Alexandru Rusu, primul episcop greco-catolic a Maramureșului, închis de comuniști pentru «înaltă trădare»

Primul episcop greco-catolic al Maramureșului, Alexandru Rusu, a supraviețuit temniței de la Sighet, alături de episcopii Ioan Bălan și Iuliu Hossu. Eliberat din închisoare în 1955 a continuat să lupte pentru relegalizarea Bisericii Greco-Catolice în România. Arestat din nou și condamnat la muncă silnică pe viață pentru „înaltă trădare”, episcopul Alexandru Rusu a murit la 9 mai 1963, în penitenciarul Gherla, la vârsta de 79 ani. 

Alexandru Rusu s-a născut la 22 noiembrie 1884, la Șăulia de Câmpie, pe atunci în comitatul Turda-Arieș. A fost unul dintre cei 12 copii ai preotului paroh greco-catolic Vasile Rusu din localitate, și ai Rozaliei. Doi dintre băieți au devenit preoți, Valer și Alexandru, viitor episcop și mitropolit. Alexandru Rusu a făcut studii gimnaziale la Bistrița, Târgu Mureș și la Blaj, între anii 1896–1903, unde a promovat maturitatea, după care a fost trimis la studii teologice la Budapesta. A primit titlul de doctor în teologie în anul 1910, notează e-communio.ro.

Tot în 1910 a fost hirotonit preot. În anul 1920 a fost numit secretar mitropolitan, iar în anul 1923 canonic al capitulului mitropolitan. În perioada 1925–1930 a fost rector al Academiei Teologice de la Blaj. A fost redactor al prestigioasei reviste „Cultura Creștină” (1911–1918) de la Blaj, precum și redactor, apoi director (1922–1930), al ziarului „Unirea”, care apărea la Blaj. Din 1931, după instalarea ca episcop de Maramureș, a fost senator de drept, în Parlamentul României.

Episcopia greco-catolică a Maramureșului, cu sediul în Baia Mare a fost înființată la 5 iunie 1930, prin bulla dată de papa Pius al XI-lea. La 17 octombrie 1930, Alexandru Rusu a fost numit episcop al nou createi dieceze greco-catolice, iar la 30 ianuarie 1931 a avut loc la Blaj consacrarea sa ca episcop de Maramureș, de către mitropolitul Vasile Suciu.

Alexandru Rusu, ales mitropolit la Bisericii Române Unite cu Roma

După ce a înfruntat abuzurile ocupației hortyste din nordul Transilvaniei (1940-1944), Alexandru Rusu a fost ales la 16 martie 1946, de către Sinodul electoral Mitropolitan întrunit la Blaj, în înalta funcție de mitropolit la Bisericii Române Unite cu Roma. Alegerea a fost recunoscută de Vatican, însă guvernul comunist nou instalat în România nu l-a confirmat. Ca urmare, scaunul mitropolitan al Bisericii Române Unite a rămas vacant până în 1990

Dintre toți episcopii greco-catolici, Alexandru Rusu a fost cel mai vehement și deschis în criticile aduse guvernării comuniste instaurate prin forță la 6 martie 1945. După declanșarea deschisă a prigoanei contra Bisericii Greco-Catolice, Alexandru Rusu a fost arestat la 29 octombrie 1948, iar între 1950 și 1955 a fost închis alături alături de episcopii Ioan Bălan și Iuliu Hossu în temnița de la Sighet.

Eliberat din închisoare și internat internarea în mănăstirile ortodoxe de la Curtea de Argeș și, ulterior, Ciorogârla, Alexandru Rusu a început demersuri pentru relegalizarea Bisericii Greco-Catolice în România. În anul 1956, împreună cu episcopii greco-catolici Iuliu Hossu și Ioan Bălan, a redactat un memoriu, în sprijinul repunerii în drepturi a Bisericii Române Unite cu Roma, pe care l-au transmis autorităților comuniste din România, iar în copii, a fost difuzat în străinătate.

Ca urmare, 13 august 1956, Alexandru Rusu a fost pur și simplu răpit de organele Securității de la Ciorogârla, sub pretextul că este dus în audiență la ministrul Cultelor Petre Constantinescu-Iași. De fapt, episcopul Rusu a fost dus și închis la mănăstirea Cocoș, relatează episcopiabucuresti.ro.

Într-un referat din 10 decembrie 1956, aprobat de ministrul de Interne, Alexandru Drăghici, arestarea episcopului era astfel motivată:

„Activitatea clandestină de instigare și reorganizarea cultului greco-catolic în clandestinitate a fost făcută în baza instrucțiunilor primite în mod verbal și scris din partea foștilor episcopi greco-catolici Bălan Ion, Hossu Iuliu și în special din partea lui Rusu Alexandru ce se dovedise a fi cel mai activ element dintre foștii episcopi, în organizarea clerului și credincioșilor ce aparținuseră cultului greco-catolic. (…)

Episcopul Alexandru Rusu, îndată după eliberarea sa din închisoare, respectiv primăvara anului 1955, începe să organizeze activitatea clandestină greco-catolică din regiunea Baia Mare și Cluj, confirmând și numind noi persoane în funcțiile de conducere ale acestei activități dușmănoase, în regimurile respective.

Susnumitul, prin scrisori, verbal și cu ocazia vizitelor pe care le primea de la diferite foste elemente catolice instigă împotriva legilor țării, respectiv împotriva Decretului 358/1948, îndemnându-i pe aceștia să redacteze cereri, memorii cu conținut calomniator și dușmănos, care semnate fiind de foștii credincioși să le înainteze Guvernului.

În același sens instigă și la organizarea unor manifestații publice în vederea anulării sus-amintitului decret. Rusu Alexandru în mod personal redactează memorii, copiile cărora le răspândește în public în mod instigator spre a servi drept exemplu. Activitatea dușmănoasă și criminală a episcopului Rusu este prevăzută și pedepsită de art. 327 alin. III, 325 lit B, cod penal.

Propunem arestarea și percheziționarea fostului episcop greco-catolic Alexandru Rusu”.

După perioada de anchetă desfășurată în arestul Securității din Cluj, în 1957, episcopul Alexandru Rusu a fost condamnat de Tribunalul Militar din Cluj la muncă silnică pe viață, pentru „înaltă trădare”, pedeapsă redusă ulterior la 25 ani muncă silnică. După proces, episcopul Alexandru Rusu (foto dreapta / sursa: memorialsighet.ro) a fost nevoit să suporte din nou calvarul anilor de temniță, trecând pe la penitenciarele Gherla, Pitești, Dej și Gherla unde a murit la 9 mai 1963, la vârsta de 79 ani.

În luna martie 2019, Vaticanul a anunțat că Papa Francisc a autorizat promulgarea decretelor privind recunoașterea martiriului episcopilor greco catolici Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, „uciși din ură față de credință” în diferite locuri din România, între 1950 și 1970. Cei șapte episcopi au fost beatificați în 2019, cu ocazia vizitei Papei Francisc în România, la Blaj.

Foto sus: episcopiabucuresti.ro