Câteva lucruri de ştiut despre seducătorul Casanova
Sinonim cu arta seducţiei, aventurierul veneţian nu este doar o emblemă a erotismului, ci o personalitate surprinzătoare prin complexitatea trăsăturilor şi prin diversitatea preocupărilor sale. Cultivator al unui hedonism rafinat, fire înflăcărată de pasiuni niciodată negate, căutător neobosit al farmecului vital, prin vocaţie sau lipsa ei, scriitor, cabalist, matematician, soldat, avocat, filozof, politician, diplomat, catolic, dansator, spion, Casanova este fără îndoială un personaj fascinant, plasat adânc în epoca pe care o oglindeşte, dar în acelaşi timp o depăşeşte prin tentaţia absolută de a sfida convenţiile şi a trăi într-o perpetuă mistuire. Iată câteva lucruri mai puţin cunoscute despre galantul aventurier…
Era un gurmand şi un pasionat de reţete iar în memoriile sale îşi descrie amănunţit atât metresele, cât şi mesele, elaborând o mini-enciclopedie a reţetelor epocii.
A colaborat cu Da Ponte la libretul pentru opera lui Mozart, Don Giovanni.
Era un discipol devotat al Kabbalei, o adevărată modă a secolului al 18-lea.
Era bisexual şi şi-a început cariera în Veneţia ca un soi de “rent boy”. Apetitul său sexual nu cunoştea discriminări. A avut o legătură cu un sodomit, Camille, în închisoare iar alte întâlniri sunt documentate în notiţele sale:cu un anume Ismail în timpul unei călătorii la Constantinopol sau cu locotenentul Lunin în timpul şederii la St. Petersburg.
În epocă nu avea reputaţia unui seducător. Mitul său este rezultatul celor 12 volume de memorii găsite după moartea sa.
Promiscuitatea sa nu este atât de remarcabilă:în cursul vieţii a beneficiat de o medie de trei parteneri pe an. Mai degrabă felul revoluţionar de a aborda literar problematica erotică a fost cel cu impact profund asupra mentalităţii occidentale.
Obişnuia să consume 60 de stridii pe zi. Stridiile, dincolo de asemănarea cu organul genital feminin, au un efect afrodiziac puternic datorită concentraţiei de zinc, fier şi dopamină. Oricât de mult s-ar fi bucurat de stridii, el declara totuşi că femeia este adevărata lui hrană.
Folosea lămăia drept contraceptiv, mai precis, cojile ca diafragmă. A avut şi o intuiţie medicală, pentru că cercetarea a arătat că acizii naturali din lămâie ucid spermatozoizii şi chiar ar putea fi o armă împotriva virusului HIV. Din nefericire, Casanova a descoperit proprietăţile lămâii târziu, după ce deja suferise de mai multe boli venerice.
A introdus loteria la Paris. Jucător inveterat, în 1757 l-a convins pe Ludovic al XV-lea să înfiinţeze o loterie pentru a strânge fonduri pentru o academie militară. Regele l-a numit pe Casanova supervizor iar din profitul obţinut acesta a fondat o fabrică de mătase. Ideea loteriei a evoluat până astăzi în formula Loterie Nationale.
A evadat din închisoarea din palatul Dogelui, una din cele mai faimoase ale epocii. Motivul întemniţării în 1755 a constat în fascinaţia sa faţă de ocultism, care l-a împins către fraudări prin trucuri magice. A evadat în noaptea de Halloween a anului următor săpând un tunel cu ajutorul unui prieten şi a unei bare de fier, după care a căutat exil la Paris.
