Adolf Hitler se temea de dentist
Liderul mişcării naziste nu suporta durerea fizică şi, din această cauză, dentistul a avut nevoie de opt zile pentru a-i obtura acestuia un canal dentar. De asemenea, Hitler suferea de abcese, afecţiuni ale gingiei şi halenă. Doctorul Blaschke s-a ocupat de igiena dentară a dictatorului timp de 20 de ani.
Volumul, bazat pe registrele medicale ale acestuia, infirmă şi o speculaţie apărută într-o altă carte despre Hitler, potrivit căreia acesta ar fi avut plombe făcute din dinţii de aur scoşi de la victimele lagărelor de exterminare. Totuşi, potrivit înregistrărilor dentistului, deşi Hitler nu avea puse astfel de plombe sordide, această metodă de tratament era folosită în cazul agenţilor SS. „Cei care ştiau detalii despre dantura lui Hitler au fost extrem de importanţi pentru Aliaţi după război, pentru că, prin aceste amănunte, putea fi identificat cadavrul“, a mărturisit autoarea cărţii.
„Blaschke era extrem de mândru de rolul său de dentist al conducătorului nazist, dar se pare că pacientul său nu-i împărtăşea entuziasmul“, scrie Menevse Deprem-Hennen, amintind că atitudinea lui Hitler nu era singulară. Astfel, conform registrelor dentistului, Hermann Goering, liderul suferind de grandomanie al aviaţiei germane şi fondatorul Gestapo-ului, plângea înainte de a ajunge pe scaunul stomatologului şi impunea ca protezele dentare să fie gata în aceeaşi zi în care erau comandate, pentru ca imaginea sa să nu fie afectată de o dantură imperfectă.
