Victoria propagandei britanice? jpeg

Victoria propagandei britanice?

├Än vara lui 1914, atunci c├ónd ├«n toat─â Europa b─âtea v├óntul r─âzboiului, guvernele europene ╚Öi-au pus pentru prima dat─â problema propagandei asupra du╚Ömanilor, alia╚Ťilor, neutrilor ╚Öi chiar a propriilor cet─â╚Ťeni. Armatele formate din milioane de cet─â╚Ťeni voluntari sau chema╚Ťi sub arme trebuiau motivate s─â lupte cu orice pre╚Ť. Dup─â patru ani de carnagiu al tran╚Öeelor ╚Öi demoniz─âri, britanicii s-au ales cu eticheta de ├«nving─âtori perfizi ├«n primul r─âzboi de propagand─â mondial─â.

├Än anii de dup─â ├«ncheierea Primului R─âzboi Mondial au ap─ârut o serie de lucr─âri pe c├ót de influente, pe at├ót de exagerate ╚Öi subiective privind rolul jucat de propagand─â ├«n timpul conflictului. Este vorba de Secretele de la Crewe Housede Sir Stuart Campbell, din 1920, de Minciuni ├«n timp de r─âzboi, scrise de politicianul pacifist Arthur Ponsonby ├«n 1928, de celebra Mein Kampfa lui Hitler (1925-1926), urmat─â de R─âzboiul totalscris─â de Erich von Luddendorf din 1937 (care au lansat teoria DurchstosslegendeÔÇô mitul cu╚Ťitului ├«nfipt ├«n spate), la care trebuie ad─âugate ╚Öi contribu╚Ťiile teoretice americane ale lui Edward Bernays cu a sa Propaganda(1928), dar ╚Öi cele ale lui Walter Lipmann, cu celebra Opinia public─â(1922).

Practic, ace╚Öti autori au analizat, au comentat ╚Öi au teoretizat partizan propaganda f─âcut─â de englezi la modul concret, pe timp de r─âzboi. Toate aceste c─âr╚Ťi au ├«nr─âd─âcinat timp de c├óteva genera╚Ťii stereotipul importan╚Ťei cov├ór╚Öitoare a propagandei ├«n sor╚Ťii r─âzboiului, teorie bazat─â pe eficacitatea deosebit─â a propagandei britanice ├«n pr─âbu╚Öirea moralului soldatului ╚Öi civilului german ├«n 1918. Tot perfidul Albion ╚Öi propaganda sa au fost declara╚Ťi drept principalul vinovat al antren─ârii Statelor Unite ├«n r─âzboiul european. Cercet─ârile istorice din ultimele decade, mai libere de prejudec─â╚Ťi ╚Öi patimi politice, au ar─âtat c─â lucrurile nu au stat chiar a╚Öa. Istoria propagandei Primului R─âzboi Mondial este, ├«n realitate, mai pu╚Ťin maniheist─â ╚Öi mult mai nuan╚Ťat─â. Britanicii ├«nving─âtori ╚Öi germanii perdan╚Ťi au r─âmas ├«ns─â vedetele incontestabile ale primului r─âzboi de propagand─â mondial─â, tot a╚Öa cum peste doar dou─âzeci de ani fiecare ╚Öi-a reluat rolul ├«n arena b─ât─âliilor pe via╚Ť─â ╚Öi pe moarte.

Primele institu╚Ťii britanice de propagand─â

├Än 1914, la izbucnirea r─âzboiului, pe 28 iulie, britanicii, spre deosebire de germani, nu aveau nicio institu╚Ťie de propagand─â. Pe baza redutabilului lor pragmatism, imediat dup─â declararea ostilit─â╚Ťilor, britanicii au fost primii care au improvizat peste noapte institu╚Ťii robuste de propagand─â, care, pe m─âsur─â ce conflictul s-a prelungit, au fost extinse p├ón─â la vastele organiza╚Ťii din 1918, ce au r─âmas ├«ntip─ârite ├«n mintea oamenilor.

Pentru c─â la englezi totul trebuie s─â fie conform legii, prima dat─â Parlamentul a votat ├«n regim de urgen╚Ť─â, la 8 august 1914, Defence of the Realm Act (DORA), prin care Guvernului i se acordau pe timpul r─âzboiului puteri executive sporite, inclusiv aceea de a institui cenzura ╚Öi de a ├«nfiin╚Ťa institu╚Ťiile necesare. Au fost astfel create unele mecanisme de control social, ap─ârea cenzura legal─â, presa put├ónd fi cenzurat─â la fel ca ╚Öi scrisorile primite sau trimise pe front, urm─ârindu-se sus╚Ťinerea moraluluipopula╚Ťiei ╚Öi protec╚Ťiacontrainformativ─â a Corpului expedi╚Ťionar trimis pe frontul din Europa.

De fapt, a╚Öa cum consemneaz─â profesorul britanic Stephen Badsey, cenzura ziarelor s-a f─âcut ├«n realitate pe baza unui gentlemen agreementnegociat ├«ntre autorit─â╚Ťi ╚Öi jurnali╚Öti, nerecurg├óndu-se niciodat─â la suspendarea unor publica╚Ťii sau la apari╚Ťia acestora cu coloane albe, a╚Öa cum s-a ├«nt├ómplat ├«n Fran╚Ťa.Ministerul de r─âzboi (War Office) ╚Öi Amiralitatea ╚Öi-au creat propriile Birouri de pres─â (care vor deveni ├«n timp serviciul de securitate MI5), a c─âror misiune principal─â nu era furnizarea de date despre mersul opera╚Ťiunilor militare, ci cenzura ╚Ötirilor ╚Öi restric╚Ťionarea sau controlul pe c├ót posibil a coresponden╚Ťilor de r─âzboi. ├Än august 1914 s-a ├«nfiin╚Ťat Comitetul pentru organiza╚Ťii na╚Ťionale patriotice, pentru diseminarea propagandei britanice pe tot cuprinsul imperiului, iar Ministerul de Interne (Home Office) a creat ├«n septembrie 1914 Comitetul Presei Neutre, destinat sus╚Ťinerii punctelor de vedere britanice ├«n ╚Ť─ârile neutre.

ab 96739836 jpg jpeg

Campanie secret─â de propagand─â, desf─â┼čurat─â de britanici ├«n Statele Unite

Profesorul David Welch a identificat trei tipuri de cenzur─â ├«n cazul presei britanice ├«n timp de r─âzboi:o precenzur─â voluntar─â ÔÇô cea mai r─âsp├óndit─â, o autocenzur─â ÔÇô frecvent─â, o cenzur─â obligatorie ÔÇô adesea evocat─â, dar niciodat─â impus─â. Totu╚Öi, primul act de r─âzboi al Marii Britanii a fost unul de brutal─â cenzur─â:├«n ultimile ore de pace, pe 4 august 1914, vasul ÔÇ×TelconiaÔÇŁ a t─âiat cablul transatlantic de telegraf prin care Germania putea comunica cu Statele Unite ╚Öi alte state neutre de peste ocean, Berlinul nemaiav├ónd alt─â solu╚Ťie dec├ót mult mai greoaiele comunica╚Ťii codate prin telegrafia f─âr─â fir. Din acel moment, Londra a preluat superioritatea informa╚Ťional─â fa╚Ť─â de continentul american, pe care a folosit-o din plin pentru atragerea fostei sale colonii ├«n r─âzboi de partea Antantei.

O vast─â opera╚Ťiune de propagand─â extern─â a Marii Britanii s-a desf─â╚Öurat ├«n mare secret de c─âtre a╚Öa numita Wellington HouseÔÇô dup─â numele cl─âdirii unde a func╚Ťionat, ceea ce oficial purta numele de Biroul Propagandei de R─âzboi din subordinea Ministerului de Externe ╚Öi sub conducerea lui Charles Masterman (1873-1927). Principiile propagandei britanice instaurate de Charles Masterman au fost trei ╚Öi au marcat viitoarele campanii britanice:necesitatea p─âstr─ârii secretului asupra identit─â╚Ťii surselor propagandei;propaganda trebuie s─â se bazeze pe informa╚Ťii corecte ╚Öi argumente bine dimensionate;ac╚Ťiunile de propagand─â trebuiau ├«ndreptate mai degrab─â asupra liderilor ╚Öi formatorilor de opinie dec├ót direct asupra maselor. ├Än consecin╚Ť─â, ampla campanie secret─â de propagand─â britanic─â gri desf─â┼čurat─â ├«n Statele Unite ├«nc─â neutre a vizat ├«n mod deliberat abordarea discret─â a anumitor simpatizan┼úi americani ai cauzei britanice, ce erau astfel utiliza┼úi drept vehicule propagandistice asupra celor nehot─âr├ó┼úi sau celor declara┼úi ├«mpotriva r─âzboiului. ├Än acest scop, a fost creat un Birou de Informare Britanicla New York, prin care Wellington Housea produs ┼či diseminat ├«n Statele Unite o cantitate impresionant─â de material tip─ârit (pamflete, flutura┼či, caricaturi etc.) ┼či a canalizat peste Atlantic, gra┼úie beneficiului de cvasi-exclusivitate a cablului transoceanic, doar acele ┼čtiri de pres─â selec┼úionate care conveneau politicii ┼či intereselor britanice. ├Än acea vreme, presa american─â constituia singura surs─â de informare pentru 90% dintre americani, drept pentru care a reprezentat din start o ╚Ťint─â de exploatat ├«n scopuri propagandistice de c─âtre britanci.

163299857 jpg jpeg

Raportul Bryce ╚Öi propaganda atrocit─â╚Ťilor

Un rol aparte ├«n propaganda britanic─â l-a avut Raportul Bryce. Acesta a servit drept principal argument pentru sus╚Ťinerea propagandei atrocit─â╚Ťilor de care au fost ├«nvinui╚Ťi germanii ╚Öi ├«n urma c─âreia Berlinul a pierdut enorm pe plan interna╚Ťional, ├«ndeosebi ├«n SUA. Raportul a fost ├«ntocmit de un Comitet dedicat pretinselor f─âr─âdelegi germanecomise ├«n Belgia ocupat─â ├«n 1914, organism numit de primul-ministru Asquith pe 15 decembrie 1914 ╚Öi prezidat (pentru credibilitate) de un simpatizant german, vicontele Bryce.

├Än mai 1915, Raportul Bryce a fost f─âcut public, tradus ├«n 30 de limbi ╚Öi distribuit de Wellington House├«n toat─â lumea, nu doar ├«n Marea Britanie, la un pre╚Ť mai mult dec├ót modic (1 penny). Fie ╚Öi doar cuprinsul acestui raport, bazat pe m─ârturiile refugi╚Ťilor civili belgieni din fa╚Ťa ocupa╚Ťiei militare germane, este o list─â de acuza╚Ťii demonizatoare la adresa du╚Ömanului german:tratamentul aplicat popula╚Ťiei civile;uciderea non-combatan╚Ťilor;tratamentul aplicat copiilor ╚Öi femeilor;utilizarea civililor ca scuturi umane;t├ólh─ârii, incendieri distrugeri de propriet─â╚Ťi;jignirea combatan╚Ťilor;uciderea prizonierilor r─âni╚Ťi;incendierea spitalelor;abuzarea de Crucea Ro╚Öie ╚Öi steagul alb. Executarea ca spioan─â de c─âtre armata german─â a infirmierei Edith Cavell ╚Öi scufundarea, pe 7 mai 1915, cu doar c├óteva zile ├«naintea public─ârii Raportului Bryce, a vasului ÔÇ×LusitaniaÔÇŁ de c─âtre un submarin german (ambele ac╚Ťiuni justificabile din perspectiva legilor r─âzboiului) au stigmatizat definitiv pe ÔÇ×barbarii de germaneÔÇŁ, les Boches, ├«n toat─â lumea. Astfel, calea fusese larg deschis─â pentru a-i ur├« ╚Öi distruge f─âr─â mil─â pe germani, cu Kaiserul lor cu tot, chiar dac─â faptele prezentate, de╚Öi reale ╚Öi cu un s├ómbure de adev─âr, nu erau chiar a╚Öa. Multe ini╚Ťiative britanice private de propagand─â (deci nu ale guvernului) s-au dezl─ân╚Ťuit de la acest raport, contribuind la demonizarea general─â ╚Öi demoralizarea germanilor, militari, politicieni sau civili.

Marile personalit─â╚Ťi culturale britanice, ├«n slujba propagandei

At├ót Wellington Houseprin Charles Masterman ├«n septembrie 1914, c├ót ╚Öi Crewe House(institu╚Ťia de propagand─â asupra du╚Ömanului) prin lordul Northcliffe la ├«nceputul lui 1918 au convocat ╚Öedin╚Ťe secrete cu mari personalit─â╚Ťi culturale britanice, precum Arthur Conan Doyle, John Galsworthy, Tomas Hardy, Rudyard Kipling, H.G. Wells ╚Öi al╚Ťii pentru a-i convinge s─â contribuie prin talentul lor scriitoricesc la r─âzboiul purtat de Imperiul britanic ├«mpotriva Germaniei. Ceea ce ace╚Ötia au ╚Öi f─âcut, cu mult har ╚Öi entuziasm patriotic. Ziarele, bro╚Öurile ╚Öi revistele au reprezentat principalul vehicul de propagand─â ├«n mas─â ├«n timpul Primei Conflagra╚Ťii, iar mul╚Ťi jurnali╚Öti, de toate na╚Ťiile, credeau sincer c─â era datoria lor s─â sus╚Ťin─â moralul poporului lor aflat ├«ntr-o ├«ncle╚Ötare pe via╚Ť─â ╚Öi pe moarte. Pu╚Ťini cet─â╚Ťeni aveau aparate de radio ├«n cas─â, dar mult mai mul╚Ťi obi╚Önuiau s─â mearg─â la cinema, a╚Öa mut cum era el pe atunci, drept pentru care jurnalele de actualit─â╚Ťi cu texte explicative inserate, dar mai ales filmele ÔÇ×artisticeÔÇŁ de lung ╚Öi scurt metraj se bucurau de o mult mai mare popularitate.

Alte vehicule de propagand─â au fost c─âr╚Ťile postale, afi╚Öele pentru popula╚Ťia civil─â de acas─â, la fel ca ╚Öi scurtele speech-uri ╚Ťinute ├«n locuri publice ale agen╚Ťilor instrui╚Ťi sau flutura╚Öii arunca╚Ťi din avion sau din baloane asupra teritoriilor inamice. Ce se afirma, argumenta, insinua, ironiza, sau demoniza ├«n toate aceste produc╚Ťii propagandistice? C─â du╚Ömanul era diabolic ╚Öi agresiv, drept pentru care trebuia nimicit f─âr─â mil─â, chiar cu sacrificiul suprem ├«n numele patriei (╚Öi a regelui, ├«mp─âratului), c─â propria tab─âr─â avea dreptate ╚Öi lupta ├«n numele celor mai nobile idealuri ale umanit─â╚Ťii ╚Öi civiliza╚Ťiei. Soldatului du╚Öman i se explica faptul c─â nu avea niciun rost s─â piar─â pentru un conduc─âtor perfid ├«ntr-un r─âzboi oricum pierdut. Unii beligeran╚Ťi, precum francezii sau rom├ónii, mai aveau ╚Öi ni╚Öte teritorii de recuperat, iar al╚Ťii ni╚Öte colonii de ap─ârat sau de cucerit.

├Än aceste condi╚Ťii, responsabilitatea pentru proasta reputa╚Ťie politic─â ╚Öi moral─â ce i-a fost atribuit─â propagandei britanice ├«n Primul R─âzboi Mondial revine, potrivit profesorului Stephen Badsey, pe de o parte exceselor individuale particulare provenite din societatea britanic─â, dar ╚Öi a╚Öa numitei Crewe HouseÔÇô Departamentul de Propagand─â la Du╚Öman. Aceast─â structur─â a fost creat─â de primul ministru britanic Lloyd George (1863-1945) ├«n februarie 1918, numindu-l ca ÔÇ×director al propagandei ├«n ┼úara inamic─âÔÇŁ pe Alfred Harmsworth, lord Northcliffe (1865-1922), proprietar al ziarelor ÔÇ×The TimesÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×The Daily MailÔÇŁ;acesta l-a adus imediat al─âturi de sine pe directorul lui ÔÇ×The TimesÔÇŁ, sir Campbell Stuart, cel ce va scrie ├«n 1920 cartea ├«nainte men╚Ťionat─â, Secretele de la Crewe House. Potopul propandistic al Crewe Houseasupra Germaniei, dar mai ales asupra mult mai vulnerabilei Austro-Ungarii s-a rev─ârsat abia ├«n ultimul an de r─âzboi.

Fran╚Ťa a urmat cam acela╚Öi traseu propagandistic institu╚Ťional ╚Öi conceptual precum Marea Britanie, cu notabila deosebire c─â francezii erau mult mai ├«nver╚Öuna╚Ťi ├«mpotriva les bochesdec├ót englezii din pricina dezastruoasei lor experien╚Ťe r─âzboinice din 1870-1871. Aceast─â stare de spirit belicoas─â nu a ├«mpiedicat autorit─â╚Ťile politice ╚Öi militare franceze s─â recurg─â la o mult mai drastic─â cenzur─â a presei asupra realit─â╚Ťilor cumplite pe care le suportau les poilus├«n linia ├«nt├ói a Frontului de Vest ╚Öi care au generat serioase revolte ╚Öi dezert─âri ├«n a doua parte a r─âzboiului. Deocamdat─â, ├«n august 1914, Ministerul de r─âzboi francez a ├«nfiin╚Ťat o Comisie de pres─â(pentru cenzura acesteia), iar Statul major al armatei a creat ├«n luna octombrie, acela╚Öi an, o Sec╚Ťie de informare, al c─ârei rol era de a furniza comunicate periodice despre situa╚Ťia de pe front, desigur toate optimiste ╚Öi ├«n general departe de realitate. Abia ├«n ianuarie 1916 a fost ├«nfiin╚Ťat─â sub tutela Ministerului de Externe a╚Öa-numita Maison de la presse, pentru coordonarea propagandei franceze ├«n str─âin─âtate. La fel ca ╚Öi ├«n Anglia, unde eforturile na╚Ťionale, indiferent de culoarea politic─â, au fost coagulate sub sintagma de Home Front, ├«n Fran╚Ťa acesta a existat sub numele de Union Sacr├ę, iar ├«n Germania a fost declarat─â drept Burgfrieden.

167791645 0 jpg jpeg

De ce a pierdut Germania ┼čiÔÇ×Primul R─âzboi Propagandistic MondialÔÇŁ?

Germania, cel de-Al Doilea Reich, a fost singurul beligerant care ├«nainte de izbucnirea r─âzboiului dispunea de o ├«ntreag─â re╚Ťea de organiza╚Ťii culturale, ligi patriotice ╚Öi alte oficine, mai mult sau mai pu╚Ťin sponsorizate de stat, destinate promov─ârii culturii ╚Öi intereselor germane ├«n st─âin─âtate. Mai mult dec├ót at├ót, ├«nc─â de la ├«nceputul r─âzboiului, guvernul german a stipendiat deschis agen╚Ťia de ╚Ötiri Wolff Telegraf╚Öi serviciul de radio Uberseedienst Transozean GmbH, pentru ca acestea s─â transmit─â doar propaganda Berlinului. Spre deosebire de Fran╚Ťa ╚Öi Anglia, ├«n Germania militarii ╚Öi nu politicienii au de╚Ťinut suprema╚Ťia asupra societ─â╚Ťii, chiar ╚Öi ├«n domeniul propagandei, iar generalul Erich Luddendorf a fost (dup─â 1916) unul dintre promotorii acestei noi forme de lupt─â. ├Än august 1914, ├Änaltul Comandament German a constituit Sec╚Ťia III (b) sau Nachrichtenabetilung, care se ocupa de cenzur─â, opinia public─â, propagand─â, ╚Ťin├ónd briefing-uri de pres─â, emi╚Ť├ónd directive pentru ziarele ╚Öi revistele Reich-ului, edit├ónd chiar ╚Öi propriul bi-s─âpt─âm├ónal. Sec╚Ťia III (b) a preluat imediat apoi ╚Öi controlul Messer-Film GmbHpentru a putea produce ╚Öi disemina jurnalele de ╚Ötiri filmate pe front. Ulterior, ├«n februarie 1915, la Berlin a luat fiin╚Ť─â un birou central de cenzur─â a presei ÔÇô OberzensurstelleÔÇô care prin extensie a devenit, ├«n luna octombrie 1915, mult mai cunoscutul Kriegspresseampt.

Simultan, ├«n octombrie 1914, pentru a contracara propaganda anti-german─â interna╚Ťional─â, Ministerul de Externe a ├«nfiin╚Ťat organiza╚Ťia Zentralstelle fur Auslandsdienst, condus─â de Matthias Erzberger. Atunci de ce a pierdut Germania ╚Öi ÔÇ×Primul R─âzboi Propagandistic MondialÔÇŁ, dac─â a fost at├ót de bine echipat─â cu institu╚Ťii, resurse, organizare? Una dintre principalele cauze ale fr├óngerii bru╚Öte a moralului ╚Öi voin╚Ťei combative a disciplinatului soldat ╚Öi cet─â╚Ťean german a constituit-o uria╚Öa discrepan╚Ť─â dintre permanentele asigur─âri date de propagand─â privind victoria final─â iminent─â, ca urmare a mult tr├ómbi╚Ťatelor victorii par╚Ťiale datorate marilor strategi, eroismului militarilor ╚Öi performan╚Ťelor tehnicii de lupt─â germane, ╚Öi realit─â╚Ťile fruste ╚Öi dureroase de pe front, la fel de dure ca ╚Öi cele de acas─â, care la un moment dat nu au mai putut fi camuflate. ├Än ceea ce-i prive╚Öte pe austro-ungari, care n-au excelat deloc ├«n privin╚Ťa propagandei, lovitura de gra╚Ťie pe care au primit-o a fost diseminarea unor flutura╚Öi cu cele 14 puncte formulate de pre╚Öedintele Wilson, dintre care fatal pentru habsburgi a fost cel referitor la dreptul na╚Ťiunilor la autodeterminare. ├Än acel moment, multina╚Ťionalul imperiu ├«mpreun─â cu multietnica sa armata s-au dezintegrat.

<strong>Mioritica g─âl─âgie propagandistic─â</strong>

Izbucnirea Primului M─âcel Mondial ├«n 1914 s-a r─âsfr├ónt imediat ┼či asupra micul Regat rom├ón condus de un rege neam┼ú ┼či o clas─â politic─â par┼úial germanofil─â, par┼úial francofil─â. Multe ┼či aprige au fost pasiunile propagandistice consumate ├«n spa┼úiul public rom├ónesc, cu deosebire ├«n anii neutralit─â┼úii 1914-1916. Cu cine ┼či pentru ce anume trebuia s─â intre Rom├ónia ├«n r─âzboi, pentru Transilvania sau pentru Basarabia, a fost subiectul unor g─âl─âgioase ╚Öi ├«ncr├óncenate efervescen╚Ťe propagandistice pro-germane sau pro-antantiste, pe care cet─â┼úeanul turmentat de pe strad─â sau boierul din palatul domnesc le-au tr─âit emfatic ╚Öi cu o ne┼čtirbit─â fervoare patriotic─â.

├Än cartea sa despre elita intelectual─â rom├óneasc─â ├«n anii Primului R─âzboi Mondial, Germanofilii, profesorul Lucian Boia a realizat o necesar─â ┼či curativ─â restabilire a adev─ârului istoric privind ponderea, profilul ┼či influen┼úa membrilor celor dou─â tabere, antantofilii ┼či germanofilii. El a spulberat convenabilul mit al unei cvasi-unanimit─â┼úi rom├óne┼čti privind op┼úiunea na┼úional─â pentru Transilvania ├«n dauna Basarabiei (apar┼úin├ónd Rusiei ┼úariste) ┼či intrarea ├«n r─âzboi de partea surorii mai mari de gint─â latin─â, Fran┼úa (dar ┼či a Angliei sau a amenin┼ú─âtorului imperiu rus) ├«mpotriva Germaniei (patria dinastiei domnitoare) ┼či Austro-Ungariei, ├«nrobitoarea Ardealului.

├Än anii neutralit─â┼úii, 1914-1916, opinia public─â rom├óneasc─â era format─â din doar c├óteva sute de mii de cet─â╚Ťeni cu studii medii ┼či superioare (dat fiind c─â ├«n 1912, circa 60% dintre rom├óni erau analfabe┼úi) ce se interesau de probleme politice ┼či na┼úionale. Aceast─â opinie public─â era majoritar, dar nu unanim antantofil─â, iar elita intelectual─â (scriitori, istorici, savan┼úi) era aproximativ egal divizat─â ├«ntre germanofili (mul┼úi cu studii universitare la Viena ┼či Berlin) ┼či antantofili (majoritatea de forma┼úie ┼či cu afinit─â┼úi franceze). ├Ämb─âta┼úi cum erau de propaganda euforic─â din timpul R─âzboaielor balcanice ┼či c├ónt├ónd ├«n cor ÔÇ×Trece┼úi, batalioane rom├óne, Carpa┼úiiÔÇŁ, prea pu┼úini dintre vajnicii antantofili ┼či-au pus problema dac─â armata rom├ón─â avea sau nu capacitatea ┼či resursele de a sus┼úine solu┼úiile politico-militare pe care ei le promovau cu emfaz─â. A rezultat doar o g─âl─âgie propagandistic─â polifonic─â, fiecare solist interpret├ónd propria partitur─â, compozitorul ╚Öi dirijorul st─âlucind prin absen╚Ť─â. ├Äntocmai precum ├«n vremurile noastre, nu numai clasa politic─â, dar mai ales elita intelectual─â rom├óneasc─â s-a dovedit puternic divizat─â ├«n opinii, adesea ezitant─â sau chiar oportunist oscilant─â. Totu╚Öi, au existat ╚Öi s-au manifestat ├«n acele vremuri personalit─â┼úi puternice ┼či ferme ├«n convingerile lor, precum Take Ionescu, P.P. Carp, Ioan Slavici sau Titu Maiorescu, care ast─âzi sunt inexistente. ├Än schimb, dezorientarea cet─â┼úeanului mioritic turmentat ├«n fa┼úa at├ótor op┼úiuni contradictorii a r─âmas aceea┼či ┼či dup─â scurgerea unui secol.

tar 0 jpg jpeg

Propaganda românească s-a făcut haotic

├Än Rom├ónia anilor 1914-1916 nu au existat structuri de propagand─â ale statului care s─â afirme interesele na╚Ťionale pe plan intern ╚Öi interna╚Ťional, fie doar ╚Öi pentru simplul fapt c─â fiecare vedea aceste interese ├«n mod diferit. Apoi, statul rom├ón era foarte departe de nivelul de dezvoltare social─â ╚Öi politic─â (economic nici nu se punea problema) de cel existent ├«n Occident, care s─â permit─â coagularea unor asemenea institu╚Ťii, ce presupuneau maturitate, hot─âr├óre ╚Öi limpezime ├«n g├ónd ╚Öi fapt─â politic─â. A╚Öadar, propaganda rom├óneasc─â s-a f─âcut haotic, la nivel de personalitate, individual, adesea stimulat─â de orgolii personale, dar ╚Öi de o autentic─â dragoste de ╚Ťar─â ╚Öi interes pentru binele ei, ├«n╚Ťelese ├«ns─â ├«n mod diferit. Propaganda comunist─â a ocultat, din motive lesne de ├«n┼úeles, opozi┼úia a numero┼či lideri politici rom├óni ├«n frunte cu Petre P. Carp fa┼ú─â de o alian┼ú─â a Rom├óniei cu Rusia ┼úarist─â ├«n timpul primei conflagra┼úii, ├«n timp ce conservatorii din aripa Alexandru Marghiloman ┼či Titu Maiorescu sus┼úineau o neutralitate favorabil─â Germaniei. Aceast─â vehement─â opozi┼úie era motivat─â at├ót prin pericolul unei expansiuni ┼či domina┼úii ruse┼čti ├«n Europa r─âs─âritean─â ┼či la gurile Dun─ârii (ceea ce avea s─â se ├«nt├ómple ├«ntocmai, dar peste dou─âzeci ┼či cinci de ani ╚Öi iar─â╚Öi dup─â o sut─â), c├ót mai ales prin regimul politic ╚Öi social deplorabil al rom├ónilor lipsi┼úi de orice drepturi din Basarabia ├«ncorporat─â Imperiului ┼óarist. Profesorul Boia demonstreaz─â clar c─â nu a existat o larg─â majoritate a liderilor politici rom├óni care s─â sus┼úin─â alian┼úa cu Antanta, ├«n scopul eliber─ârii mult mai atractivei Transilvanii, ├«n compara┼úie cu Basarabia. Chiar ┼či liberalul Ion I. C. Br─âtianu a ┼úinut secret─â p├ón─â ├«n ultima clip─â op┼úiunea antantofil─â a guvernului s─âu, dezv─âluind-o abia ├«n momentul declara┼úiei de r─âzboi.

E adev─ârat ├«ns─â c─â propaganda ┼či lu─ârile de pozi┼úie ├«n favoarea unei interven┼úii imediate ├«n r─âzboi a Rom├óniei, al─âturi de Fran┼úa ┼či Anglia, pentru eliberarea Transilvaniei de sub infama ocupa┼úie austro-ungar─â, au fost cu mult mai zgomotoase ┼či mai pertinente. Op╚Ťiunea antantofil─â a fost sus┼úinut─â de ziarele de mare tiraj precum ÔÇ×Adev─ârulÔÇŁ ┼či ÔÇ×Diminea┼úaÔÇŁ (de st├ónga) ┼či ÔÇ×UniversulÔÇŁ (de dreapta). Publica┼úiile av├ónd o politic─â editorial─â pro-german─â (ÔÇ×ZiuaÔÇŁ, ÔÇ×SearaÔÇŁ, ÔÇ×LibertateaÔÇŁ, ÔÇ×Gazeta Bucure┼čtilorÔÇŁ, ÔÇ×Convorbirile literareÔÇŁ din Bucure┼čti), neutralist─â (ziarele socialiste ÔÇ×LuptaÔÇŁ lui Dobrogeanu Gherea sau ÔÇ×Jos r─âzboiulÔÇŁ a lui Cristian Racovski) sau anti-rus─â (ÔÇ×Via┼úa rom├óneasc─âÔÇŁ de la Ia┼či, a lui Constantin Stere) aveau o circula┼úie mult mai redus─â, fiind prizate mai ales de cercurile intelectuale, universitare ┼či politice. ├Äntre personalit─â┼úile culturale care au scris ┼či militat din convingere ┼či cu patriotism pentru solu┼úia pro-german─â ┼či anti-rus─â, profesorul Lucian Boia i-a remarcat pe Ioan Slavici, Tudor Arghezi, George Top├órceanu, Garabet Ibr─âileanu, Mateiu Caragiale, Nicolae Tonitza, Grigore Antipa. Lor li s-a opus cuv├óntul mult mai zgomotos al antantofililor Nicolae Iorga (prin tribuna sa ÔÇ×Neamul Rom├ónescÔÇŁ), A.D. Xenopol, Barbu Delavrancea, Eugen Lovinescu, Alexandru Vlahu┼ú─â. Unele atitudini oscilant-ezitante ale unor membri ai intelighen┼úiei mioritice din epoc─â, generate de caren┼úele lor de caracter ┼či morale, dovedite prin schimbarea oportunist─â a taberei, pot descump─âni publicul actual, relativiz├ónd icoana unor personalit─â┼úi ale culturii rom├óne despre care ├«nv─â┼ú─âm ├«n manualele ┼čcolare:Mihail Sadoveanu, Dimitrie Onciul, Liviu Rebreanu, Victor Babe┼č, Alexandru Macedonski, Constantin R─âdulescu Motru.