Veruschka, un cameleon în modă
Veruschka reprezintă imaginea anilor ’60-’70 în industria modei. A devenit primul model recunoscut pe plan mondial, a fost căutată de toate casele de modă și revistele de profil prestigioase. Înaltă, slabă și de o frumusețe est-europeană atipică vremurilor, Veruschka s-a reinventat constant și a adus meseriei sale valențe artistice, dincolo de superficial.
Cea mai de succes strategie de vânzare a caselor de modă este prezentarea hainelor pe podium, purtate de femei graţioase, care pun în valoare materialele, culorile şi croielile. Aşa s-a procedat cu rigurozitate din secolul XX încoace. Accentul cade numai pe haine, s-ar putea crede. Dar nu e tocmai aşa. Modelele au fost mereu alese cu mare grijă, astfel încât potenţialul cumpărător să fie suficient de atras de frumuseţea lor, să îşi dorească în mod plauzibil să arate ca ele, fără să fie copleşit de eleganţa lor. Toţi designerii renumiţi ai veacului trecut, de la Chanel la Balenciaga, au respectat cu sfinţenie acest principiu.
Moda este, totuşi, unul dintre cele mai dinamice domenii de activitate. Oamenii se plictisesc uşor şi continuă să vină rapid cu idei de schimbare. În prima jumătate a secolului XX a apărut un procedeu nou de promovare, ajuns la maturitate prin anii ’50:realizarea de pictoriale, cu femei cochete, în reviste de mare circulaţie. Secolul trecut a fost populat de numeroase astfel de grații de o frumuseţe aproape perfectă – Marion Morehouse, prima în domeniu, urmată de Lee Miller, Lisa Fonssagrives, Dovima ş.a. Din această mare de gene lungi şi dese a răsărit şi primul supermodel:Veruschka. O tânără aristocrată de origine prusacă, independentă şi cu viziuni proprii, care a adus un nou suflu meseriei de model şi a contrazis preconcepţiile privind superficialitatea acestei activităţi.
Nefericirea
Veruschka, pe numele său real Vera Gottliebe Anna Gräfin von Lehndorff-Steinort, s-a născut pe 14 mai 1939, în Königsberg (azi Kaliningrad, Rusia), într-o familie aristocratică prusacă. Tatăl său a fost Contele Heinrich von Lehndorff, ofiţer german de rezervă, cu sentimente puternice antinaziste. Paradoxal, moşia pe care a a crescut Vera – cu o vilă de 100 de camere – se învecina cu proprietatea diplomatului nazist Joachim von Ribbentrop, care adesea se lăsa filmat, pentru propagandă, jucându-se cu micuţa Vera, şi se afla la câţiva kilometri de buncărul lui Hitler, „Bârlogul Lupului”.
Membru al Rezistenţei, contele von Lehndorff a participat la complotul de asasinare a lui Hitler condus de Stauffenberg, din iulie 1944. Operaţiunea a eşuat și tatăl Verei a fost arestat. După două tentative de evadare, s-a predat pentru a nu pune în pericol viaţa familiei. În septembrie 1944 a fost spânzurat cu o coardă de pian, sub acuzaţia de trădare. Averea i-a fost confiscată, iar cele patru fete şi soţia sa au fost trimise în lagăr, unde au rămas până la sfârşitul războiului.
Veruschka în revista Vogue, iulie 1968, fotografiată de Franco Rubartelli
Pasărea Phoenix
Debutul Verei în modă nu a fost spectaculos. Dimpotrivă, nimic nu prevestea cariera sa internaţională. Și nici nu s-a pregătit în vreun fel pentru asta. A studiat arta la Hamburg şi Florenţa. Aici, când avea 20 de ani, a fost descoperită întâmplător, pe stradă, de fotograful Ulo Mulas. Aşa şi-a început cariera de model, o slujbă cu normă întreagă. Totuşi, în acea vreme, o fată ca ea, de 1, 90 metri, găsea cu greu de muncă în domeniu. În 1961, Vera a întâlnit-o pe Eileen Ford, fondatoarea prestigioasei Ford Models Agency, care a încurajat-o să plece la New York – zicea că americanilor le plac fetele cu statură mai impunătoare. Vera i-a urmat sfatul, a plecat să-şi vadă visul împlinit peste Ocean. Dar nu s-a întâmplat nimic din ce sperase. Ba chiar s-a dus să o vadă şi pe Eileen Ford, care a spus că nu-şi aminteşte de întâlnirea lor din Europa.
Decepţionată, s-a întors în Germania, la München, unde a decis să nu renunțe, ci să se reinventeze:şi-a schimbat numele în Veruschka – numele său de alint din copilărie – şi şi-a creat un trecut misterios, cu accente est-europene, ruseşti. Practic, s-a definit pe sine însăşi ca o marcă – un pas îndrăzneţ, avant son temps. S-a întors în New York, pregătită să cucerească lumea modei. S-a îmbrăcat în negru complet, a mers la fotografi cunoscuţi şi le-a spus:„Sunt Veruschka, care vine de la graniţa dintre Rusia, Germania şi Polonia. Aş vrea să văd ce poţi face cu faţa mea”. Strategia a funcționat, a început să primească din ce în ce mai multe contracte.
Veruschka fotografiată de Rubartelli în hainele lui Giorgio di Sant' Angelo
„Una dintre minunile lumii”
Cariera sa a luat un avânt spectaculos în 1962, când a întâlnit-o pe Diana Vreeland, editorul revistei „Vogue” din America (din 1963) – omul potrivit la locul potrivit. Vreeland a prins cu o piuneză de perete fotografia tinerei de numai 23 de ani şi i-a spus, încrezătoare:„Veruschka, te voi căuta”. Și s-a ținut de cuvânt. După câteva sesiuni de fotografie, Vreeland i-a dat un cec în alb și a încurajat-o să vină cu propriile idei pentru pictoriale. Această decizie a trezit în Veruschka un curaj creator, care avea să impună o nouă tendință în realizarea fotografiilor:accentul cădea mai puțin pe haine, iar modelul emana un exotism cu care niciuna dintre cititoarele revistei nu se mai putea asocia.
A colaborat cu mulți fotografi de renume (Irving Penn, Richard Avedon, Helmut Newton, Peter Beard, Johnny Moncada), dar cel mai aproape i-a fost Franco Rubartelli, cu care a avut și o relație intimă. Împreună au venit cu scenarii ingenioase și avangardiste, care au îndreptățit revistele de modă să o elogieze pe coperțile lor:„Una dintre minunile lumii” (Vogue), „Cel mai căutat model din lume” (Life), „Fata la care se uită toată lumea” (Life).
Veruschka a îmbrăcat hainele designerilor faimoși ai vremii (Valentino, Yves Saint-Laurent, Gucci ș.a.), dar, paradoxal, cariera sa nu a fost legată de îmbrăcăminte. A înțeles să facă meseria de model ca un artist care întruchipează diverse personaje, având posibilitatea să se transforme constant. S-a fotografiat în zăpezile montane din Hokkaido, Japonia, în haine de blană fabuloase, alături de un luptător de sumo, dar și în deșertul din Arizona, acoperită de blănuri, frânghii și pietre, ca într-un caleidoscop de textile – fără ca vreunele să fie în fapt piese vestimentare. În savana din Kenya, pe plajele din Bahamas, munți golași sau ruine antice, oriunde a pozat, Veruschka a îndrăznit să provoace convenționalul și să construiască realități stranii.
A apărut pe coperta revistei „Vogue” de 11 ori într-un deceniu și a ajuns să câștige până la 10.000 de dolari pe zi – o sumă fabuloasă, onorariu de care nu se mai auzise la acea vreme.
Una dintre fotografiile emblematice ale supermodelului:înfăşurată în haine groase, cu o glugă voluminoasă din blană, în deşertul Arizona, 1968
Pionieratul
Veruschka a avut viziuni largi despre menirea unui model. Hainele nu au fost interesul său imediat, poate doar un pretext. Și chiar a avut inspirația să renunțe complet la ele! În 1964, de pildă, a lucrat cu Salvador Dali, la New York. Într-o întreprindere artistică suprarealistă, Dali i-a acoperit corpul complet cu cremă de ras și a creat o sculptură vie. O zi obișnuită din New Yorkul anilor ’60.
Veruschka a mers mai departe, a dorit să creeze propria sa artă. Și a început cu body painting(n.r., pictura pe corp). Deși se ocupa singură de machiaj și coafură pentru fotografiile de modă, acum libertatea de exprimare artistică era mai mare. A început prin a se picta pe tot corpul pentru a semăna cu diverse animale – de la zebre la câini –, apoi s-a deghizat în creaturi fantastice, iar în final a ajuns să realizeze minuțioase opere trompe l’oeilprin care reușea să dispară complet în fundal. Din nefericire, potențialul operelor sale nu a fost valorificat deplin în vremea sa. Era încă devreme pentru îndrăznețul body painting.
Dar cu adevărat apreciată a fost apariția sa de cinci minute în filmul lui Antonioni, „Blow-up” (1966). Acest cameo ilustrează sublim întreaga sa carieră:fata de care s-au îndrăgostit toți și care s-a diferențiat complet de celelalte modele. Pe scurt, fotograful Thomas, arogant, grăbit și autoritar, se străduiește să pozeze cinci modele. Fete de o frumusețe glacială, în haine sofisticate, dar care se mișcă sacadat și aleg posturi nepotrivite. Thomas le sfătuiește să înceapă de la capăt, să se mai gândească;el are treabă în altă parte. Merge la o sesiune cu Veruschka, care îl așteaptă într-o rochie scurtă, neagră, mai puțin spectaculoasă decât precedentele. Tânăra nu spune decât atât:„Aici sunt”. În rest, se mișcă numai. Grațios, senzual, dar hotărât. O scenă electrizantă, ca un joc amețitor între doi amanți – fără să fie vorba, de fapt, de ceva mai mult decât fotografie. Revista „Premiere” a votat scena drept cea mai sexy din istoria filmului.
Interesant este și că în urma acestui episod cinematografic, a fost introdusă, din întâmplare, o nouă modă:super thin(foarte slab). Într-adevăr, Veruschka era foarte slabă la momentul filmărilor. Asta, pentru că înainte fusese o vreme în Mexic, unde se îmbolnăvise de indigestie din cauza apei potabile și pierduse din greutate. O muză nu tocmai bună pentru a iniția o nouă tendință.
Veruschka s-a retras din industria modei în 1975, când noul editor „Vogue”, Grace Mirabella, a dorit să îi schimbe aspectul fizic, pentru a o face mai abordabilă pentru femeile obișnuite. Cu gândul ăsta Veruschka nu s-a putut împăca niciodată. A rămas în lumea artei, dar cu apariții rare pe podium și în reviste. Cea mai recentă apariție cinematografică a fost un cameo într-un film cu James Bond, „Casino Royale” (2006).
Secvenţă din filmul "Blow-up"
