Vorbe de duh rămase de la Anton Pann, supranumit de Eminescu „cel isteţ ca un proverb“
Compozitorul muzicii imnului naţional „Deşteaptă-te române“ a fost supranumit de Eminescu „finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb”.
Anton Pann a fost căntăreţ de strană, compozitor şi scriitor. Pe deasupra, a lucrat ca tipograf şi dascăl şi a fost un neobosit culegător de cântece „de lume“.
În poezia „Epigonii“, Mihai Eminescu îi aducea, într-un simplu vers, un omagiu lui Anton Pann, numindu-l „finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb“, în semn de recunoştinţă pentru ascuţimea şi râvna cu care acesta a îmbogăţit cultura românească.
Vă prezentăm alăturat, zece cugetări ale lui Anton Pann:
1. „De te latră un câine, astupă-i gura cu pâine; n-arunca în el cu piatră, că atunci mai rău te va lătra“
2. „Oaspetele nu mănâncă ce gândeşte, ci mănâncă ce găseşte“
3. „De multe ori limba taie mai mult decât sabia“
4. „Fereşte-te să iei fată frumoasă de neam prost, nevastă lăsată de bărbat şi văduvă care-şi plânge bărbatul mort“
5. „Aşa e lumea asta: râde om de om şi dracu' de toţi“
6. „Ştiinţele sunt uşi, iar cheile lor sunt cercetările“
7. „Nu strânge averi creştine
Căci cu banii nu te-ngropi,
Să ai bani doar de tămâie,
De cinci scânduri... şi de popi“
8. „Învăţătura dată rău se sparge în capul tău“
9. „Sluga nevrednică, stăpânii des îşi schimbă“
10. „Gura lumii numai pământul o astupă“
Despre Anton Pann
Antonie Pantoleon-Petroveanu,cunoscut în istorie sub numele de Anton Pann, a fost unul dintre promotorii literaturii populare culte de la noi din ţară, despre care se spune că ar fi fost de etnie romă. Este greu de susținut această afirmație doar în baza talentului sau muzical extraordinar.
Numele său este mult mai bine cunoscut în varianta românizată şi prescurtată, adică Anton Pann, dar se cunosc cu certitudine foarte puţine lucruri. Chiar şi anul naşterii sale este pus sub semnul întrebării. Se pare că marele poet, compozitor şi profesor de muzică religioasă, folclorist şi publicist Anton Pann s-ar fi născut cândva între anii 1793-1797.
Unii istorici susţin că Anton Pann s-ar fi născut la Sliven, pe atunci raia turcească, parte a Imperiului Otoman, Bulgaria de astăzi, dintr-o mamă grecoaică şi un tată ţigan căldărar, afirmație contrazisă de George Călinescu și alte nume importante ale istoriografiei române, care consideră că pentru a cunoște atât de bine limba română, cel mai probabil tatăl ar fi fost român, aromân sau vlah din sudul Dunării. „Cunoașterea miraculoasă a limbii noastre e un semn că era român (valah curat ori cuțovlah), sau că venise aici în fragedă copilărie” (George Călinescu)
Tatăl său se numea Pantoleon sau Pantaleon Petrov („vreun Pandele sau Pantelimon”, cum sugerează într-un studiu Tudor Vianu). Numele tatălui, Pantoleon Petrov, a devenit în românește Petroveanu, iar fiul și-a păstrat numele de Antonie Pantoleon Petroveanu (Petrovitul), cu care își semna manuscrisele până prin 1837.
Pann, “cel isteţ ca un proverb”, cum îl numea chiar Mihai Eminescu în “Epigonii”, este creditat ca fiind autorul muzicii actualului imn al ţării noastre, “Deșteaptă-te, române!”, cu toate că melodia pe care Andrei Mureşan (Mureşianu) a pus versurile sale avea o largă răspândire la acea vreme şi nu i se ştie cu siguranță autorul.
Anton Pann a fost cel care a pus pe muzică versurile poeziei „Un răsunet”, scrisă de Andrei Mureșanu prin 1842 şi care ulterior a devenit Imnul de stat al României, Deșteaptă-te, române!
Vorbind despre poetul Andrei Mureșanu și despre poezia „Un rasunet” (Deșteaptă-te, române!), George Călinescu numește această poezie „Marseilleza română”, iar pe Anton Pann îl consideră „acel Rouget de Lisle român”.
