continuat s─â i se opun─â cu fermitate ┼či, la sf├ór╚Öitul anilor 1880, s-a al─âturat unei coali╚Ťii formate din liberali ╚Öi conservatori cu scopul d─âr├óm─ârii guvernului. Odat─â cu ├«nl─âturarea de la putere a lui Br─âtianu, Florescu a fost ales pre╚Öedinte al Senatului ╚Öi a devenit, pentru a doua oar─â, prim-ministru, ├«n 1891. A r─âmas ├«n func╚Ťie doar c├óteva luni, probabil pentru c─â s-a opus re├«nnoirii alian╚Ťei secrete cu Germania, Austria ╚Öi Italia, pe care regele o semnase ├«n 1883. Guvernul s─âu a fost ├«nlocuit de un nou cabinet conservator condus de Lasc─âr Catargiu, ceva mai favorabil Germaniei. 

Ie╚Öirea din politic─â ╚Öi ultimii ani din via╚Ťa generalului

├Änlocuirea celui de-al doilea guvern Florescu a marcat ie╚Öirea definitiv─â din politic─â a generalului Florescu. El ╚Öi-a dedicat restul vie╚Ťii ├«ngrijirii propriet─â╚Ťilor lui de la Vizure╚Öti ╚Öi S─âlcu╚Ťa Odobe╚Öti, unde s-a dovedit a fi un mo╚Öier corect ╚Öi comp─âtimitor. De asemenea, el ╚Öi-a continuat ╚Öi activit─â╚Ťile culturale ╚Öi educative ca membru al Societ─â╚Ťii Culturale Ateneul Rom├ón ╚Öi pre╚Öedinte al Societ─â╚Ťii pentru Educarea Poporului Rom├ón. A ╚Ťinut numeroase conferi╚Ťe ╚Öi discursuri, dar a ╚Öi scris c─âr╚Ťi ╚Öi articole pe diverse probleme militare. Prietenia sa cu regele Carol s-a ├«nt─ârit spre finalul vie╚Ťii sale ╚Öi l-a acompaniat pe suveran ├«ntr-o c─âl─âtorie la Sigmaringen, pentru a fi martor la c─âs─âtoria principelui Ferdinand, mo╚Ötenitorul tronului, cu principesa Maria de Edinburgh.

Spre finalul vie╚Ťii, Florescu a primit ordinul francez Legiunii de Onoare ├«n grad de Mare Ofi╚Ťer ╚Öi, c├ónd s-a ├«mboln─âvit, ├«n 1892, s-a ├«ndreptat natural c─âtre Fran╚Ťa, a doua sa cas─â, pentru tratament. A murit acolo ├«n 1893, la v├órsta de 74 de ani. A avut dou─â ceremonii funerare:una ├«n Fran╚Ťa, la care au participat ├«nsu╚Öi pre╚Öedintele republicii ╚Öi mini╚Ötrii de R─âzboi ╚Öi Afaceri Externe. Dou─â batalioane de infanterie, dou─â escadroane de artilerie naval─â ╚Öi o baterie i-au dat onoruri militare, dup─â care trupul s─âu a p─âr─âsi Gare de LÔÇÖEst.

Cea de-a doua a avut loc la Bucure╚Öti. Ziarul ÔÇ×TimpulÔÇŁ a publicat cu acea ocazie o descriere detaliat─â a ceremoniei funerare:ÔÇ×Pe peronul G─ârii de Nord se aflau membrii familiei, membri ai guvernului, ofi╚Ťeri ├«n activitate sau ├«n rezerv─â din garnizoana Capitalei, secretari ai Ministerului de R─âzboi, o delaga╚Ťie a clubului conservator, elevi ai ╚ścolii Normale pentru ├«nv─â╚Ť─âtura poporului rom├ón, vicarul Mitropoliei ├«nconjurat de clerul local ╚Öi al╚Ťii. Purtat pe bra╚Ťe de ofi╚Ťeri, solda╚Ťi ╚Öi elevi, sicriul a fost depus pe un afet de tun, ├«nv─âluit ├«ntr-un drapel tricolor, peste care erau a╚Öezate sabia ╚Öi chipul defunctului, ├«mpreun─â cu o cunun─â de frunze de laur ╚Öi stejar, purt├ónd inscrip╚Ťia:┬źArmata ÔÇô generalului Florescu┬╗. Afetul era tras de 8 cai negri cu harna┼čament de ceremonie de culoare galben─â, m├óna╚Ťi de conductori-tunari, sub comanda unui sergent, to╚Ťi ├«n tinut─â de rigoare. Urmau numeroase furgoane militare, pe care fuseser─â depuse coroanele de floriÔÇŁ.

8 161 jpg jpeg

Generalul Lahovary a ╚Ťinut urm─âtorul discurs:ÔÇ×Am cernit drapelele, am cernit spadele, am cernit inimile noastre, c─âci am pierdut pe ╚Öeful care ne-a iubit mai presus de toate ├«n via╚Ť─â. Da! Ne-a iubit cu o dragoste nem─ârginit─â, ne-a iubit ╚Öi ne-a crescut pe to╚Ťi, noi, ast─âzi conduc─âtorii scumpei sale armate!... Niciodata nu era mai fericit dec├ót ├«n fa╚Ťa trupelor! C├ónd venea c─âlare, falnic, cu steaua ├«n piept, cu steaua ├«n frunte, ├«n sunetul muzicilor ╚Öi ne striga:┬źS─ân─âtate, copii!┬╗, sim╚Ťeam to╚Ťi c─â strig─âtul s─âu era voios ╚Öi fericit, c─â eram iubi╚Ťi de el, ╚Öi tinerele noastre inimi b─âteau tare ├«n piepturile noastre:aveam atunci viziunea unei Rom├ónii Mari!... El ne-a dat primul ├«nv─â╚Ť─âm├ónt pentru conducerea trupelor ╚Öi el dirija manevre, cu mica noastr─â armat─â, atunci c├ónd armate mari nu ├«ncepuser─â ├«nc─â aceast─â instruc╚ŤieÔÇŁ.

Pe l├óng─â cariera politic─â ╚Öi militar─â pres─ârat─â cu sui╚Öuri ╚Öi cobor├ó╚Öuri, generalul a avut o via╚Ť─â de familie complicat─â. Prima lui so┼úie, Ecaterina Bibescu, a murit pe nea╚Öteptate, l─âs├óndu-l v─âduv cu patru fiice ╚Öi un fiu. El s-a rec─âs─âtorit Alina ╚śtirbey. Totu╚Öi, generalul a fost cunoscut ├«n epoc─â ca fiind sensibil la farmecele femeilor mai tinere, iar a doua sa so╚Ťie l-a acuzat de adulter, iar c─âs─âtoria s-a ├«ncheiat cu un divor╚Ť r─âsun─âtor. Mai t├órziu, generalul a avut ╚Öi un copil cu amanta lui, Iuliana Vi╚Öoreanu, dar familia lui nu i-a permis s─â se c─âs─âtoreasc─â cu ea. Printr-o ├«ntors─âtur─â a sor╚Ťii, copilul a fost ├«n cele din urm─â adoptat de c─âtre Bonifaciu Florescu, el ├«nsu╚Öi fiul nelegitim al Luxi╚Ťei Florescu ╚Öi al lui Nicolae B─âlcescu. Inutil s─â mai spunem c─â Luxi╚Ťa a fost un oponent politic al generalului Florescu, ╚Öi ea nu l-a iertat pentru comportamentul s─âu ├«n timpul Revolu╚Ťiei de la 1848.

Pe parcursul carierei sale, Ioan Florescu nu a fost nici vizionar, dar nici adversar al schimb─ârii. El a c─âutat mai degrab─â calea de mijloc ├«n timpul unei perioade de progrese intense. A fost un liberal tradi╚Ťional care a crezut ├«n programul unific─ârii na╚Ťionale ╚Öi al reformei sociale moderate, ├«ns─â perspectiva sa era una ├«n esen╚Ť─â paternalist─â. ├Äncrederea sa ├«n puterea educa╚Ťiei exemplifica perfect credin╚Ťa c─â puterea era ceva ce trebuia acordat de sus ├«n jos, ╚Öi nu ob╚Ťinut de jos ├«n sus. 

├Än timpul evenimentelor din 1848, Ioan Florescu a ales s─â r─âm├ón─â de partea for╚Ťelor legii ╚Öi ordinii dec├ót s─â simpatizeze cu revolu╚Ťionarii. Dimpotriv─â, i-a ajutat pe ru╚Öi s─â reprime revolu╚Ťia lui Kossuth din Transilvania. Era ├«ns─â departe de a fi un reac╚Ťionar ╚Öi, ├«n calitate de reformator al armatei, a abolit regula potrivit c─âreia doar boierii puteau fi ofi╚Ťeri ╚Öi a promovat conceptul de avansare pe baz─â de merite. Dup─â ├«nfr├óngerea Rusiei ├«n r─âzboiul Crimeii, unirea a devenit principalul s─âu obiectiv ╚Öi a jucat un rol esen╚Ťial ├«n dubla alegere a revolu╚Ťionarului Alexandru Ioan Cuza pe tronul principatelor. O dat─â ce acesta a fost ales, i-a r─âmas loial pe tot parcursul domniei, chiar ╚Öi c├ónd reformele sale agrare radicale erau ├«mpotriva intereselor lui personale, ├«n calitatea sa de reprezentant al marilor mo╚Öieri. Dup─â ├«nf─âptuirea reformelor agrare ale lui Cuza, Florescu a devenit pe via╚Ť─â un conservator, lupt├ónd ├«mpotriva aspira╚Ťiilor tot mai radicale ale Partidului Liberal. ├Än esen╚Ť─â, viziunea sa avea ├«n centru o Rom├ónie dominat─â de o clas─â paternalist─â a mo╚Öierilor, legat─â de interesele ╚Ť─ârii prin p─âm├ónturi ╚Öi credin╚Ťa ortodox─â. Era o Rom├ónie complet diferit─â de cea care urma s─â fie creat─â de liberali, anume una bazat─â pe un stat birocratic centralizat, dominat de leg─âturile de partid ╚Öi nu de proprietatea asupra p─âm├óntului.

Cea mai mare realizare a lui Florescu ÔÇô crearea armatei rom├óne moderne ╚Öi preg─âtirea ei pentru R─âzboiul de Independen╚Ť─â ÔÇô a fost mai degrab─â de ordin organizatoric dec├ót politic. ╚śi-a dedicat acestei misiuni ├«ntreaga via╚Ť─â ╚Öi a dus-o la bun sf├ór╚Öit p├ón─â la cele mai mici detalii cu energie extraordinar─â, talent ╚Öi d─âruire. Dup─â moartea lui, un bust a fost plasat ├«n holul Ateneului Rom├ón ╚Öi apoi a fost mutat la Muzeul Militar, unde se afl─â p├ón─â ├«n zilele noastre. De asemenea, a fost ridicat─â o statuie dedicat─â lui ╚Öi celor care-au ├«nf─âptuit unirea sub Cuza ├«n Pia╚Ťa Unirii din Ia╚Öi. ├Äns─â cel mai mai important tribut adus generalului Florescu r─âm├óne scrisoarea adresat─â lui de c─âtre poetul Vasile Alecsandri: 

ÔÇ×╚śi iat─â c─â prin munc─â ╚Öi ani de st─âruin╚Ť─â,  

A dat ╚Öi flori ╚Öi road─â puternic─â-╚Ťi credin╚Ť─â.

Din s├ónul ╚Ť─ârii noastre o m├óndr─â oaste-apare,

Menită ca să-ntreacă a lumei așteptate,

Prin fapte glorioase din timpi de alt─â dat─â...

Ea zboar─â-n foc ╚Öi iese cu fruntea-ncoronat─â.ÔÇŁ