Variante ale Normei templiere ╚Öi via╚Ťa cotidian─â ├«n Ordinul Templului jpeg

Variante ale Normei templiere ╚Öi via╚Ťa cotidian─â ├«n Ordinul Templului

ÔÇ×C─âci din via╚Ťa noastr─â vezi numai ├«nveli╚Öul dinafar─â ÔÇŽ dar nu ╚Ötii nimic despre regulile foarte stricte din─âuntruÔÇŁ1. Ordinul Templier incipient avea nevoie de o veritabil─â organizare, unul dintre artizanii acesteia fiind ╚Öi Bernard de Clairvaux. P├ón─â la adoptarea Normei din 1129, Templierii se ghidau dup─â norma Sf├óntului Augustin, iar la cea ini╚Ťial─â s-au ad─âugat ╚Öi alte principii precum Statutele ierarhice, Peniten╚Ťele ╚Öi Recep╚Ťia ├«n Ordin. Cert este c─â dup─â aceast─â dat─â, Ordinul prime╚Öte dona╚Ťii din ├«ntreaga Europ─â, bani ╚Öi p─âm├ónturi pentru a sprijini ╚Öi luptele din ╚Üara Sf├ónt─â2.

Conciliul de la Troyes din 31 ianuarie 1129 nu trebuie privit doar ca un eveniment important din ascenden╚Ťa istoric─â a Ordinului, ci ╚Öi ca un moment sine qua non pentru Biseric─â. Odat─â cu Marea Schism─â din 1054 fiecare interven╚Ťie a Bisericii era calculat─â, iar dedicarea ei ├«n ├«ntregime fa╚Ť─â de Ordin ╚Öi asimilarea acestuia, poate fi considerat─â un semn pentru faptul c─â Ordinul avea la ora aceea, un poten╚Ťial ├«nc─â neexploatat.

├Äncep├ónd cu doctrinele teocratice ale lui Grigore al VII-lea, puterea pontifical─â trebuia s─â se justifice. Reforma gregorian─â reprezint─â prima afirmare a deplin─ât─â╚Ťii puterii pontificale, iar printre principiile ei se num─âr─â ╚Öi urm─âtoarele:ÔÇ×II. Numai pontiful roman este numit pe drept cuv├ónt universal. XII. Poate s─â-i dea jos pe ├«mp─âra╚Ťi. XIX. Nu trebuie s─â fie judecat de nimeniÔÇŁ3.

Preceptele gregoriene îl absolvă pe papă de orice încercare de combatere a spuselor sale, enciclicilor și bulelor pe care suveranul pontif le emite. În acest sens, reformele lui Grigore al VII-lea sunt doar începutul unui demers în care se legitimează și individualizează puterea pontificală. Pe drumul sinuos al receptării depline a puterii papale, avem de a face și cu o împlinire a acesteia în timpul abatelui de Clairvaux. Astfel, Bernard explică puterea pontificală prin următoarele cuvinte:

ÔÇ×S─â examin─âm mai de aproape cine e╚Öti: altfel spus, care-╚Ťi este rolul ├«n Biseric─â? Deci, cine e╚Öti tu? E╚Öti marele preot, Suveranul Pontif, e╚Öti principele episcopilor ╚Öi mo╚Ötenitorul Apostolilor.[...] Ceilal╚Ťi nu au dec├ót turmele care le-au fost desemnate: fiecare o are pe a sa, tu dimpotriv─â, le-ai primit pe toate: e╚Öti p─âstorul ╚Öef. Nu numai oile, dar ╚Öi ceilal╚Ťi p─âstori sunt ├«n paza taÔÇŁ 4 .

Norma templier─â

Norma a suferit mai multe modific─âri. Cea ini╚Ťial─â a fost adoptat─â la Conciliul de la Troyes din 31 ianuarie 1129 ╚Öi s-a p─âstrat ├«n mai multe variante. Edi╚Ťia ├«n limba francez─â a fost studiat─â de Simonetta Cerrini, de altfel lucrarea ei pornind de la nou─â manuscrise pe care autoarea le-a cercetat, oferind o imagine c├ót mai clar─â, ├«n special, asupra misterului ├«n care este ├«nv─âluit─â ├«nfiin╚Ťarea Ordinului odat─â cu Conciliul de la Napleuse, cei nou─â ani destul de lacunari, p├ón─â la Conciliul din 1129.

Informa╚Ťiile despre con╚Ťinutul normei provin din diferite scrieri lacunare. O edi╚Ťie integral─â a normei templiere cuprinz├ónd, dup─â unele surse, 72 de clauze ale ordinii interne, nu exist─â. Astfel, fragmentar, ea poate fi compus─â ╚Öi reconstituit─â din pu╚Ťinele izvoare istorice pe care le de╚Ťinem, care au ajuns p├ón─â ├«n timpurile contemporane datorit─â cercet─âtorilor care le-au uzitat. Semnifica╚Ťia normei este ├«ns─â╚Öi petrecerea zilelor din via╚Ťa cotidian─â a unui templier. P├ón─â s─â vorbim de limba ├«n care norma a fost scris─â, trebuie s─â subliniem faptul c─â a fost exprimat─â pe cale scris─â, nu transmis─â oral. Unii nu ╚Ötiau s─â citeasc─â, aspect care a fost un impediment pentru mul╚Ťi ├«n asimilarea acelei reguli. A fost totu╚Öi tradus─â ├«n francez─â, dup─â norma original─â ├«n limba latin─â5.

O pagin─â din Regula Templului - manuscris din secolul al XII-lea (Sursa: Ollivier, Albert Les Templiers, p. 6)

pagina jpg jpeg

Informa╚Ťiile lacunare cu privire la norma templier─â se datoreaz─â, dup─â unele p─âreri, arest─ârii cavalerilor din Fran╚Ťa ├«n cursul anului 1307, sau distrugerii arhivelor templiere existente ├«n Cipru ├«n 1552. Totu╚Öi, fr├ónturi din con╚Ťinutul Normei reg─âsim ├«n lucrarea Enciclopedia Cavalerilor Templieri ale specialistei ├«n studii religioase de la Oxford, Karen Ralls. Al─âturi de noul regulament, pe robele albe pe care tot atunci le-au primit, li s-a oferit un ├«nsemn confec╚Ťionat din p├ónz─â ├«n alb ╚Öi negru numit bauseant. ├Änsemnul avea crucea ro╚Öie a ordinului, ├«nso╚Ťit─â de inscrip╚Ťia ÔÇ×Non nobis, Domine, non nobis, sed nomini Tuo, da gloriamÔÇŁ (ÔÇ×Nu nou─â, o, Doamne, nu nou─â, ci numelui T─âu s─â dai slavaÔÇŁ)6.

├Än privin╚Ťa celui care a avut ini╚Ťiativa redact─ârii unei noi reguli pentru Ordin, unele surse ├«l nominalizeaz─â pe Bernard de Clairvaux ca fiind ini╚Ťiatorul (Frank Sanello), ├«n timp ce alte p─âreri ├«l ├«ncadreaz─â ca fiind doar ├«ns─ârcinat cu aceast─â ├«ndatorire. (Arnaud de la Croix) La ├«nceputul regulii este men╚Ťionat faptul c─â aceasta ÔÇ×i-a fost ├«ncredin╚Ťat─â ca sarcin─â lui BernardÔÇŁ, deci ├«ndemnul a avut un alt emi╚Ť─âtor. El doar a receptat ordinul ╚Öi l-a redactat. O astfel de ipotez─â asupra adev─âratului r─âspunz─âtor pentru con╚Ťinutul ╚Öi ini╚Ťiativa cre─ârii Normei ├«i apar╚Ťine autorului Laurent de Vargas7.

Sursele de identificare ale principiilor enun╚Ťate ├«n Norma nou─â trebuie c─âutate ├«n regulamentul Sf├óntului Benedict, care nu a fost altceva dec├ót anonimul intitulat Regle du Ma├«tre redactat la Roma la ├«nceputul secolului al VI-lea, adaptat ╚Öi actualizat de aristocratul vizigot Benedict de Aniana la sf├ór╚Öitul secolului VIII8. Regula Sf├óntului Benedict se creioneaz─â pe fundalul cre─ârii unor insule ale puterii spirituale ├«ntruchipate de c─âtre m─ân─âstiri, unde ÔÇ×milites ChristiÔÇŁ puteau s─â se lupte cu for╚Ťele r─âului. ├Äntre secolele VIII-IX, Regula benedictin─â era folosit─â de o mare majoritate din cre╚Ötin─âtate, guvern├ónd via╚Ťa monastic─â a unor c─âlug─âri, surprinz├ónd ├«n acela╚Öi timp elementele fundamentale ale omului insuflat de aceast─â doctrin─â: umilin╚Ťa, s─âr─âcia ╚Öi supunerea9.

├Än privin╚Ťa Regulii sau a normei templiere care a suferit succesiv mai multe modific─âri, se pot spune multe lucruri. Analiz├ónd fiecare articol al acesteia, conchidem de la bun ├«nceput c─â are un fundament ad├óncit ├«n secolele precedente, ├«n misionariatul ╚Öi teologiile monastice, c├ót ╚Öi ├«n tradi╚Ťiile eremitice. ╚śi Regula Sf├óntului Benedict (530-540) s-a inspirat din scrierile lui Ioan Cassian, Vasile cel Mare, fiind ╚Öi cea mai frecvent copiat─â ├«n Evul Mediu. Cele dou─â sinoade de la Aquisgrana (816 ╚Öi 817) au impus regula benedictin─â ├«n toate m─ân─âstirile Imperiului Carolingian, interpretat─â de Benedict dÔÇÖAniane, consilierul lui Ludovic cel Pios. Aceste tendin╚Ťe ╚Öi-au g─âsit treptat expresii, ├«n prim─â faz─â, ├«n ├«nfiin╚Ťarea de noi aba╚Ťii: Saint-Martin de Pontoise, Grandmont, Molesme, Chartreuse, Fontevrault, C├«teaux ├«n 109810.

Norma Templului nu a fost un produs al unui singur autor, ci al tuturor celor care s-au ├«ntrunit la Conciliul de la Troyes, dintre care ├«i putem aminti pe: clunisianul Matthew de Albano, legat al papei Honorius, doi arhiepiscopi, zece episcopi, opt aba╚Ťi ╚Öi pe Sf. Bernard. Putem ├«n╚Ťelege astfel c─â acesta nu a fost un conciliu mic ╚Öi restr├óns, el desf─â╚Öur├óndu-se pe p─âm├óntul contelui Hugues pe domeniul Champagne, cel care a ╚Öi intrat ├«n Ordinul Templului11.

sigiliul templierilor jpg jpeg

O copie a unui sigiliu al Ordinului Templului

Dup─â cum a mai fost precizat, Norma a putut suferi anumite modific─âri structurale ├«n privin╚Ťa articolelor, cu ocazia Conciliului de la Pisa din 1135 ╚Öi odat─â cu emiterea bulei Omne datum optimum ├«n 1139, moment ├«n care templierii trec sub ├«ntreaga jurisdic╚Ťie a Papei ╚Öi r─âspund doar ├«n fa╚Ťa acestuia. O interesant─â list─â de prevederi cuprins─â ├«n aceast─â enciclic─â, se g─âse╚Öte ├«n lucrarea Marilynei Hopkins. ├Än aceasta figureaz─â urm─âtoarele puncte:

ÔÇ×Nici un Frate nu are voie s─â p─âr─âseasc─â ordinul pentru a se ├«ntoarce ├«n r├óndul mirenilor sau pentru a se al─âtura altui ordin religios; Papa este cel care redacteaz─â procedura de admitere a preo╚Ťilor ├«n ordin; Privilegiile papale ╚Öi protec╚Ťia se extind ╚Öi asupra casei lor ╚Öi a servitorilor lorÔÇŁ 12 .

O edi╚Ťie critic─â la versiunea latin─â a Normei Templului a ap─ârut ├«n anul 1908 ╚Öi i se datoreaz─â lui Gustav Schnurer. O alt─â versiune de aceast─â dat─â ├«n gotica veche se p─âstreaz─â la Praga, acolo unde se afl─â expus ╚Öi unicul exemplar al briliantei Codex Gigas, pe baza c─âreia s-au cro╚Öetat multe legende care mai de care veridice sau golite de sens. Odat─â cu adoptarea Normei, nu s-a dorit s─â se insiste prea mult pe caracterul militar ╚Öi pe agresiunile ├«mpotriva musulmanilor, ci a fost substituit cu rolul protectiv ╚Öi de ap─ârare a drumurilor ╚Öi pelerinilor, dat fiind faptul c─â ├«n cuprinsul ei apare doar de dou─â ori termenul ÔÇ×defensioÔÇŁ13.

Primul capitol din Norm─â nu este numerotat ├«n niciunul dintre manuscrise, ci se dorea ca templierii s─â contribuie cu o ÔÇ×completareÔÇŁ la aceasta. Nu propriu-zis─â, ci teoretic─â. Ei trebuiau s─â ╚Ötie c─â imaginarul capitol unu se refer─â la respectarea obliga╚Ťiilor ╚Öi ├«ndatoririle pe care le au fa╚Ť─â de dedublarea templierului: perspectiva de cavaler ╚Öi totodat─â fa╚Ť─â de ipostaza de c─âlug─âr. Sursele primare au des─âv├ór╚Öit con╚Ťinutul Normei14, pe l├óng─â p─ârerile prela╚Ťilor care erau de fa╚Ť─â. Leg─âtura organic─â a cavalerului templier cu p─âm├óntul ╚Ü─ârii Sfinte, era redat─â tot ├«n cuprinsul Normei, ├«n m─âsura ├«n care acesta putea s─â mearg─â ╚Öi noaptea la Sf├óntul Morm├ónt ca s─â ├«nal╚Ťe rug─âciuni15.

Norma a avut ╚Öi ea caracterul ei secret. Nihil novi sub sole. ├Än edi╚Ťiile franceze, existau precepte care trebuiau s─â fie cunoscute doar de c─âtre templieri ├«n╚Öi╚Öi, texte legislative care nu trebuiau s─â fie la ├«ndem├óna tuturor. Dup─â momentele 1129, 1135 ╚Öi 1139, Norma circula doar ├«n cercul intim al templierilor ╚Öi nic─âieri altundeva. Norma este ╚Öi un adev─ârat tratat de strategie, unul dintre rarele exemple de literatur─â militar─â din Evul Mediu. Este atras─â aten╚Ťia ╚Öi cu privire la etica c─âlug─ârului-cavaler medieval, astfel ├«nc├ót este reluat─â o compara╚Ťie pe care o f─âcea Bernard de Clairvaux ├«n Elogiul din 1130, distinc╚Ťia ├«ntre cavalerii laici ╚Öi templieri. ├Än acest sens, templierilor le erau aplicate regulile ╚Öi principiile estetice ale cistercienilor, ├«n sensul c─â ace╚Ötia nu aveau voie s─â poarte pe ├«mbr─âc─âmintea lor ornamente militare ╚Öi nu-╚Öi puteau confec╚Ťiona hainele din orice material16.


templier jpg jpeg

Reprezentare englez─â a unui cavaler templier

├Än spiritul Normei, cavalerilor le era permis s─â ucid─â necredincio╚Öi ╚Öi p─âg├óni, c├ót ╚Öi pe profanatorul sacrului. Inova╚Ťia s-a inserat cu privire la uciderea necredinciosului de c─âtre un cleric regular, f─âr─â ca aceasta s─â constituie un p─âcat ├«n fa╚Ťa lui Dumnezeu. Au fost retrase peniten╚Ťele ╚Öi sentin╚Ťele unei astfel de crime. Voca╚Ťia religioas─â ├«ncepe de acum s─â se identifice cu idealul cavaleresc, ├«n fapt, disolu╚Ťia imaginarului medieval cu privire la societatea medieval─â ierarhizat─â pe trei st─âri, pe care Georges Duby le-a descris ├«ntr-o manier─â ampl─â17.

A╚Öadar, templierii au fost noutatea din theatrum mundi care a ie╚Öit din toate tiparele Evului Mediu. ├Än schimb, p─ârerile cu privire la cre╚Öterea prestigiul ╚Öi puterii templierilor sunt ├«mp─âr╚Ťite. Cistercianul Isaac de lÔÇÖEtoile era de p─ârere c─â ÔÇ×s-a n─âscut noua monstruozitate a noii cavaleriiÔÇŁ, ├«n timp ce al╚Ťii, precum clunisianul Richard de Poitiers sau Pierre Venerabilul, abatele de Cluny, erau convin╚Öi c─â ÔÇ×Templul a str─âlucit cu splendoarea unei noi steleÔÇŁ18.

Via╚Ťa cotidian─â ├«n Ordinul Templului

├Än prezent, exist─â 9 manuscrise, dar cu tot cu cel de la Dijon disp─ârut ├«n 1985, sunt 10 manuscrise ale Normei, patru care sunt scrise tot ├«n acea limb─â langue dÔÇÖoil ├«n care au fost stabilite ╚Öi statutele Ordinului, la care se adaug─â ╚Öi unul catalano-francez19.

Drept pild─â, dup─â ce cavalerului i se retr─âgea mantia, era efectiv umilit: trebuia s─â m─ân├ónce de pe jos, s─â ├«ndeplineasc─â sarcini josnice ╚Öi era izolat de toate cuno╚Ötin╚Ťele sale. Toate aceste m─âsuri se luau atunci c├ónd cavalerul ├«╚Öi pierdea calul din neglijen╚Ť─â, ├«mprumuta bunuri din Templu f─âr─â permisiunea Ordinului ╚Öi Marelui Maestru, chiar pentru o devia╚Ťie din punct de vedere sexual ce atr─âgea cu sine excluderea din cavalerie. Pentru a ├«mpiedica satisfacerea poftelor trupe╚Öti, cavalerilor templieri li se cerea s─â adoarm─â cu lum├ón─ârile aprinse20.

Ultima cauz─â este deosebit de important─â pentru procesul templierilor intentat de regele Filip al IV-lea cel Frumos ├«ncep├ónd cu anul 1307, pentru faptul c─â predispozi╚Ťia cavalerului pentru homosexualitate era una dintre acuza╚Ťiile speculate de Coroana francez─â. Homosexualitatea era o practic─â des ├«nt├ólnit─â ├«n incinta m─ân─âstirilor medievale, o scen─â reprezentativ─â ├«n acest sens fiind episodul din romanul Numele trandafirului scris de Umberto Eco, ├«n care apare ╚Öi motivul mitologic al labirintului.

├Än privin╚Ťa exercit─ârii credin╚Ťei, rug─âciunile ├«ntregeau maniera ├«n care cavalerul-c─âlug─âr o percepea. Rug─âciunile ├«ncepeau la ora 4 diminea╚Ťa, atunci c├ónd cavalerul se trezea pentru utrenie. Tat─âl nostru trebuia recitat de 13 ori ├«mpreun─â cu alte rug─âciuni adresate Sfintei Fecioare. Acestea erau rostite primele, urmate de laude ├«nchinate ├«n jurul orei 6 diminea╚Ťa, acompaniate mai t├órziu de ascultarea liturghiei. Urma sexta la ora 11:30, iar p├ón─â la dup─â amiaza acelei zile, recitaser─â ├«n total, 60 de rug─âciuni. Dup─â ce rug─âciunile erau finalizate, trebuiau s─â se adune ├«n capel─â pentru mul╚Ťumiri, apoi serveau un pahar de vin, ├«ntotdeauna amestecat cu ap─â ╚Öi servit cu m─âsur─â21.

Moșie templieră din Leicestershire (Sursa: Hopkins, Marilyn Enigma Cavalerilor Templieri, p. 29)

mosie jpg jpeg

Referitor la felul ├«n care era servit─â m├óncarea, existau reguli stricte. De la m├óncatul ├«n t─âcere, ├«mpreun─â cu al╚Ťi cavaleri, dar contactul dintre ei se f─âcea prin limbajul semnelor. Doar capelanului ├«i era permis s─â vorbeasc─â, ├«n timp ce preotul binecuv├ónt bucatele de pe mas─â, iar paracliserul citea fragmente biblice (Sec╚Ťiunea 23).

Sec╚Ťiunea 26 din Norm─â cerea templierilor s─â m─ân├ónce carne de oaie, vi╚Ťel, vit─â, capr─â, pe╚Öte, de trei ori pe s─âpt─âm├ón─â. ├Än zilele de s─ârb─âtoare, acest precept nu era aplicat. ├Än rest, erau consumate legume, br├ónz─â, p├óine. M├óncau de 2-3 ori pe zi, iar uneori din lipsa de strachine ╚Öi vase, m├óncau c├óte doi.

├Än spiritul prevederilor din Norm─â, donau Ordinului toate propriet─â╚Ťile personale, nu-╚Öi r─âdeau b─ârbile, nu purtau ornamente pe ve╚Öminte, nu aveau pe mas─â m├ónc─âruri fine. Norma interzicea primirea surorilor ├«n Ordinul Templului, s─ârutarea unei femei ducea imediat la pierderea ve╚Öm├óntului22 (sec╚Ťiunile 70-71).

Caracteristic Templierilor era stindardul pe care ace╚Ötia ├«l purtau cu ei pe c├ómpul de lupt─â care avea ╚Öi o denumire specific─â, Beauceant. Era un steag format din dou─â p─âr╚Ťi, una neagr─â superioar─â ╚Öi cea inferioar─â de culoare alb─â. Un asemenea stindard este purtat cu m├óndrie ╚Öi de pretenden╚Ťii moderni ai Templierilor medievali, inclusiv de ordinele masonice templiere. Bauceant, sau bauseant ori bausant este sunt cuvinte sinonime cu b─âl╚Ťat, alb ╚Öi negru ├«n Fran╚Ťa medieval─â23. ├Än timp ce ╚Ťineau ├«n m├óini stindardul de lupt─â, se spunea c─â strig─âtul lor de pe c├ómpul de lupt─â, ├«n traducerea francez─â era ÔÇ×Dieu le veut!ÔÇŁ, adic─â ÔÇ×Este voin╚Ťa lui Dumnezeu!ÔÇŁ24.

Citește și:

Cine au fost cu adev─ârat cavalerii templieri?

Secretul longevit─â╚Ťii Cavalerilor Templieri

Foto sus: Fondatorii Ordinului Templier, Hugues de Payns ╚Öi Godefroy de Saint-Omer, primind locul pe care a fost ridicat Templul lui Solomon de la regele Balduin al II-lea al Ierusalimului, ├«n prezen╚Ťa Patriarhului Ierusalimului, Warmund 

Nota autorului:

Ca ╚Öi izvoare principale pentru con╚Ťinutul lucr─ârii, am folosit traducerea existent─â la Elogiul lui Bernard de Clairvaux intitulat De laude novae militiae existent─â pe site-ul OSMTH-ului. De asemenea, am avut ├«n vedere toate cele 10 variante ale Normei templiere, adoptate cu prilejul Conciliului de la Troyes ╚Öi care se reg─âsesc ├«n lucrarea Templierii. Istoria c─âlug─ârilor-solda╚Ťi a Simonettei Cerrini. ├Än continuare, am folosit o traducere a Cartei lui Larmenius existent─â tot pe site-ul OSMTH-ului, pus─â la dispozi╚Ťie de c─âtre cavalerul comandor Florin Horvath.

Note:

1. Ralls Karen (2008), Enciclopedia Cavalerilor Templieri, București: Editura Polirom, p. 79.

2. Ralls, Karen Enciclopedia Cavalerilor Templieri, p. 138.

3. Quillet Jeannine (2003), Cheile Puterii în Evul Mediu, București: Editura Corint, p. 103

4. Ibidem., pp. 106-107, Sfântul Bernard, De Consideratione ad Eugenium papam, în Patrologie latine, t. CLXXXII, col. 736, 1842. commonweb.unifr.ch/artsdean/pub/.../13013_103230.pdf , accesat la data de 17 Martie, ora 10:42.

5. Ralls, Karen Enciclopedia Cavalerilor Templieri, p. 137. Pentru mai multe informa╚Ťii despre limba ├«n care Regula a fost scris─â ╚Öi tradus─â, vezi ╚Öi: Cerrini, Simonetta Templierii, pp. 16-17.

6. Keightley, Thomas Templierii, p. 29.

7. De Vargas, Laurent (1999), Istoria secretă a Templierilor, București: Editura Pro Editura și Tipografie, p. 20.

8. Cerrini, Simonetta Templierii, p. 50.

9. Dumitrescu, Doru (2011) Culegere de surse istorice. Lumea medievală, București: Editura Nomina, p. 50.

10. Turcu╚Ö, ╚śerban, Turcu╚Ö Veronica (2003), Ordinul cistercian ├«n Transilvania Medieval─â, Bucure╚Öti: Editura Rom├ónia Press, pp. 10-13.

11. Cerrini, Simonetta, Templierii. Istoria c─âlug─ârilor-solda╚Ťi, p. 74.

12. Hopkins, Marilyn, Enigma cavalerilor templieri, p. 25.

13. Cerrini, Simonetta Templierii, p. 99.

14. ├Än privin╚Ťa surselor primare, Norma templierilor este copiat─â dup─â cea a Sf├óntului Benedict. ÔÇ×Regula BenedictiÔÇŁ apare chiar la incipitul Normei, iar ├«n prolog, norma ├«╚Öi dezv─âluie apartenen╚Ťa la mediul spiritual benedictin, dat fiind faptul c─â pasaje ├«ntregi sunt copiate din aceasta.

15. Op.cit. Cerrini, Simonetta, p. 102.

16. Cerrini, Simonetta, pp. 113-116.

17. Duby, Georges (1998), Cele trei ordine sau imaginarul feudalismului, București: Editura Meridiane

18. Apud Cerrini, Simonetta, pp. 122-123.

19. Cerrini, Simonetta, p. 132.

20. Ralls, Karen, p. 138.

21. Ibidem, p. 186.

22. Cu privire la piesele de ├«mbr─âc─âminte specific─â. Burell-ul era o hain─â din l├ón─â, la care Norma face referin╚Ť─â, purtat─â de sergen╚Ťi ╚Öi scutieri atunci c├ónd r─âm├óneau f─âr─â robele negre pe care aveau dreptul s─â le poarte. Coiful era un element din armura unui cavaler, f─âc├ónd parte din plato╚Ö─â. ├Äncep├ónd cu secolul XIII-, devine un capi╚Öon separat de zale care proteja capul. Garnache-ul era pelerina f─âr─â m├óneci purtat─â de membri Ordinului. Mantaua era o pies─â din ├«mbr─âc─âminte care acoperea tot corpul ╚Öi se purta deasupra armurii. ├Än privin╚Ťa mantiei, ├«n sec╚Ťiunea 280, Norma arat─â c─â aceasta nu trebuia s─â lipseasc─â ├«n timpul c├ónt─ârilor orelor canonice, nici c├ónd se hr─ânea templierul ╚Öi nu putea fi l─âsat─â ├«n cuier sau pe pat.

23. Enciclopedia Societ─â╚Ťilor Secrete ╚Öi a istoriei ascunse, p. 54.

24.Ungherea Olimpian (2012), DEX Masonic, I, București: Editura RAO p. 302.